Incendii şi lecţii despre supunere

Odată, preşedintele Thomas S. Monson a povestit despre o experienţă prin care a învăţat importanţa supunerii. Când avea 8 ani, a mers împreună cu familia la cabana lor din munţi. El şi prietenul lui au vrut să cureţe un loc ierbos pentru un foc de tabără. Ei au încercat să rupă iarba cu mâna, trăgând şi smulgând cât au putut de tare, dar tot ce-au reuşit să scoată au fost câteva mâini de buruieni. Preşedintele Monson a spus: „Apoi, în mintea mea de copil de opt ani, mi-a venit ideea unei soluţii pe care am considerat-o perfectă. I-am spus lui Danny: «Tot ce trebuie să facem este să dăm foc acestor buruieni. Vom arde doar un cerc de buruieni!»”

Cu toate că el ştia că nu avea voie să folosească chibrituri, a alergat la cabană să ia câteva şi, împreună cu Danny, au aprins un foc mic în locul acela ierbos. Se aşteptau ca focul să se stingă de la sine, dar acesta s-a extins într-un incendiu mare şi periculos. El şi Danny au fugit să ceară ajutor şi, curând după aceea, adulţii s-au grăbit să stingă focul înainte de a ajunge la copaci.

Preşedintele Monson a continuat: „Danny şi cu mine am învăţat câteva lecţii grele dar importante în ziua aceea − una majoră fiind importanţa supunerii”. (Vezi „Pregătirea aduce binecuvântări”, Liahona, mai 2013, p. 89-90).

Asemenea preşedintelui Monson, a trebuit vreodată să învăţaţi o lecţie despre supunere pe propria piele? Ce obiective vă puteţi fixa pentru a fi în siguranţă în viitor fiind supuşi?