Glasuri ale sfinţilor din zilele din urmă
Căpitanul Moroni m-a ajutat să predau la gimnaziu
Ilustraţie de Allen Garns
Eram în mijlocul unui an dificil, în care predam pentru elevi de 13 şi 14 ani. Tocmai mă întorsesem acasă de la o întâlnire frustrantă cu directorul adjunct, în timpul căreia mi-a fost prezentată o evaluare recentă a modului în care predam. Fiind de puţin timp profesor şi fiind nevoit să concep majoritatea lecţiilor pe care le predam, am descoperit că făceam eforturi pentru a-i menţine pe elevi concentraţi asupra sarcinilor şi interesaţi. În esenţă, conversaţia mi-a transmis faptul că era nevoie să-mi silesc elevii să facă o alegere – să se concentreze asupra a ceea ce aveau de făcut sau să aibă neplăceri – şi să urmez întocmai atenţionările.
Am plecat de la şedinţă simţindu-mă trist şi copleşit. A doua zi, în timp ce studiam scripturile, am avut grijă să mă concentrez asupra acestei întâlniri. Incredibil, am primit răspunsuri în timp ce citeam din Cartea lui Mormon.
M-am rugat ca, în acea dimineaţă, să învăţ din scripturi cum să fiu un profesor mai bun. Duhul Sfânt m-a învăţat pe măsură ce am citit despre căpitanul Moroni în Alma 44. În acest moment al povestirii, căpitanul Moroni şi nefiţii îi înconjuraseră pe lamaniţi la râul Sidon şi îi înspăimântaseră într-atât, încât lamaniţii au depus armele. Am continuat să citesc, gândindu-mă că aş vrea să fiu în clasă asemenea căpitanului Moroni: impresionant, sigur pe mine şi să am succes.
Am citit dialogul şi am observat că Moroni i-a spus lui Zarahemna şi lamaniţilor că trebuiau să facă o alegere: „Voi să depuneţi în mâinile noastre armele voastre de război, iar noi… vă vom cruţa vieţile, dacă vă veţi duce în drumul vostru şi nu veţi mai veni cu război împotriva noastră” sau, „dacă nu faceţi aceasta,… eu le voi porunci oamenilor mei să cadă asupra voastră” (Alma 44:6, 7). Mi-am dat seama că el făcea ceea ce îmi spusese directorul meu să fac! „Oferă-le două alternative şi urmează-le întocmai”, spusese el. Ţinând minte acest lucru, mi-am însuşit motoul lui Moroni: „Iată, noi vom termina conflictul” (Alma 44:10).
Pregătit să folosesc principiile pe care le învăţasem dintr-o povestire din scripturi despre unul dintre eroii mei, m-am întors în clasă încrezător în planul meu de bătălie. S-a întâmplat că aveam o figurină care-l înfăţişa pe căpitanul Moroni şi el a stat în buzunarul cămăşii mele tot restul anului şcolar, amintindu-mi de modul în care căpitanul Moroni mă învăţase cum să conduc o clasă de gimnaziu. Când le-am oferit elevilor mei două alternative, comportamentul lor s-a îmbunătăţit, şi-au îndeplinit sarcinile şi ne-am înţeles mai bine. Anul şcolar s-a încheiat şi, totuşi, a fost greu, dar, pentru că rugăciunea mea a primit răspuns şi datorită puterii scripturilor, am putut să „[termin] conflictul”.