Glasuri ale sfinţilor din zilele din urmă
Vremea pentru istoria familiei
Ilustraţie de Wilson Ong
Pentru că sunt mama a două fete mici, deseori, m-am scuzat că nu pot participa la unele dintre lucrurile la care aş fi vrut să particip pentru că nu e „vremea” potrivită pentru mine. Unul dintre acele lucruri a fost munca de întocmire a istoriei familiei.
Cu toate că în trecut participasem la indexare, care era o activitate plăcută în ziua de sabat, m-am descoperit scuzându-mă că, în momentul acela, nu aveam nici timpul, nici cunoaşterea pentru a mă angaja deplin în munca de întocmire a istoriei familiei.
Cu câteva luni în urmă, într-o dimineaţă devreme, în timp ce stăteam în templu, inima mea s-a schimbat. În timp ce revedeam numele celor decedaţi de pe cartonaşele de la templu, rugându-mă ca ei să accepte rânduielile din templu înfăptuite pentru ei, mi-am spus: „Nu ar fi minunat dacă acestea ar fi numele membrilor familiei mele? Aş dori să fac munca pentru ei”. Spiritul mi-a confirmat că, dacă acestea erau dorinţele mele, Domnul mă va ajuta să fac munca de întocmire a istoriei familiei, în mod special în ziua de sabat. El mă putea ajuta să găsesc timpul şi cunoaşterea de care aveam nevoie pentru a îndeplini scopurile Sale.
În acea duminică, am mers acasă şi am accesat FamilySearch.org. Am început să plâng imediat ce am văzut numele strămoşilor mei. Legătura mea cu ei a devenit mai puternică. Dragostea mea pentru ei a fost sporită de fotografiile şi documentele personale recent adăugate de bunica mea şi care au făcut ca membrii familiei mele să devină mai reali şi mai importanţi pentru mine. Am simţit bucurie implicând-o pe fiica mea care are doi ani şi care a învăţat să identifice fotografii ale străbunicului şi ale stră-stră-străbunicii ei, spunându-le pe nume. M-am simţit în modul pe care l-a descris preşedintele Russel M. Nelson, preşedintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli: „Ziua de sabat oferă o ocazie minunată de a întări legăturile de familie. Până la urmă, Dumnezeu doreşte ca fiecare dintre noi, copiii Săi, să ne întoarcem la El în calitate de sfinţi care şi-au primit înzestrarea, au fost pecetluiţi în templu ca familii, cu strămoşii noştri şi posteritatea noastră” („Ziua de sabat este o desfătare”, Liahona, mai 2015, p. 130, 131).
De la acea primă experienţă, am continuat să particip, în ziua de sabat, la munca de întocmire a istoriei familiei. Am fost binecuvântată să pot înfăptui munca din templu pentru câţiva dintre membrii familiei mele care sunt decedaţi. O binecuvântare specială a fost faptul că am învăţat despre rudele mele şi am construit o relaţie mai apropiată cu bunicii mei, care nu sunt membri ai religiei noastre. Acest lucru mi-a întărit hotărârea de a-mi respecta legămintele şi de a îndura până la sfârşit, astfel încât să fiu o verigă puternică în lanțul familiei mele eterne.
Chiar dacă este, încă, multă muncă de făcut, sunt recunoscătoare Tatălui Ceresc pentru că a sporit capacitatea mea, astfel încât să pot participa la munca Sa, în special în ziua Sa. Pentru mine, ziua de sabat este, într-adevăr, o desfătare.