Să predăm în felul Salvatorului
Bucuria de a învăţa
Tad R. Callister
Preşedintele general al Şcolii de duminica
Pe măsură ce studiem cu mai multă conştiinciozitate, vom avea parte de bucuria divină care rezultă din faptul de a învăţa Evanghelia lui Isus Hristos şi de a trăi potrivit ei.
A fost odată un om care a devenit cunoscut drept leneşul oraşului. Nu dorea să lucreze, nu dorea să-şi caute un loc de muncă. Trăia, pur şi simplu, pe spatele altora. În cele din urmă, cetăţenii oraşului s-au săturat. Ei au hotărât să-l ducă în afara oraşului şi să-l alunge. În timp ce oamenii din oraş îl escortau cu căruţa la marginea oraşului, vizitiului i s-a făcut milă de el. Poate ar trebui să i se mai dea o şansă amărâtului. Prin urmare, el a întrebat: „N-ai vrea o baniţă de posmagi să o iei de la capăt?”
Leneşul a răspuns: „Da’ muieţi-s posmagii?”1
Învăţătorii şi cursanţii au aceeaşi responsabilitate de a-şi aduce contribuţia la lecţie
Uneori oamenii doresc să dobândească înţelegere cu privire la scripturi fără să depună niciun efort – ei vor ca scripturile să le fie explicate înainte să le citească. Ei vor Evanghelia prezentată în imagini şi sunete antrenante. Ei vor ca învăţătorul de la Şcoala de duminica să fie singurul care depune efort în pregătirea lecţiei, fără ca ei să se pregătească sau să participe.
Spre deosebire de acest fapt, odată, Salvatorul i-a trimis pe ascultătorii Lui acasă pentru că nu-I înţelegeau cuvintele. El le-a poruncit să se roage, să cugete şi „să-[şi pregătească] minţile pentru ziua de mâine”, când urma să [vină] iarăşi la [ei]” (vezi 3 Nefi 17:2-3).
El i-a învăţat următorul lucru: nu doar învăţătorul are responsabilitatea să vină pregătit, ci şi cursantul. La fel cum învăţătorul are responsabilitatea de a preda cu ajutorul Spiritului, şi cursantul are responsabilitatea de a învăţa cu ajutorul Spiritului (vezi D&L 50:13-21).
În Cartea lui Mormon este consemnat: „Preotul nu era mai bun decât cei care-l ascultau, şi nici învăţătorul nu era mai presus decât cei care învăţau; şi astfel, ei erau egali” (Alma 1:26; subliniere adăugată).
În continuare, vă prezentăm câteva sugestii cu privire la ce putem face pentru a simţi bucuria care vine atunci când ne facem partea în a învăţa Evanghelia şi a trăi potrivit ei.
Învăţarea în cadrul căminului
Studiaţi scripturile
Fiecare membru are responsabilitatea de a învăţa Evanghelia; această responsabilitate nu poate fi delegată altcuiva. Cel mai bine învăţăm Evanghelia studiind cu regularitate scripturile. Preşedintele Harold B. Lee (1899-1973) a spus: „Dacă nu citim zilnic din scripturi, mărturiile noastre devin mai slabe”2. Apostolul Pavel a observat că iudeii din Perea „aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna” şi, apoi, el a spus care era motivul pentru care erau atât de receptivi: „[Ei] cercetau Scripturile în fiecare zi” (Faptele apostolilor 17:11; subliniere adăugată).
Studiul zilnic din scripturi este un ingredient esenţial pentru spiritualitatea noastră. Nimic altceva nu poate compensa pe deplin absenţa acestuia din rutina noastră zilnică. Din această cauză, studiul scripturilor ar trebui să aibă loc la o oră stabilită, nu printre alte activităţi, pe fugă.
Unii ar putea spune: „Dar nu am timp pentru studiul zilnic al scripturilor. Am atâtea lucruri de făcut în viaţă”. Acest lucru ne aminteşte întrucâtva de povestea celor doi tăietori de lemne care au făcut un concurs pentru a stabili care dintre ei putea doborî cei mai mulţi copaci într-o zi. În zori, concursul a început. La fiecare oră, bărbatul cu o constituţie mai firavă se oprea din tăiat şi hoinărea prin pădure timp de aproximativ 10 minute. De fiecare dată când făcea acest lucru, adversarul lui zâmbea şi dădea din cap mulţumit, încrezător că avea să câştige concursul. Bărbatul cu o constituţie mai solidă nu a plecat deloc de la locul său, nu s-a oprit niciodată, nu a luat nicio pauză.
La sfârşitul zilei, bărbatul cu o constituţie mai solidă a fost uimit să afle că adversarul său, care părea că pierduse atât de mult timp, tăiase mult mai mulţi copaci decât el. „Cum ai reuşit? Ai luat atâtea pauze!”, a întrebat el.
Câştigătorul a răspuns: „O, mi-am ascuţit securea”.
De fiecare dată când studiem scripturile, ne ascuţim securea. Şi partea miraculoasă este că, atunci când facem acest lucru, reuşim să folosim restul timpului pe care-l avem mai înţelept.
Pregătiţi-vă din timp
Studiile au arătat că doar o mică parte din membrii Bisericii citesc din timp scripturile care urmează a fi discutate în lecţiile de duminica. Fiecare dintre noi poate schimba această situaţie. Ne putem face partea noastră în experienţa de învăţare venind pregătiţi la lecţie, având materialul pentru studiu citit şi fiind pregătiţi să împărtăşim gânduri şi idei. Pregătirea noastră poate fi un dar spiritual pe care-l oferim tuturor membrilor clasei.
Să învăţăm în clasă
Participaţi la lecţie
Porunca de a ne deschide gura (vezi D&L 60:2-3) se poate pune în practică nu doar în munca misionară, ci şi în sala de clasă. Când participăm, noi invităm Duhul Sfânt să depună mărturie despre adevărul spuselor noastre şi să ne lumineze minţile cu mai multă cunoaştere. În plus, contribuţia noastră poate inspira gândurile altei persoane şi, astfel, o poate îndemna să-şi spună părerea.
În acest mod, noi urmăm un principiu de predare pe care l-am învăţat de la Domnul: „Să vorbească câte unul şi toţi să asculte ceea ce spune, astfel încât, atunci când toţi au vorbit, toţi să fie edificaţi de către toţi” (D&L 88:122; subliniere adăugată). Uneori, nu este uşor să participăm la lecţie; trebuie să părăsim zona noastră de comfort. Dar, când facem aceasta, toată clasa are de câştigat.
Consemnaţi impresii
Un timp, am dus cartonaşe albe la Biserică şi am căutat înţelegere mai profundă privind doctrina sau impresii spirituale pe care să le consemnez. Pot spune sincer că am fost foarte recompensat. Acest mod de a învăţa mi-a schimbat perspectiva; m-a ajutat să mă concentrez mai mult şi să învăţ mai repede; mi-a sporit nerăbdarea de a merge la Biserică.
De ce este atât de important să consemnăm experienţele pe care le avem la Biserică şi în altă parte? Imaginaţi-vă că o mamă vorbeşte cu fiul ei adolescent şi, la un moment dat, el zice: „Mamă, acesta este un sfat bun”. Apoi, scoate un carneţel şi începe să-şi noteze impresiile pe care le-a primit în urma conversaţiei lor. După ce mama îşi revine din şoc, nu credeţi că va dori să-i dea mai multe sfaturi?
Fără îndoială, acelaşi principiu este valabil şi în ceea ce priveşte sfaturile de la Tatăl nostru din Cer. Când consemnăm impresiile pe care ni le dă, este mult mai probabil să ne dea mai multe revelaţii. În plus, multe dintre impresiile pe care le primim pot părea, la început, gânduri mici cât ghinda, dar, dacă le hrănim şi medităm asupra lor, ele pot creşte şi deveni stejari spirituali.
Profetul Joseph Smith a vorbit despre importanţa de a consemna gânduri şi impresii: „Dacă continuaţi să discutaţi despre lucruri importante şi nu le notaţi, poate, din cauză că nu le scrieţi atunci când Dumnezeu vi le revelează, considerând că nu au suficientă valoare, Spiritul se poate retrage… şi primiţi, sau aţi primit o cunoaştere vastă de importanţă infinită, care acum s-a pierdut”3.
Bucuria de a învăţa
Învăţarea este mult mai mult decât o îndatorire divină. Este menită, de asemenea, să fie o bucurie extraordinară.
Odată, un matematician pe nume Arhimede a fost rugat de către regele său să stabilească dacă noua coroană a regelui era din aur masiv sau dacă aurarul îi înlocuise în mod necinstit o parte din aur cu argint. Arhimede s-a gândit profund la o soluţie; într-un sfârşit, el a primit răspunsul. A fost atât de bucuros de această descoperire, încât, potrivit legendei, a fugit prin oraş strigând: „Eureka! Eureka!” – adică „Am găsit răspunsul! Am găsit răspunsul!”
Pe cât de mare a fost bucuria lui de a descoperi un principiu ştiinţific, pe atât de mare ar trebui să fie bucuria noastră atunci când descoperim adevărurile Evangheliei lui Isus Hristos: acele adevăruri nu doar că ne informează, ci ne şi salvează. Din această pricină, Salvatorul a spus: „V-am spus aceste lucruri, pentru ca… bucuria voastră să rămână deplină” (Ioan 15:11). Şi din acest motiv „fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie” (Iov 38:7) când au aflat despre planul salvării. La fel cum seminţele au puterea inerentă de a creşte, tot aşa adevărurile Evangheliei au puterea de a aduce bucurie.
Porunca „căutaţi să învăţaţi” (D&C 88:118) nu este numai o poruncă divină, ci şi o încercare de a deveni mai asemănători lui Dumnezeu. De fiecare dată când studiem scripturile, venim mai bine pregătiţi la lecţie, participăm la discuţiile din clasă, punem întrebări şi consemnăm impresii sfinte, noi devenim mai asemănători lui Dumnezeu, reuşind astfel să simţim tot mai mult bucuria pe care o simte El.
Fie ca noi toţi să ne străduim să învăţăm cu mai multă sârguinţă într-un mod mai divin – acasă, la Biserică şi oriunde am fi. Pe măsură ce facem acest lucru, vom avea parte de bucuria dumnezeiască care rezultă din faptul de a învăţa Evanghelia lui Isus Hristos şi de a trăi potrivit ei.