Puterea lui Isus Hristos în viața noastră de zi cu zi
Sursa puterii noastre este credința în Isus Hristos manifestată când căutăm, în mod conștient, să venim la El în fiecare zi.
Dragi frați și surori, aceasta este Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Este o mare bucurie să fim adunați ca Biserică a Sa! Sunt recunoscător că președintele Russell M. Nelson ne-a adus aminte să folosim adesea denumirea corectă a Bisericii Domnului, astfel încât să ne amintim a Cui Biserică este aceasta și ale Cui învățături le urmăm.
Președintele Nelson a declarat: „În zilele care vor veni, vom vedea cele mai mărețe manifestări ale puterii Salvatorului pe care lumea le-a văzut vreodată… El va revărsa privilegii, binecuvântări și miracole nenumărate asupra celor credincioși”1.
Unul dintre cele mai mari privilegii pentru mine și soția mea, Renee, este să ne întâlnim cu sfinții acolo unde slujim. Ascultăm poveștile lor, suntem martori la pierderile lor, le împărtășim durerea și ne bucurăm pentru succesul lor. Am fost martori ai multor binecuvântări și miracole pe care Salvatorul le-a revărsat asupra celor credincioși. Am întâlnit oameni care au trecut prin situații imposibile, care au suferit lucruri de neconceput.
Am văzut manifestarea puterii Salvatorului în viața unei văduve care și-a pierdut soțul în timp ce ei erau în slujba Domnului în Bolivia.2 Am văzut-o în viața unei tinere din Argentina, care a căzut sub un tren și și-a pierdut un picior, doar pentru că cineva a dorit să-i fure telefonul mobil.3 Și în viața tatălui ei singur, care acum trebuie să-i ridice moralul și să-și întărească fiica după un act de cruzime atât de inexplicabil. Am văzut-o în viața membrilor familiilor care și-au pierdut casele și toată avuția în incendiile din Chile, cu doar două zile înainte de Crăciunul din anul 2022.4 Am văzut-o în viața acelora care suferă după un divorț traumatizant și a acelora care sunt victime inocente ale abuzului.
Ce le dă puterea să treacă prin situații grele? Ce le dă acea tărie suplimentară să meargă mai departe când totul pare pierdut?
Am descoperit că sursa acelei puteri este credința în Isus Hristos manifestată când căutăm, în mod conștient, să venim la El în fiecare zi.
Profetul Iacov ne-a învățat: „Iar El vine pe lume pentru ca să-i salveze pe toți oamenii, dacă ei vor asculta de glasul Lui; căci iată, El suferă durerile tuturor oamenilor, da, durerile fiecărei făpturi vii, atât bărbați, cât și femei și copii, care fac parte din familia lui Adam”5.
Uneori, să avem credință în Isus Hristos poate părea ceva imposibil, aproape de neatins. Putem crede că, pentru a veni la Hristos, este nevoie de o tărie, putere și perfecțiune pe care nu le avem și, pur și simplu, nu putem găsi energia să le facem pe toate. Dar, am învățat de la toți acești oameni că tocmai credința în Isus Hristos este cea care ne dă energia să începem călătoria. Uneori, ne-am putea gândi: „Trebuie să-mi pun viața în ordine înainte să vin la Isus”, dar adevărul este că venim la Isus pentru a ne pune viața în ordine cu ajutorul Său.
Nu venim la Isus pentru că suntem perfecți. Venim la El pentru că suntem imperfecți și, prin El, putem fi făcuți „perfecți”6.
Cum începem să exercităm un pic de credință în fiecare zi? Pentru mine, acest lucru începe dimineața: când mă trezesc, în loc să mă uit pe telefon, spun o rugăciune. Chiar o rugăciune simplă. Apoi, citesc un verset din scripturi. Aceasta mă ajută în legătură cu legământul meu săptămânal, pe care-l fac atunci când iau din împărtășanie, de a-mi „[aminti] totdeauna de El”7. Când îmi încep ziua cu o rugăciune și un verset din scripturi pot să-mi „[amintesc]… de El” când mă uit pe telefon. Pot să-mi „[amintesc]… de El” când mă confrunt cu probleme și neînțelegeri și încerc să le fac față așa cum le-ar face Isus.
Când îmi „[amintesc]… de El”, simt dorința de a mă schimba, de a mă pocăi. Îmi găsesc sursa de energie pentru a-mi ține legămintele și simt influența Duhului Sfânt în viața mea și „[țin] poruncile pe care El [mi le-a] dat… pentru ca [eu] să [pot] avea totdeauna Spiritul Său”8. Aceasta mă ajută să îndur până la sfârșit.9 Sau cel puțin până la sfârșitul zilei! Și, în acele zile în care nu pot să-mi amintesc de El toată ziua, El tot este acolo iubindu-mă și spunându-mi: „Este în regulă, pot să încerci din nou mâine”.
Cu toate că suntem imperfecți în a ne aduce aminte de El, Tatăl nostru Ceresc iubitor nu uită niciodată să-Și aducă aminte de noi.
Una dintre greșelile pe care le facem deseori este să credem că ținerea legămintelor, sau promisiunile pe care I le facem lui Dumnezeu, este cumva o înțelegere pe care o facem cu El: eu mă supun și El mă protejează de orice rău care mi s-ar putea întâmpla vreodată. Eu îmi plătesc zeciuiala și nu îmi voi pierde niciodată locul de muncă sau focul nu îmi va mistui casa. Dar, când lucrurile nu merg așa cum ne-am așteptat, noi strigăm către Domnul: „Nu-ți pasă că [pier]?”10.
Legămintele noastre nu sunt ceva ce putem tranzacționa, ele sunt ceva care ne transformă.11 Prin legămintele mele, eu primesc puterea care sfințește, care întărește a lui Isus Hristos, care îmi permite să devin o persoană nouă, să iert ceea ce pare de neiertat, să birui ceea ce pare imposibil de biruit. Faptul de a-mi aduce aminte, în mod conștient, de Isus Hristos este întotdeauna plin de putere; îmi oferă mai multă tărie să „[țin] poruncile pe care El [mi] le-a dat”12. Mă ajută să fiu mai bun, să zâmbesc fără motiv, să fiu împăciuitor13, să evit conflictul, să-L las pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața mea14.
Când durerea noastră sau durerea cuiva drag este atât de mare încât nu o putem îndura, faptul de a ne aduce aminte de Isus Hristos și de a veni la El poate ușura povara, înmuia inima și alina durerea. Aceasta este puterea care i-a permis unui tată, dincolo de capacitatea sa firească, să-și susțină fiica nevoită să treacă prin durerea fizică și emoțională de a-și pierde piciorul.
Când vârstnicul Soares a vizitat Argentina în luna iunie a anului acesta și a întrebat-o pe Flavia despre accidentul ei tragic, ea a răspuns plină de credință: „Am trecut prin tulburare, amărăciune, mânie și ură când [s-a întâmplat aceasta]. Ceea ce m-a ajutat a fost să nu întreb: «De ce eu?», ci să întreb: «Pentru ce?»… Acest lucru m-a adus mai aproape de alții și de Domnul… În loc să mă îndepărtez de El, a trebuit să mă agăț de El”15.
Președintele Nelson ne-a învățat: „Răsplata pentru ținerea legămintelor cu Dumnezeu este puterea cerească – puterea care ne întărește pentru a rezista mai bine în fața încercărilor, ispitelor și suferințelor… Astfel, cei care țin legămintele au dreptul la un fel special de odihnă”16. Acesta este felul de odihnă și pace pe care l-am văzut în ochii văduvei, în pofida durerii de a simți lipsa soțului în fiecare zi.
Noul Testament vorbește despre un moment în care Isus și ucenicii Săi erau pe o corabie:
„S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie…
Și El dormea… pe căpătâi. Ucenicii L-au deșteptat, și I-au zis: «Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?».
El S-a sculat, a certat vântul, și a zis mării: «Taci! Fără gură!»…
Apoi le-a zis: «Pentru ce sunteți așa de fricoși? Tot n-aveți credință?»”17.
M-a intrigat întotdeauna această istorisire. S-a așteptat Domnul ca ei să-și folosească credința pentru a potoli furtuna? Pentru a mustra vânturile? Credința în Isus Hristos este sentimentul de pace prin care putem ține piept furtunii, știind că nu vom pieri, deoarece El este în corabie cu noi.
Acesta este felul de credință pe care l-am văzut când am vizitat familiile după incendiile din Chile. Casele lor arseseră în întregime; ele pierduseră totul. Cu toate acestea, când am pășit pe locul în care fuseseră casele lor și ne spuneau despre experiențele lor, am simțit că stăteam pe pământ sfânt. Una dintre surori i-a spus soției mele: „Când am văzut casele din apropiere arzând, am simțit că și casa noastră va arde, că vom pierde totul. În loc de disperare, am avut un sentiment de pace de nedescris. Cumva, am simțit că totul avea să fie bine”. Faptul de a ne încrede în Dumnezeu și de a ne ține legămintele făcute cu El aduce putere în slăbiciunea noastră și alinare în durerea noastră.
Sunt recunoscător pentru ocazia pe care Renee și cu mine am avut-o să-i întâlnim pe unii dintre acești sfinți extraordinari, pentru multele lor exemple de credință, tărie și perseverență. Pentru istorisirile pline de durere sufletească și dezamăgire care nu vor umple niciodată prima pagină a unui ziar sau nu vor deveni niciodată virale. Pentru fotografiile, care nu au fost făcute, cu lacrimi vărsate și rugăciuni oferite după o pierdere sau un divorț traumatizant; pentru publicările, care nu sunt făcute niciodată, despre teama, întristarea și durerea care devin suportabile datorită credinței în Isus Hristos și în ispășirea Sa. Acești oameni îmi întăresc credința și pentru aceasta sunt profund recunoscător.
Știu că aceasta este Biserica lui Isus Hristos. Știu că El este pregătit să ne înzestreze cu puterea Sa, dacă venim la El zi de zi. În numele lui Isus Hristos, amin.