Dragoste contrapoftă
Dacă reuşim să înţelegem mai bine ce este pofta trupească, putem învăţa cum să o evităm şi cum să facem alegerile care ne aduc mai aproape de Spiritul Sfânt.
Poftă.
Cu siguranţă, este un cuvânt urât. Majoritatea dintre noi nu vrem să ne gândim la ea, darămite să învăţăm despre ea. Acest cuvânt provoacă un sentiment imoral, ceva rău – ademenitor, dar greşit.
Nu degeaba nu ne place. Dacă „iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor” (1 Timotei 6:10), atunci, cu siguranţă, pofta este aliatul ei secret. Este imorală şi degradantă. Pofta trupească transformă oamenii, lucrurile şi chiar ideile în obiecte pe care să le deţii sau să le dobândeşti pentru a-ţi satisface un apetit. Dar dacă ştim deja acest lucru, de ce trebuie să ştim mai multe despre poftă?
Deoarece, dacă înţelegem mai bine ce este pofta trupească cu adevărat, putem învăţa cum să ne modelăm gândurile, sentimentele şi faptele pentru a putea evita şi învinge manifestările ei. Acest fapt ne va ajuta să avem tovărăşia Spiritului Sfânt, care ne purifică gândurile şi intenţiile şi care ne întăreşte. Şi aceasta ne va conduce spre o viaţă mult mai fericită, liniştită şi plăcută.
Să definim pofta trupească
Tindem să ne gândim la poftă, în primul rând, ca la faptul de a avea sentimente nepotrivite, intense, de atracţie fizică faţă de altă persoană, însă este foarte posibil să simţim poftă faţă de aproape orice: bani, proprietăţi, lucruri şi, bine-nţeles, alţi oameni (vezi Ghid pentru scripturi, „Poftă”).
Pofta constrânge o persoană să caute să posede ceva ce este opus voinţei lui Dumnezeu. Pofta cuprinde orice sentiment sau dorinţă care-l face pe om să se concentreze pe posesiuni lumeşti sau practici egoiste – interese personale, dorinţe şi pasiuni – în loc să ţină poruncile lui Dumnezeu.
Cu alte cuvinte, pofta este faptul de a dori lucruri opuse voinţei lui Dumnezeu sau dorinţa de a poseda lucruri într-un mod contrar voinţei Sale şi aceasta duce la nefericire.1
Pericolul poftei sexuale
Deşi am fost preveniţi cu privire la poftă că este o formă de râvnă în general, în contextul sexual, pofta este extrem de periculoasă. Salvatorul ne-a avertizat: „oricine se uită la o femeie s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui” (Matei 5:28).
Apostolii din vechime ne-au avertizat de multe ori împotriva unei astfel de pofte. Drept exemplu, apostolul Ioan a spus: „Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume” (1 Ioan 2:16; vezi, de asemenea versetul 17; Romani 13:14; 1 Petru 2:11).
Şi continuăm să primim avertizări şi astăzi.2 Vârstnicul Jeffery R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, explică: „De ce este pofta un păcat atât de fatal? Ei bine, pe lângă impactul distrugător pe care îl are asupra sufletelor noastre prin îndepărtarea completă a Spiritului, eu cred că este un păcat, deoarece pângăreşte relaţia cea mai înaltă şi mai sfântă pe care ne-o oferă Dumnezeu pe pământ – dragostea pe care un bărbat şi o femeie o au unul faţă de celălalt şi dorinţa pe care o are cuplul de a aduce copii în cadrul unei familii menite să fie eterne”3.
A permite poftei să prindă rădăcini a reprezentat cauza multor fapte păcătoase. Ceea ce începe cu o privire aparent nevinovată poate creşte şi deveni o infidelitate murdară cu toate consecinţele ei dezastruoase. Acest lucru are loc pentru că pofta alungă Duhul Sfânt şi ne lasă vulnerabili la alte ispite, vicii şi amăgiri ale duşmanului.
Alegerile tragice ale regelui David reprezintă un exemplu trist a cât de puternică şi fatală poate fi această emoţie. David a văzut-o din întâmplare pe Bat-Şeba îmbăindu-se şi a poftit după ea. Pofta a dus la faptă şi el a poruncit să-i fie adusă şi s-a culcat cu ea. Apoi, încercând să-şi ascundă păcatul, David a poruncit ca soţul Bat-Şebei să fie ţinut în luptă, unde era sigur că avea să fie ucis (vezi 2 Samuel 11). Drept consecinţă, David şi-a pierdut exaltarea (vezi D&L 132:38-39).
Situaţia lui David poate părea extremă, dar, cu siguranţă, dovedeşte esenţialul: pofta este o ispită puternică. Cedarea în faţa poftei ne poate duce la fapte pe care nicio persoană întreagă la minte nu le-ar face. Faptul că este atât de vicleană, atât de uşor de provocat şi atât de eficientă în a ne ispiti să ne întoarcem spatele la Duhul Sfânt şi să ne cedăm voinţa la ceva interzis o face şi mai periculoasă. Poate fi declanşată urmărind materiale pornografice, ascultând versuri indecente sau luând parte la relaţii intime nepotrivite. În acelaşi timp, sentimentele de poftă pot îndemna o persoană să caute pornografie. Legătura repetitivă dintre cele două este extrem de puternică şi de periculoasă.4
Pofta sexuală înjoseşte şi slăbeşte toate relaţiile, printre care şi relaţia personală cu Dumnezeu, cea mai importantă. „Şi, adevărat vă spun vouă, aşa cum v-am spus mai înainte, acela care se uită la o femeie şi pofteşte la ea sau comite adulter în inima lui nu va avea Spiritul, ci va nega credinţa şi se va teme” (D&L 63:16).
După cum ne-a învățat vârstnicul Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli: „Imoralitatea sexuală creează o barieră împotriva influenţei Spiritului Sfânt şi a posibilităţilor de edificare, luminare şi întărire care vin de la El. Provoacă o stimulare fizică şi emoţională puternică. În timp, creează un apetit de nestins care îl duce pe păcătos spre păcate şi mai grave”5.
Ce nu este pofta
După ce am văzut ce este pofta, este, de asemenea, important să înţelegem ce nu este pofta şi să fim atenţi să nu catalogăm gândurile, sentimentele şi dorinţele potrivite ca fiind pofte. Pofta este un fel de dorinţă, dar există şi dorinţe drepte. De exemplu, putem dori lucruri bune şi potrivite care ne vor ajuta să îndeplinim lucrarea Domnului.
Gândiţi-vă la:
-
dorinţa de a avea bani. Dorinţa în sine de a avea bani nu este rea. Pavel nu a spus că banii sunt rădăcina tuturor relelor. El a spus că „iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor” (1 Timotei 6:10; subliniere adăugată). Învăţăturile lui Iacov clarifică şi mai mult acest lucru: „Dar înainte de a căuta bogăţii, căutaţi împărăţia lui Dumnezeu. Şi după ce aţi căpătat speranţă în Hristos, veţi căpăta bogăţii, dacă le căutaţi; şi le veţi căuta cu intenţia de a face bine – de a-i îmbrăca pe cei goi şi a-i hrăni pe cei flămânzi, de a-i elibera pe robi şi de a aduce alinare celor bolnavi şi suferinzi” (Iacov 2:18-19);
-
faptul de a avea sentimente sexuale potrivite faţă de soţ sau soţie. Aceste sentimente pe care ni le-a dat Dumnezeu ne ajută să întărim, să consolidăm şi să avem unitate în căsnicie. Dar este posibil să avem sentimente nepotrivite faţă de soţ sau soţie. Dacă noi căutăm doar propria satisfacere sau numai împlinirea propriilor pofte sau sentimente, putem ceda dorinţelor trupeşti şi acest lucru poate dăuna relaţiei de căsătorie. Cheia pentru a căuta şi a păstra intimitatea fizică potrivită într-o căsnicie este intenţia pură şi plină de dragoste.
Principiul cel mai important este să căutăm lucrurile potrivite având motivul potrivit – acela de a clădi împărăţia lui Dumnezeu şi de a creşte binele din lume. Aflându-se la polul opus, pofta ne ademeneşte să depăşim limitele decenţei, acolo unde dorinţele noastre Îl pot devaloriza pe Dumnezeu, îi pot transforma pe oameni în obiecte şi pot transforma lucrurile, bogăţia şi chiar şi puterea în monstruozităţi care distorsionează sensibilitatea şi dăunează relaţiilor noastre.
De ce permitem deseori poftei să ne învingă
Având în vedere cât este de dăunătoare şi periculoasă, de ce este atât de tentantă şi atât de răspândită? De ce îi permitem atât de des să preia controlul asupra noastră? La prima vedere, poate părea că pofta are drept cauză principală egoismul sau lipsa autocontrolului. Aceştia sunt factori care contribuie la aceasta, dar rădăcina mai profundă este, deseori, lipsa anumitor lucruri. Oamenii pot ceda poftei într-o încercare nereuşită de a umple un gol din viaţa lor. Pofta este o emoţie falsă, un înlocuitor slab al dragostei pure, valorii adevărate şi uceniciei care durează.
Controlul eficient al emoţiilor este, într-un fel, o stare a sufletului. „[Omul este ceea ce gândeşte în inima lui]” (Proverbele 23:7). Lucrurile asupra cărora ne concentrăm din punct de vedere mintal şi spiritual vor deveni, în timp, motivaţia din spatele gândurilor, sentimentelor şi faptelor noastre. Oricând ne simţim ispitiţi de poftă, trebuie să înlocuim acea ispită cu ceva mai potrivit.
Lenea poate duce, de asemenea, la poftă. Când nu avem prea multe activităţi în viaţă, tindem să fim mai susceptibili influenţelor rele. Pe măsură ce căutăm în mod activ să fim angajaţi cu sârguinţă în cauze bune (vezi D&L 58:27) şi ne străduim să ne folosim timpul în mod productiv, vom fi mai puţin predispuşi la gânduri care determină pofta sau la alte influenţe negative.
După cum explică vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, dorinţele cu care alegem să fim de acord determină nu numai faptele, ci şi persoana care devenim în final: „Dorinţa ne stabileşte priorităţile, priorităţile ne modelează alegerile, iar alegerile ne determină faptele. Dorinţele conform cărora acţionăm determină felul în care ne schimbăm, ceea ce realizăm şi ceea ce devenim”6.
Cu alte cuvinte, trebuie să ne ţinem în frâu nu numai emoţiile cărora le permitem să ne copleşească, ci şi gândurile care provin sau sunt cauzate de acele sentimente. După cum ne-a învăţat profetul Alma, dacă avem gânduri impure, „gândurile noastre, de asemenea, ne vor condamna” (Alma 12:14).
Antidotul: dragostea asemănătoare celei a lui Hristos
Pofta nu este inevitabilă. Deoarece Tatăl Ceresc ne dă libertatea de a alege, avem putere asupra gândurilor, sentimentelor şi faptelor noastre. Nu trebuie să cădem pradă gândurilor şi sentimentelor noastre. Când suntem ispitiţi, putem alege să nu cedăm.
Cum biruim ispita de a pofti? Începem prin a dezvolta o relaţie potrivită cu Tatăl nostru Ceresc şi a alege să slujim altora. Şi avem un comportament religios zilnic, ne rugăm şi studiem scripturile, ceea ce invită Duhul Sfânt în vieţile noastre. În ultimă instanţă, ingredientul secret este dragostea asemănătoare celei a lui Hristos – dragostea pură, sinceră, onestă, urmată de dorinţa de a clădi împărăţia lui Dumnezeu şi de a avea ochiul îndreptat numai către slava Lui. Acest fel de dragoste este posibilă numai când avem îndrumarea Duhului Sfânt.
Înlăturarea poftei necesită rugăciune rostită din inimă în care Îi cerem lui Dumnezeu să ne ia acele sentimente şi să ne ofere, în schimb, caritate (vezi Moroni 7:48). Acest lucru este făcut posibil, la fel ca toate tipurile de pocăinţă, prin harul ispăşirii lui Isus Hristos.7 Datorită Lui, putem învăţa să iubim aşa cum El şi Tatăl Ceresc ne iubesc.
Când viaţa noastră este centrată în mod continuu în jurul Tatălui nostru Ceresc, când trăim potrivit primei şi celei de-a doua porunci – de a-L iubi pe Dumnezeu şi pe semenii noştri ca pe noi înşine (vezi Matei 22:36-39) – şi când facem tot ce putem să trăim aşa cum ne-a învăţat El, intenţiile pure şi sincere ne influenţează viaţa din ce în ce mai mult. Când voinţa noastră se află în unitate cu voinţa Tatălui, ispitele şi efectele poftei scad în intensitate, fiind înlocuite de dragostea pură a lui Hristos. Atunci suntem umpluţi cu o dragoste divină care înlocuieşte dorinţele nedemne ale acestei lumi cu frumuseţea faptului de a clădi împărăţia lui Dumnezeu.