Lecții divine despre calitatea de părinte
Părinții intră într-un parteneriat cu Tatăl lor Ceresc pentru a-i îndruma pe copiii lor prețioși înapoi în cer.
Ați ținut vreodată un nou-născut în brațe? Fiecare nou-născut emană o lumină, creând o legătură specială de dragoste care poate umple inimile părinților lui cu bucurie.1 Un scriitor mexican a scris: „Am aflat că, atunci când un nou-născut strânge pentru prima dată degetul tatălui său în pumnul lui mic, îl cucerește pentru totdeauna”2.
Calitatea de părinte este una dintre cele mai extraordinare experiențe ale vieții. Părinții intră într-un parteneriat cu Tatăl lor Ceresc pentru a-i îndruma pe copiii lor prețioși înapoi în cer.3 Astăzi, aș dori să împărtășesc câteva lecții despre calitatea de părinte care se găsesc în scripturi și care au fost predate de profeți în viață pentru a ne ajuta să lăsăm o moștenire ca părinți.
Urcați pe înălțimile culturii Evangheliei
Trebuie să urcăm împreună cu familiile noastre pe înălțimile culturii Evangheliei. Președintele Russell M. Nelson a declarat: „Familiile merită îndrumare din cer. Părinții nu pot sfătui copiii în mod corespunzător din experiență personală, teamă sau compasiune”4.
Deși mediile noastre culturale, metodele de creștere și educare a copiilor și experiențele personale pot fi valoroase pentru calitatea de părinte, aceste mijloace nu sunt suficiente pentru a-i ajuta pe copiii noștri să se întoarcă în cer. Avem nevoie de acces la un „set de valori și… practici [perfecționate]”5, o cultură atât a dragostei, cât și a așteptărilor, în care interacționăm cu copiii noștri „într-un mod mai bun și mai sfânt”6. Președintele Dallin H. Oaks a descris cultura Evangheliei ca fiind „un mod de viață diferit, un set de valori, așteptări și practici… Această cultură a Evangheliei are la origine planul salvării, poruncile lui Dumnezeu și învățăturile profeților în viață. Ea ne îndrumă în modul în care ne creștem familiile și ne trăim viața”7.
Isus Hristos se află în centrul acestei culturi a Evangheliei. Faptul de a adopta cultura Evangheliei în familiile noastre este vital pentru a crea un mediu fertil în care sămânța credinței să poată înflori. Pentru a urca pe înălțimi, președintele Oaks ne-a invitat „să renunțăm la orice tradiții personale sau de familie ori practici care sunt contrare învățăturilor Bisericii lui Isus Hristos”8. Părinți, timiditatea noastră în a stabili o cultură a Evangheliei poate permite dușmanului să pună piciorul în căminele noastre sau, chiar mai rău, în inimile copiilor noștri.
Pe măsură ce alegem să facem din cultura Evangheliei cultura predominantă în familia noastră, atunci, prin influența puternică a Duhului Sfânt9, metodele, tradițiile și practicile noastre zilnice în calitate de părinți vor fi cernute, aliniate, îmbunătățite și perfecționate.
Faceți din cămin centrul învățării Evangheliei
Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat că va trebui să ne transformăm căminul „într-un centru de învățare a Evangheliei”10. Scopul învățării Evangheliei este de a ne „consolida convertirea la Tatăl Ceresc și la Isus Hristos și de a ne ajuta să devenim mai asemănători Lor”11. Să ne gândim la trei responsabilități esențiale ale calității de părinte, descrise de profeți și apostoli, care ne pot ajuta să stabilim o cultură mai înaltă a Evangheliei în căminele noastre.
Prima: învățați-i în mod liber.
Tatăl Ceresc l-a instruit pe Adam despre Isus Hristos și doctrina Sa. El l-a învățat: „Să-i înveți, în mod liber, pe copiii tăi aceste lucruri”12. Cu alte cuvinte, Tatăl Ceresc l-a învățat pe Adam să predea aceste lucruri liber, cu generozitate și fără reținere.13 Scripturile ne spun că „Adam și Eva au preamărit numele lui Dumnezeu și ei au făcut cunoscute toate lucrurile fiilor și fiicelor lor”14.
Noi îi învățăm pe copiii noștri cu generozitate când petrecem timp de calitate cu ei. Îi învățăm fără reținere când discutăm subiecte delicate, cum ar fi „timpul petrecut în fața unui ecran”, folosind resursele pe care Biserica le-a pus la dispoziție.15 Îi învățăm liber când studiem scripturile împreună cu copiii noștri folosind Vino și urmează-Mă și permitem Spiritului să fie învățătorul.
A doua: fiți exemple de ucenici.
În cartea lui Ioan, citim că, atunci când mai mulți iudei L-au întrebat pe Salvator despre comportamentul Său, Isus le-a îndreptat atenția către exemplul Său, Tatăl Său. El ne-a învățat: „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; și tot ce face Tatăl, face și Fiul întocmai”16. Părinți, ce trebuie să facem pentru a fi exemple pentru copiii noștri? Ucenicie.
În calitate de părinți, îi putem învăța despre importanța faptului de a-L pune pe Dumnezeu pe primul loc când discutăm despre prima poruncă, dar suntem un exemplu când punem deoparte distragerile lumești și ținem ziua de sabat sfântă în fiecare săptămână. Îi putem învăța despre importanța legămintelor din templu când vorbim despre doctrina căsătoriei celestiale și suntem un exemplu când ne onorăm legămintele, tratându-ne soțul sau soția cu demnitate.
A treia: invitați la acțiune.
Credința în Isus Hristos trebuie să fie esența mărturiilor copiilor noștri și fiecare copil dobândește aceste mărturii prin revelație personală.17 Pentru a ne ajuta copiii să-și clădească mărturiile, îi încurajăm să-și folosească libertatea de a alege pentru a alege ce este drept18 și îi pregătim pentru o viață pe cărarea legămintelor lui Dumnezeu19.
Ar fi înțelept să încurajăm pe fiecare dintre copiii noștri să accepte invitația președintelui Nelson de a prelua controlul asupra propriei mărturii despre Isus Hristos și Evanghelia Sa, de a lucra pentru a o avea, de a o hrăni astfel, încât să crească, de a o hrăni cu adevăr și de a nu o pângări cu filosofii false ale femeilor și bărbaților necredincioși.20
Creșterea și educarea copiilor în mod neprihănit
Intențiile divine ale Tatălui nostru Ceresc în calitate de părinte au fost făcute cunoscute într-o revelație dată lui Moise: „Pentru că, iată, aceasta este lucrarea Mea și slava Mea – să realizez nemurirea și viața veșnică a omului”21. Președintele Nelson a adăugat: „Dumnezeu va face tot ce poate, fără să vă încalce libertatea de a alege, pentru a vă ajuta să nu pierdeți cele mai mari binecuvântări din toată eternitatea”22.
În calitate de părinți, noi suntem împuterniciți de Dumnezeu în ce privește îngrijirea copiilor noștri.23 Trebuie să facem tot ce putem pentru a crea un mediu în care copiii noștri să simtă influența Sa divină.
Tatăl Ceresc nu a intenționat niciodată ca noi, în calitate de părinți, să stăm pe margine ca spectatori, urmărind cum se desfășoară viața spirituală a copiilor noștri. Permiteți-mi să ilustrez această idee de creștere și educare a copiilor în mod neprihănit cu o experiență personală. Când mergeam la Societatea Primară într-o mică ramură din Guatemala, părinții mei au început să mă învețe despre valoarea binecuvântărilor patriarhale. Mama mea și-a făcut timp să-și împărtășească experiența primirii prețioasei binecuvântări patriarhale. Ea m-a învățat doctrina cu privire la binecuvântările patriarhale și a depus mărturie despre binecuvântările promise. Modul ei de creștere și educare în mod neprihănit m-a inspirat să am dorința de a-mi primi binecuvântarea patriarhală.
Când aveam 12 ani, părinții mei m-au ajutat să caut un patriarh. Acest lucru a fost necesar pentru că nu exista un patriarh în districtul în care locuiam. Am călătorit la un patriarh care se afla într-un țăruș, la 156 de kilometri (97 de mile) depărtare. Îmi amintesc foarte bine când patriarhul și-a pus mâinile pe capul meu pentru a mă binecuvânta. Am știut printr-o confirmare spirituală puternică, fără îndoială, că Tatăl meu Ceresc mă cunoștea.
Pentru un băiat de 12 ani dintr-un oraș mic, acest lucru a fost foarte important. În acea zi, inima mea s-a îndreptat către Tatăl meu Ceresc, datorită creșterii și educației oferite de mama și tatăl meu și le voi fi întotdeauna recunoscător.
Sora Joy D. Jones, fostă președintă generală a Societății Primare, ne-a învățat: „Nu putem sta și aștepta ca în copiii noștri să se producă, pur și simplu, convertirea. Convertirea accidentală nu este un principiu al Evangheliei lui Isus Hristos”24. Dragostea și invitațiile noastre inspirate pot aduce o schimbare în modul în care copiii noștri își folosesc libertatea de a alege. Președintele Nelson a subliniat: „Nicio altă muncă nu este mai importantă decât faptul de a fi un părinte neprihănit și atent!”25.
Concluzie
Dragi părinți, această lume este plină de filosofii, culturi și idei care se întrec în a atrage atenția copiilor noștri. Clădirea mare și spațioasă își face, zilnic, cunoscuți membrii folosind cele mai actuale canale media. „Iar prin darul Fiului Său”, ne-a învățat profetul Moroni, „a pregătit Dumnezeu o cale cu mult mai bună”.26
Pe măsură ce devenim parteneri cu Dumnezeu prin legăminte și devenim împuterniciți ai Săi în ce privește îngrijirea copiilor noștri, El ne va sfinți intențiile, ne va inspira învățăturile și ne va tempera invitațiile, astfel încât „copiii noștri [să știe] la ce sursă să se uite pentru iertarea păcatelor lor”27. În numele lui Isus Hristos, amin.