Să păstrăm glasul poporului de legământ în rândul generației care se ridică

Unul dintre cele mai impresionante momente descrise în Cartea lui Mormon este vizita Salvatorului înviat la oamenii de la templul din ținutul Abundența. După o zi de propovăduire, vindecare și clădire a credinței, Isus a îndreptat atenția oamenilor către generația care se ridica: „El le-a poruncit să fie aduși pruncii lor”¹. El S-a rugat pentru ei și i-a binecuvântat unul câte unul. Experiența a fost atât de emoționantă, încât Salvatorul Însuși a plâns de mai multe ori.

Apoi, vorbind mulțimii, Isus a spus:

„Iată-i pe cei mici ai voștri.

Și cum ei s-au uitat… au văzut cerul deschizându-se și au văzut îngeri pogorându-se din cer”, slujindu-le copiilor lor².

M-am gândit deseori la această experiență. Cu siguranță a înduioșat inima fiecărei persoane! Ei L-au văzut pe Salvator. L-au simțit. L-au cunoscut. El i-a învățat. I-a binecuvântat. Și i-a iubit. Nu este de mirare că, după acest eveniment sacru, acei copii au crescut pentru a ajuta la întemeierea unei societăți a păcii, prosperității și dragostei asemănătoare celei a lui Hristos, care a dăinuit generații.³

Nu ar fi minunat dacă ai noștri copii ar putea avea astfel de experiențe cu Isus Hristos – ceva care le-ar lega inimile de El! El ne invită, așa cum i-a invitat pe acei părinți din Cartea lui Mormon, să-i aducem pe cei mici ai noștri la El. Îi putem ajuta să-L cunoască pe Salvatorul și Mântuitorul lor așa cum L-au cunoscut acei copii. Putem să le arătăm cum să-L găsească pe Salvator în scripturi și să-și clădească temelia pe El.⁴

Recent, un prieten bun m-a învățat ceva ce nu observasem înainte în pilda cu omul înțelept care și-a clădit casa pe stâncă. Potrivit relatării din Luca, atunci când omul înțelept și-a făcut temelia pentru casă, el „a săpat adânc”⁵. Nu a fost un demers întâmplător sau simplu – a necesitat efort!

Pentru a ne clădi viața pe stânca Mântuitorului nostru, Isus Hristos, trebuie să săpăm adânc. Îndepărtăm orice este nisipos sau de prisos în viața noastră. Continuăm să săpăm până când Îl găsim. Și ne învățăm copiii să se lege de El prin rânduieli și legăminte sacre, astfel încât, atunci când vor veni furtunile și inundațiile potrivnice, care cu siguranță vor veni, ele să aibă un impact mic asupra lor, „datorită stâncii pe care [ei sunt] zidiți”⁶.

Acest fel de tărie nu vine pur și simplu. Nu este transmisă generației următoare ca o moștenire spirituală. Fiecare persoană trebuie să sape adânc pentru a găsi stânca.

Învățăm această lecție dintr-o altă relatare din Cartea lui Mormon. Când regele Beniamin a rostit celor din poporul său ultima sa cuvântare, aceștia s-au adunat ca familii pentru a auzi cuvintele sale.⁷ Regele Beniamin a depus mărturie puternică despre Isus Hristos și oamenii au fost profund impresionați de mărturia lui. Ei au declarat:

„[Spiritul]… a lucrat o schimbare mare în noi sau în inimile noastre…

Și dorim să facem un legământ cu Dumnezeul nostru ca să îndeplinim voința Lui… până la sfârșitul zilelor noastre”⁸.

Cineva s-ar putea aștepta ca, la un moment dat, astfel de copii mici cu părinți atât de profund convertiți să se convertească și să facă legăminte ei înșiși. Însă, dintr-un motiv care nu este menționat în consemnare, legământul făcut de părinți nu a prezentat interes pentru unii dintre copiii lor. După mai mulți ani, „erau mulți din generația care se ridica, și care nu puteau înțelege cuvintele regelui Beniamin, ei fiind copii mici atunci când el a vorbit către poporul său; și ei nu au crezut în tradițiile strămoșilor lor.

Ei nu credeau ceea ce fusese spus despre învierea morților, nici nu credeau despre venirea lui Hristos…

Și ei nu voiau să fie botezați; și nici nu voiau să se unească cu Biserica. Și ei erau un popor separat în ceea ce privește credința lor”⁹.

Ce gând cutremurător! Pentru generația care se ridică, nu este suficient ca această credință în Isus Hristos să fie „[tradiția] strămoșilor lor”. Ei au nevoie să aibă propria credință în Hristos. În calitate de popor de legământ al lui Dumnezeu, cum putem noi să insuflăm în inimile copiilor noștri dorința de a face legăminte cu El și a le ține?

Putem începe urmând exemplul lui Nefi: „Noi vorbim despre Hristos, ne bucurăm în Hristos, predicăm despre Hristos, profețim despre Hristos și scriem după profețiile noastre pentru ca să știe copiii noștri la ce sursă să se uite pentru iertarea păcatelor lor”¹⁰. Cuvintele lui Nefi indică un efort constant, continuu de a ne învăța copiii despre Hristos. Ne putem asigura că glasul poporului de legământ nu este tăcut în urechile generației care se ridică și că Isus nu este doar un subiect de duminica.¹¹

Glasul poporului de legământ se găsește în cuvintele prin care ne depunem mărturia. Se găsește în cuvintele profeților în viață. Și este păstrat foarte bine în scripturi. În acel glas vor ajunge copiii noștri să-L cunoască pe Isus și să găsească răspunsuri la întrebările lor. În el vor învăța ei înșiși doctrina lui Hristos. În el vor găsi speranță. Acesta îi va pregăti pentru o viață de căutare a adevărului și de trăire pe cărarea legămintelor.

Iubesc sfatul următor al președintelui Russell M. Nelson.

„Unde putem merge pentru a-L asculta?

Putem merge la scripturi. Acestea ne învață despre Isus Hristos și Evanghelia Sa, despre magnitudinea ispășirii Sale, despre planul măreț al fericirii întocmit de Tatăl și despre mântuire. Faptul de a ne cufunda zilnic în cuvântul lui Dumnezeu este esențial pentru a supraviețui din punct de vedere spiritual, mai ales în aceste zile în care avem parte de tot mai multe schimbări majore. Când ne ospătăm din cuvintele lui Hristos în fiecare zi, cuvintele lui Hristos ne vor spune cum să reacționăm în privința greutăților pe care nu credeam vreodată că aveam să le înfruntăm”¹².

Așadar, ce înseamnă să ne ospătăm din cuvintele lui Hristos și să-L ascultăm? Ei bine, poate însemna orice funcționează cel mai bine pentru dumneavoastră! Poate însemna să vă adunați împreună cu membrii familiei dumneavoastră pentru a vorbi despre lucrurile învățate de la Duhul Sfânt în timpul studiului din scripturi folosind Vino și urmează-Mă. Poate însemna să vă adunați în fiecare zi cu copiii dumneavoastră pentru a citi câteva versete din scripturi și, apoi, să căutați ocazii de a discuta ce ați învățat pe măsură ce petreceți timp împreună. Aflați ce funcționează pentru dumneavoastră și familia dumneavoastră; apoi, încercați să faceți puțin mai bine în fiecare zi.

Gândiți-vă la această învățătură din Să predăm în modul Salvatorului: „Luate individual, o singură seară în cămin, o sesiune de studiu al scripturilor sau o conversație despre Evanghelie nu par să realizeze prea mult. Dar acumularea de eforturi mici, simple, repetate în mod constant de-a lungul timpului, poate fi mai puternică și mai întăritoare decât un moment ocazional foarte semnificativ sau o lecție importantă prin proporțiile sale… Așadar, nu renunțați și nu vă faceți griji că trebuie să realizați ceva grandios de fiecare dată. Doar fiți consecvenți în eforturile dumneavoastră”¹³.

Una dintre cele mai sacre responsabilități ale noastre este de a ne ajuta copiii să ajungă să cunoască profund și concret că Isus este Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu, Salvatorul și Mântuitorul lor personal, care este conducătorul Bisericii Sale! Nu putem permite ca glasul nostru de legământ să devină tăcut sau neauzit când este vorba despre El.

Poate că vă simțiți puțin nepotriviți în acest rol, dar nu trebuie să vă simțiți niciodată singuri. De exemplu, consiliile episcopiilor sunt autorizate să organizeze adunări ale consiliului învățătorilor pentru părinți. În aceste adunări trimestriale, părinții se pot aduna pentru a învăța unii de la alții din experiențele trăite, a discuta despre modul în care își întăresc familia și a învăța principii cheie despre predarea asemănătoare celei a lui Hristos. Această adunare trebuie să se desfășoare în cea de-a doua oră a adunărilor Bisericii.¹⁴ Este condusă de un membru al episcopiei ales de episcop și urmează formatul adunărilor obișnuite ale consiliului învățătorilor, folosind Să predăm în modul Salvatorului ca resursă de bază.¹⁵ Stimați episcopi, dacă episcopia dumneavoastră nu desfășoară în mod obișnuit adunările consiliului învățătorilor pentru părinți, colaborați cu președintele Școlii de duminica și consiliul episcopiei pentru a vă organiza.¹⁶

Dragii mei prieteni în Hristos, vă descurcați mai bine decât credeți. Doar continuați să lucrați la aceasta. Copiii dumneavoastră urmăresc, ascultă și învață. Pe măsură ce-i învățați, veți ajunge să le cunoașteți adevărata natură de fii preaiubiți și fiice preaiubite ale lui Dumnezeu. Este posibil ca ei să uite, o vreme, de Salvator, dar vă promit, El nu-i va uita niciodată! Acele momente în care Duhul Sfânt le vorbește vor dăinui în inima și mintea lor. Și, într-o zi, copiii dumneavoastră vor avea mărturia lui Enos: Știu că părinții mei sunt drepți, „căci [ei m-au] învățat… în învățătura și în mustrarea Domnului – și binecuvântat fie numele lui Dumnezeu pentru aceasta”¹⁷.

Fie ca noi să acceptăm invitația Salvatorului și să ne aducem copiii la El! Dacă facem astfel, ei Îl vor vedea. Îl vor simți. Îl vor cunoaște. El îi va învăța. Îi va binecuvânta Și, o, cât de mult îi va iubi! O, cât de mult Îl iubesc. În numele Său sacru, Isus Hristos, amin.