La pescuit

Imagine

gone fishing

„Haide să luăm echipamentul pentru pescuit. A sosit timpul să pescuim!”, a spus tata.

Hayden a zâmbint când a privit în jur. Totul era strălucitor şi plin de viaţă. Tot lacul era la dispoziţia lor!

Urmându-l pe tata, Hayden s-a dus în spatele maşinii şi a ridicat cutia mare plină de echipament pentru pescuit din portbagaj. Era grea, dar lui nu-i păsa. Ar fi cărat una de două ori mai grea dacă acest lucru înseamna că putea să pescuiască cu tata.

Undiţele de pescuit au zăngănit când tata le-a scos. El a spus: „Se pare că Dan a adormit. Vrei să-l trezeşti tu?”

Hayden s-a abţinut să ofteze. „Bine, desigur.”

Aproape uitase că fratele lui mai mic, Dan, venise şi el. Dan alerga mereu şi vorbea tare. El avea să sperie toţi peştii!

S-a uitat prin fereastra deschisă. „Dan, e timpul să te trezeşti.”

Dar Dan dormea profund.

Hayden a făcut o pauză. Cu puţin noroc, Dan ar putea să doarmă chiar întreaga excursie.

Hayden a dus în linişte cutia cu echipament la locul de pescuit al tatălui său, pe mal.

„Iată momeala, viermii şi toate celelalte lucruri!”

Tata a luat cutia cu echipament de la el. „Bine, mulţumesc.” Apoi, tata s-a uitat împrejur. „Unde este fratele tău?”

Hayden a privit către maşină. Deodată, s-a întrebat cum s-ar simţi el dacă s-ar trezi singur într-un loc necunoscut. Hayden a decis că nu s-ar simţi bine. De fapt, probabil că s-ar simţi foarte speriat. Şi Dan avea doar cinci ani.

„Stai un pic, tată. Mă întorc imediat.” Dar când s-a uitat în maşină, Dan dispăruse!

Hayden nu mai putea auzi insectele bâzâind. Părea să fie linişte peste tot.

„Dan nu este aici!”, a strigat Hayden.

Tata a venit în grabă şi a verificat repede maşina.

Tata a spus: „Probabil că ne caută pe noi. Au trecut doar câteva minute. Nu a ajuns departe”.

Hayden a încercat să rămână calm, dar simţea că i se face rău. „Pot să spun o rugăciune?”

„Cred că este o idee foarte bună.”

Hayden a mulţumit Tatălui Ceresc pentru fratele lui mai mic şi L-a rugat ca ei să îl găsească pe Dan imediat pentru ca lui să nu îi fie frică.

Când Hayden a terminat, el nu s-a mai simţit atât de împovărat.

Tata a pus o mână pe umărul lui Hayden. „Dacă ai fi în locul lui Dan? Unde te-ai duce?”

Hayden a observat că uşa de pe cealaltă parte a maşinii era deschisă. Probabil că Dan nu i-a văzut pe mal. Hayden a arătat cu degetul către o potecă din apropiere. El a spus: „Probabil că aş merge în acea direcţie”.

Ei au mers repede de-a lungul acelei poteci.

Fiecare secundă părea că trece greu. Pe măsură ce mergea, Hayden continua să spună rugăciuni în gândul său. După câţiva pasi, au ajuns la o cotitură a potecii şi l-au văzut pe Dan în faţă.

„Dan!”, a strigat Hayden.

Dan s-a întors şi a zâmbit. „Hei, unde v-aţi dus?”

Timpul părea că trece din nou în mod normal. Hayden a fugit la Dan şi l-a îmbrăţişat tare.

Hayden a spus: „Sunt atât de bucuros că te-am găsit”. El a spus în gând o mică rugăciune de mulţumire.

Dan doar a zâmbit. „Unde sunt peştii?”

Hayden a spus: „Vino, îţi voi arăta eu”. Era nerăbdător să alerge până la lac. „Să vedem cine poate să prindă primul peşte. Te voi ajuta să pui momeala în cârlig.”