Puterea tămăduitoare a Salvatorului pe insulele mării

În anii 1960, tatăl meu preda la Colegiul Bisericii Hawaii, din Laie, unde m-am născut. Cele șapte surori mai mari ale mele au insistat ca părinții mei să-mi dea numele „Kimo”, un nume hawaiian. Locuiam aproape de Templul Laie, Hawaii, când majoritatea membrilor Bisericii din Zona Pacific, Asia, inclusiv Japonia, erau repartizați acestui templu.¹ La aceea vreme, grupuri de sfinți japonezi au început să vină în Hawaii pentru a primi binecuvântările din templu.

Una dintre acești membri a fost o soră din frumoasa insulă Okinawa. Povestea călătoriei ei la Templul Hawaii este remarcabilă. Cu două decenii în urmă, ea făcuse o nuntă tradițională budistă aranjată. La doar câteva luni, Japonia a atacat Pearl Harbor, Hawaii, împingând Statele Unite într-un conflict cu Japonia. Ca urmare a unor lupte, cum ar fi cele de la Midway și Iwo Jima, valurile războiului au împins forțele japoneze înapoi pe țărmurile insulei ei natale, Okinawa, ultima linie de apărare împotriva forțelor aliate înainte ca acestea să ajungă în teritoriile centrale ale Japoniei.

În 1945, timp de trei luni cumplite, a avut loc lupta de la Okinawa. O flotă cu 1.300 de nave de război americane au înconjurat și bombardat insula. Pierderile militare și civile au fost enorme. Astăzi, un monument solemn din Okinawa menționează peste 240.000 de nume cunoscute ale oamenilor care au pierit în luptă.²

În încercarea disperată de a scăpa de atac, această femeie din Okinawa, soțul ei și cei doi copii mici ai lor au căutat refugiu într-o peșteră din munte. Ei au îndurat o suferință de nedescris în săptămânile și lunile care au urmat.

Într-o noapte a disperării în mijlocul luptei, când membrii familiei ei erau pe punctul de a muri de foame și soțul ei era inconștient, ea s-a gândit să le curme suferința cu o grenadă, pe care autoritățile i-o oferiseră ei și altora în acest scop. Totuși, pe măsură ce se pregătea să facă acest lucru, a avut parte de o experiență spirituală profundă care i-a oferit un sentiment tangibil despre realitatea lui Dumnezeu și despre dragostea Sa pentru ea, care i-au dat tăria de a continua. În zilele următoare, ea l-a ajutat pe soțul ei să-și revină și și-a hrănit familia cu ierburi, miere dintr-un stup sălbatic și creaturi prinse într-un pârâu din apropiere. În mod surprinzător, ei au rezistat șase luni în peșteră, până când sătenii locali i-au informat că lupta se terminase.

Când membrii familiei s-au întors acasă și au început să-și reclădească viața, această femeie japoneză a început să caute răspunsuri despre Dumnezeu. Treptat, a început să creadă în Isus Hristos și în nevoia de a fi botezată. Totuși, ea era îngrijorată din cauza celor dragi ai ei, care muriseră fără a avea o cunoaștere despre Isus Hristos și botez, inclusiv mama ei, care a murit când a născut-o.

Imaginați-vă bucuria ei când, într-o zi, două surori misionare ale Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă au venit la ea acasă și au învățat-o că, după moarte, oamenii pot învăța despre Isus Hristos în lumea spiritelor. Ea a fost captivată de învățătura potrivit căreia părinții ei puteau alege să-L urmeze pe Isus Hristos după moarte și să accepte botezul făcut în numele lor în locuri sfinte numite temple. Ea și familia ei s-au convertit la Salvator și au fost botezați.

Familia ei a muncit din greu și a început să prospere, bucurându-se de nașterea altor trei copii. Ei erau credincioși și activi în Biserică. Apoi, pe neașteptate, soțul ei a suferit un atac cerebral și a murit, ceea ce a constrâns-o să muncească multe ore la mai multe locuri de muncă timp de mulți ani, pentru a-și întreține cei cinci copii.

Unele persoane din familia ei și din cartierul ei au criticat-o. Ele au spus că ea are necazuri din cauza hotărârii de a se alătura unei biserici creștine. Fără să se lase descurajată de tragedia profundă și de criticile dure, și-a păstrat credința în Isus Hristos, hotărâtă să meargă înainte, având încredere că Dumnezeu o cunoștea și că urma să aibă zile mai frumoase în viitor.³

La câțiva ani după moartea prematură a soțului ei, președintele de misiune din Japonia s-a simțit inspirat să încurajeze membrii japonezi să lucreze pentru a merge la templu. Președintele de misiune era veteran american al luptei din Okinawa, luptă în care sora din Okinawa și familia ei au suferit atât de mult.⁴ Cu toate acestea, umila soră a spus despre el: „Atunci, el era unul dintre dușmanii noștri pe care îi uram, dar, acum, el era aici cu Evanghelia dragostei și păcii. Aceasta, pentru mine, a fost un miracol”⁵.

După ce a ascultat mesajul președintelui de misiune, sora văduvă a dorit să fie pecetluită, într-o zi, cu familia ei în templu. Totuși, îi era imposibil să facă acest lucru din cauza dificultăților financiare și obstacolelor lingvistice.

Apoi, au apărut câteva soluții bune. Costul putea fi redus la jumătate dacă membrii din Japonia ar fi închiriat un avion pentru a zbura spre Hawaii în afara sezonului.⁶ De asemenea, membrii au înregistrat cântece pe vinil, intitulate Sfinții japonezi cântă și le-au vândut. Unii membri chiar și-au vândut casele. Alții au renunțat la locul de muncă pentru a merge în călătorie.⁷

O altă provocare pentru membri a fost aceea că prezentarea din templu nu era disponibilă în limba japoneză. Conducătorii Bisericii au chemat un frate japonez să călătorească la Templul Hawaii pentru a traduce ceremonia de înzestrare.⁸ El a fost primul convertit japonez după război, căruia i s-a propovăduit și care a fost botezat de soldați americani credincioși.⁹

Când membrii înzestrați din Japonia care locuiau în Hawaii au auzit pentru prima dată traducerea, au plâns. Un membru a scris: „Am fost la templu de multe ori. Am ascultat ceremoniile în limba engleză. [Dar] niciodată nu am simțit spiritul… muncii din templu așa cum îl simțim acum [auzind-le] în limba noastră maternă”¹⁰.

Mai târziu în același an, 161 de adulți și copii au plecat din Tokyo pentru a merge la Templul Hawaii. Un frate japonez a reflectat asupra călătoriei: „Când m-am uitat din avion și am văzut Pearl Harbor și mi-am adus aminte ce le-a făcut țara noastră acestor oameni în data de 7 decembrie 1941, mi-a fost teamă în inima mea. Oare ne vor accepta? Dar, spre surpriza mea, ei au dat dovadă de o dragoste și o bunătate mai mari decât văzusem vreodată în viața mea”¹¹.

Imagine

Sfinții din Japonia sunt întâmpinați cu ghirlande de flori.

Când sfinții japonezi au ajuns, membrii hawaiieni i-au întâmpinat cu nenumărate ghirlande de flori, în timp ce îi îmbrățișau și sărutau pe obraz, obicei care este străin culturii japoneze. După ce au petrecut 10 zile de neuitat în Hawaii, sfinții japonezi și-au luat rămas bun în timp ce sfinții hawaiieni cântau „Aloha Oe”.¹²

A doua călătorie la templu organizată pentru membrii japonezi a inclus-o pe sora văduvă din Okinawa. Ea a făcut această călătorie de 16.000 de km datorită unui dar generos din partea unor misionari care slujiseră în ramura ei și mâncaseră de multe ori la masa ei. Când a fost în templu, ea a vărsat lacrimi de bucurie când a fost înlocuitor la botezul mamei ei și a fost pecetluită cu soțul ei decedat.

Excursiile din Japonia în Hawaii au continuat, cu regularitate, până când Templul Tokyo, Japonia, a fost dedicat în anul 1980, devenind al 18-lea templu în funcțiune. În luna noiembrie a acestui an în Okinawa, Japonia, va fi dedicat cel de-al 186-lea templu. Este aproape de peștera din centrul insulei Okinawa, unde această femeie și familia ei s-au adăpostit.¹³

Deși nu am întâlnit-o niciodată pe această soră minunată din Okinawa, moștenirea ei este vie prin urmașii ei credincioși, dintre care, pe mulți îi cunosc și îi iubesc.¹⁴

Tatăl meu, veteran al celui de-al Doilea Război Mondial din Pacific, a fost încântat când am primit chemarea de a sluji în Japonia ca tânăr misionar. Am ajuns în Japonia la scurt timp după ce Templul Tokyo a fost dedicat și am văzut personal dragostea lor pentru templu.

Legămintele din templu sunt daruri de la Tatăl Ceresc pentru ucenicii credincioși ai Fiului Său, Isus Hristos. Prin templu, Tatăl nostru Ceresc leagă persoane și familii de Salvator și unii de alții.

Președintele Russell M. Nelson a declarat anul trecut:

„Fiecare persoană care face legăminte în bazinul de botez și în templu – și le ține– are acces sporit la puterea lui Isus Hristos…

Răsplata pentru ținerea legămintelor cu Dumnezeu este puterea cerească – puterea care ne întărește pentru a rezista mai bine în fața încercărilor, ispitelor și suferințelor. Această putere ne face calea mai ușoară”¹⁵.

Prin binecuvântările din templu, Salvatorul vindecă persoane, familii și națiuni – chiar și pe cei care au fost cândva dușmani aprigi. Domnul înviat a declarat unei societăți pline de conflicte din Cartea lui Mormon că, pentru cei care-L onorează, „Fiul Dreptății Se va înălța cu tămăduire în aripile Sale”¹⁶.

Sunt recunoscător să fiu martor al îndeplinirii continue a promisiunii Domnului că „acel timp va veni când cunoașterea despre un Salvator se va răspândi la fiecare națiune, neam, limbă și popor”¹⁷, inclusiv la cei de „pe insulele mării”¹⁸.

Depun mărturie despre Salvatorul Isus Hristos și despre profetul Său și apostolii Săi din aceste zile din urmă. Depun mărturie în mod solemn despre puterea cerească de a lega în cer ce este legat pe pământ.

Aceasta este lucrarea Salvatorului și templele sunt casa Sa sfântă.

Cu o convingere de neclintit, declar aceste adevăruri în numele lui Isus Hristos, amin.