Să fim umili pentru a accepta și a urma

În al cincilea capitol din Alma este adresată o întrebare introspectivă: „Puteți voi să spuneți în sinea voastră, dacă ați fi chemați să muriți chiar acum, că ați fost destul de umili?”¹. Această întrebare implică faptul că umilința este o cerință obligatorie pentru ca noi să fim pregătiți să ne întoarcem în prezența lui Dumnezeu.

Tuturor ne place să credem că suntem suficient de umili, dar unele experiențe din viață ne fac să ne dăm seama că omul firesc și mândru este adesea destul de viu în noi.

Cu ani în urmă, când cele două fiice ale noastre locuiau încă împreună cu noi, am hotărât să le arăt, lor și soției mele, departamentul de care eram responsabil în compania pentru care lucram.

Scopul meu real era, așadar, să le arăt un loc în care, spre deosebire de căminul nostru, toți făceau exact ce le ceream să facă fără să-mi adreseze întrebări. Când am ajuns la poarta din față, care se deschidea de obicei automat când mașina mea se apropia, am fost surprins că nu s-a deschis de data aceasta. În schimb, un paznic, pe care nu-l mai văzusem în viața mea, a venit la mașină și mi-a cerut legitimația de serviciu.

I-am spus că niciodată nu am avut nevoie de o legitimație pentru a intra pe proprietate cu mașina mea și, apoi, i-am adresat întrebarea clasică, a unei persoane pline de mândrie: „Știți cu cine vorbiți?”.

La care el a răspuns: „Ei bine, din moment ce nu aveți legitimația de serviciu, nu pot ști cine sunteți și, atât timp cât sunt la această poartă, nu vi se va permite să intrați în incintă fără o identificare corespunzătoare”.

M-am gândit să privesc în oglinda retrovizoare pentru a vedea reacția fiicelor mele la toate acestea, dar știam că ele savurau fiecare secundă a acelui moment! Soția mea, care era lângă mine, își arăta prin mișcarea capului dezaprobarea față de comportamentul meu. Ultima mea soluție, apoi, a fost să-i cer scuze paznicului și să spun că îmi pare foarte rău pentru că l-am tratat atât de rău. „Sunteți iertat”, a spus el, „dar fără o legitimație de serviciu, nu veți intra astăzi!”.

Atunci, foarte încet, am condus mașina înapoi spre casă, pentru a-mi lua legitimația, învățând această lecție prețioasă: când alegem să nu fim umili, sfârșim prin a fi umiliți.

În Proverbe, citim: „Mândria unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste”². Pentru a ne dezvolta umilința, trebuie să înțelegem ce înseamnă aceasta, cu adevărat, în contextul Evangheliei.

Unii oameni confundă faptul de a fi umili cu alte lucruri precum, de exemplu, faptul de a fi săraci. Dar, de fapt, există mulți oameni care sunt săraci și mândri și, de asemenea, mulți care sunt bogați și, totuși, umili. Alții care sunt foarte timizi sau au o stimă de sine scăzută pot avea o aparență exterioară de umilință, dar în interiorul lor să fie, uneori, plini de mândrie.

Atunci, ce este umilința? Potrivit manualului Predicați Evanghelia Mea, este „dorința de a te supune voii Domnului… Este dorința de a fi învățat… Este un catalizator vital pentru creșterea spirituală”³.

Cu siguranță, există multe ocazii pentru noi, toți, de a ne îmbunătăți această însușire asemănătoare celei a lui Hristos. Aș dori să analizez, în primul rând, cât de umili am fost, sau ar trebui să fim, în ceea ce privește urmarea sfaturilor profetului nostru. Ceea ce urmează ar putea fi un test scurt pentru fiecare dintre noi.

• Folosim denumirea completă a Bisericii în toate interacțiunile noastre? Președintele Russell M. Nelson a spus: „Îndepărtarea numelui Domnului din Biserica Domnului este o victorie majoră a lui Satana”⁴.

• Îl lăsăm pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața noastră acceptând invitația foarte concretă a profetului nostru? „Astăzi, fac un apel la membrii noștri de pretutindeni să fie primii care abandonează atitudinile și faptele care aduc prejudicii”⁵.

• Biruim noi lumea încrezându-ne în doctrina lui Hristos mai mult decât în filosofiile omului, așa cum ne-a învățat profetul nostru?⁶

• Am devenit împăciuitori spunând lucruri pozitive oamenilor și, de asemenea, despre ei? Președintele Nelson ne-a învățat următoarele în cadrul ultimei conferințe generale: „«Dacă este ceva… virtuos, vrednic de iubit, care are bună reputație sau este demn de laudă», pe care îl putem spune despre o altă persoană – fie când este de față, fie când nu este – acesta ar trebui să fie standardul nostru de comunicare”⁷.

Acestea sunt instrucțiuni simple, dar puternice. Aduceți-vă aminte, tot ce trebuiau să facă oamenii lui Moise pentru a fi vindecați era să privească spre șarpele de alamă pe care el îl ridicase.⁸ Dar, „datorită simplității acestei căi sau a ușurinței ei, mulți au fost aceia care au pierit”⁹.

În timpul acestei conferințe, am auzit și vom auzi sfaturile de încredere ale profeților și apostolilor noștri. Este o ocazie perfectă de a dezvolta umilința și a lăsa ca opiniile noastre puternice să fie înghițite de o convingere și mai puternică despre faptul că Domnul chiar vorbește prin acești conducători aleși.

Mai presus de toate, în dezvoltarea umilinței, trebuie, de asemenea, să înțelegem și să acceptăm că nu suntem capabili să ne biruim încercările sau să ne atingem potențialul deplin doar prin propriile eforturi. Vorbitorii motivaționali, scriitorii, instructorii și formatorii de opinii din lume, în special de pe platformele digitale, vor spune că totul depinde doar de noi și de faptele noastre. Lumea crede în brațul de carne.

Dar, prin Evanghelia restaurată, noi am învățat că depindem foarte mult de bunăvoința Tatălui Ceresc și de ispășirea Salvatorului nostru, Isus Hristos, „căci noi știm că, după ce am făcut tot posibilul, numai prin har suntem salvați”¹⁰. De aceea este atât de important să facem legăminte cu Dumnezeu și să le ținem, deoarece făcând astfel vom avea acces deplin la puterea vindecătoare, care ne întărește și ne perfecționează a lui Isus Hristos prin ispășirea Sa.

Participarea săptămânală la adunarea de împărtășanie și preaslăvirea cu regularitate în templu pentru a participa la rânduieli și a primi și reînnoi legăminte sunt un semn că recunoaștem dependența noastră de Tatăl Ceresc și de Salvatorul nostru, Isus Hristos. Acestea vor invita puterea Lor în viața noastră pentru a ne ajuta în toate problemele noastre și, în cele din urmă, să umplem măsura creației noastre.

Nu cu mult timp în urmă, nivelul meu de umilință și de înțelegere a dependenței mele de Domnul a fost încă o dată testat. Eram într-un taxi ducându-mă spre aeroport pentru a prinde un zbor scurt spre un loc în care trebuia rezolvată o situație foarte dificilă. Șoferul de taxi, care nu era membru al Bisericii, m-a privit în oglindă și a spus: „Pot să-mi dau seama că nu sunteți bine astăzi!”.

„Puteți să vă dați seama?”, am întrebat eu.

„Desigur”, mi-a răspuns el. Apoi, a spus ceva de genul: „Aveți o aură foarte negativă în jurul dumneavoastră!”.

I-am explicat că trebuia să rezolv o situație foarte complicată, după care el m-a întrebat: „Ați făcut tot ce v-a stat în putință pentru a rezolva acest lucru?”.

I-am răspuns că făcusem tot ce am putut.

Apoi, el a spus ceva ce nu am uitat niciodată: „Atunci lăsați totul în mâinile lui Dumnezeu și totul se va rezolva”.

Mărturisesc că am fost tentat să-l întreb: „Știți cu cine vorbiți?”. Dar nu am făcut-o! Ceea ce am făcut a fost să mă umilesc înaintea Domnului pe parcursul acelei ore de zbor, rugându-mă să primesc ajutor divin. Când am coborât din avion, am aflat că situația dificilă care trebuia rezolvată era deja în ordine și că prezența mea nici măcar nu mai era necesară.

Dragi frați și surori, porunca, invitația și promisiunea din partea Domnului este clară și liniștitoare: „Fii umil; și Domnul, Dumnezeul tău, te va conduce de mână și îți va răspunde la rugăciunile tale”¹¹.

Fie ca noi să fim destul de umili pentru a urma sfaturile profeților noștri și a accepta că numai Dumnezeu și Isus Hristos ne pot transforma – prin rânduieli și legăminte primite în Biserica Sa – în cea mai bună versiune a noastră în această viață și, într-o zi, să ne facă perfecți în Hristos! În numele lui Isus Hristos, amin.