Copiii mici şi împărtăşania
Autoarea articolului locuieşte în Utah, S.U.A.
Copilaşii noştri au simţit că împărtăşania era importantă pentru noi. Am fi putut face mai mult pentru a-i ajuta să vadă că împărtăşania era, de asemenea, importantă pentru ei.
V-aţi întrebat vreodată de ce le dăm voie copiilor mici să ia din împărtăşanie? Doar ca să evităm scandalul şi zarva pentru o bucată de pâine? Doar să facem ca rânduiala să fie mai uşor de administrat, să menţinem pacea?
Nu cred că acesta este motivul. Cred că există motive mai importante. Cred acest lucru deoarece sunt convins că, atunci când Isus Hristos spune „toţi”, El se referă la toţi. Şi când se adresează unei mulţimi, El nu exclude pe nimeni.
Când Salvatorul înviat a stabilit pentru prima oară împărtăşania poporului Său de pe meleagurile americane, El a subliniat că rânduiala avea însemnătate deosebită pentru cei care fuseseră botezaţi.1 Chiar şi aşa, El le-a poruncit ucenicilor Lui să „dea [împărtăşania] mulţimii”2. Acea mulţime i-a inclus pe „cei mici”3.
Astăzi, când deţinătorii preoţiei rostesc rugăciunile de împărtăşanie, ei Îi cer Tatălui Ceresc să binecuvânteze şi să sfinţească pâinea şi apa „pentru sufletele tuturor acelora” care iau din ele.4 Tuturor. Fiecare persoană care ia din împărtăşanie – inclusiv fiecare copil mic.
Dacă, prin faptul de a lua din pâine şi din apă, copiii mici primesc aceste simboluri ca pe o binecuvântare pentru sufletele lor pure, trebuie să existe o cale de a-i ajuta să înţeleagă rânduiala.
Având această cunoaştere, îmi amintesc de zilele în care copiii mei erau mici. Soţia mea şi cu mine am reuşit să-i facem să stea liniştiţi în timpul administrării împărtăşaniei. Cred că ei au simţit că împărtăşania era importantă pentru noi. Dar am fi putut face mai mult pentru a-i ajuta să vadă că împărtăşania era, de asemenea, importantă pentru ei.
Ce am fi putut face? Ne-am fi putut aduce aminte că micuţii noştri sunt capabili să ţină promisiunile din rugăciunile de împărtăşanie. Ei pot să înţeleagă, în felul lor simplu, dar puternic, semnificaţia cuvintelor „să-şi amintească totdeauna” de Isus. Pot promite „să [ţină] poruncile pe care El le-a dat lor”. Pot chiar să arate că „[doresc] să [ia] asupra [lor] numele” lui Hristos, ştiind că vor avea acel privilegiu în curând, când vor fi botezaţi şi confirmaţi.5
Dar ce se întâmplă cu reînnoirea legămintelor? Conducătorii Bisericii ne-au învăţat că, atunci când luăm din împărtăşanie, noi ne reînnoim toate legămintele pe care le-am făcut cu Domnul.6 Copiii mici nu au niciun legământ de reînnoit.
Mă gândesc din nou la vremea în care copiii noştri erau mici. Nu am fi putut să îi ajutăm să-şi amintească de legăminte, dar am fi putut să-i ajutăm să anticipeze legăminte. Îmi imaginez că discut cu un fiu sau o fiică într-o dimineaţă de sabat:
Îi spun: „Când vei avea opt ani, vei fi botezat şi vei primi darul Duhului Sfânt. Vei face un legământ. Legământul pe care îl vei face atunci va fi asemenea promisiunilor pe care le faci acum când iei din împărtăşanie.
„Eu astăzi, când voi lua din împărtăşanie, îmi voi reînnoi legămintele de la botez, ca şi cum aş face din nou acele promisiuni. Tu vei fi acolo cu mine, dar tu nu-ţi vei reînnoi niciun legământ. Încă nu ai făcut unul. În schimb, tu poţi exersa că faci un legământ. De fiecare dată când iei din împărtăşanie, te poţi pregăti pentru botez şi confirmare. În acest fel, vei fi pregătit când vei împlini opt ani”.
Dacă pare neobişnuit să folosiţi cuvântul a exersa în acest fel, gândiţi-vă la următorul lucru: într-o împrejurare plină de reverenţă, un tată îi poate ajuta pe copiii săi să se pregătească pentru rânduiala botezului arătându-le cum vor sta în apă împreună şi rostind cuvintele din rugăciunea de botez. În acea împrejurare, el nu înfăptuieşte rânduiala. Într-un fel, el îi ajută pe copiii lui să exerseze. Astfel, ei nu-şi vor face griji cu privire la ceea ce se va întâmpla când intră în apele botezului. Cred că mamele şi taţii îi pot ajuta, de asemenea, pe copii să exerseze faptul de a face şi a ţine legământul de la botez. Fiecare adunare de împărtăşanie poate fi o sesiune sacră în care copiii mici exersează, în timp ce iau din simbolurile ispăşirii Salvatorului.
Aşadar, mă întorc la prima mea întrebare. De ce le dăm voie copiilor nebotezaţi să ia din împărtăşanie? Doar ca să „păstrăm pacea”? Desigur că nu. Îi ajutăm pe micuţii noştri să ia din împărtăşanie pentru a-şi aduce aminte de Salvatorul lor şi a păstra pacea Sa – o pace pe care lumea nu o poate oferi.7 Îi ajutăm să se pregătească să primească acea pace mai din abundenţă în viitor, când vor face legăminte cu El şi le vor ţine.