Capitolul 15

Chemările sacre de tată şi de mamă

„Fie ca noi să fim fideli acestei măreţe obligaţii a calităţii de părinte, acestei obligaţii sacre.”

Din viaţa lui Ezra Taft Benson

Prin cuvânt şi prin exemplu, acasă şi în întreaga lumea, în cadrul Bisericii şi în cadrul responsabilităţilor civice, preşedintele Ezra Taft Benson a propovăduit importanţa faptului de a fi părinţi buni. „Creşteţi-vă copiii cu dragoste şi cu dojenile Domnului”, a spus el.¹ „Părinţii vor da socoteală în faţa lui Dumnezeu pentru responsabilitatea care li s-a dat de a-şi creşte familia. Este cea mai sacră responsabilitate.”²

Preşedintele Benson şi soţia lui, Flora, au conlucrat îndeaproape în vederea îndeplinirii responsabilităţilor lor sacre de părinţi. Ei „au abordat sarcina de a-şi clădi familia cu energie şi entuziasm”³. S-au sfătuit adesea despre copiii lor şi alte aspecte. „Am putut observa că am alături o femeie perceptivă din punct de vedere spiritual”, a spus preşedintele Benson.⁴

Ei au conlucrat pentru a clădi un cămin în care copiii să poată creşte şi învăţa – şi unde copiii lor să dorească să fie. „Aş fi preferat oricând să fiu acasă decât oriunde altundeva”, a spus Mark, fiul lor. „Era un refugiu împotriva furtunii. Mama era cea care ne proteja, iar tata era cel cu puterea.”⁵

Preşedintele şi sora Benson şi-au îndeplinit responsabilităţile de părinţi cu ajutorul rugăciunii. Mark a spus: „Mama avea o credinţă mai mare ca a oricărei alte femei pe care am cunoscut-o vreodată… Nu am văzut vreodată în viaţa mea mai multă rugăciune. Imediat îngenunchea şi se ruga pentru copii, indiferent că era vorba de un examen sau de o bătaie la şcoală. Ea şi tata aveau, amândoi, acea credinţă pură”⁶.

Preşedintele Benson era adesea plecat de acasă din cauza serviciului său şi a îndatoririlor din cadrul Bisericii, prin urmare Flora şi-a asumat cea mai mare parte a responsabilităţii de a-i creşte şi învăţa pe cei şase copii ai lor. Ea şi-a savurat rolul de mamă. „Căminul este centrul sentimentelor noastre din viaţa muritoare”, a spus ea.⁷ Mark a spus: „Mama şi-a iubit căminul. Şi ne-a iubit – nu pentru că aşa trebuia, ci pentru că aceasta era viaţa ei”⁸. Exprimându-şi sentimentele despre importanţa faptului de a fi mamă, Flora a scris: „Dacă vrei să găseşti măreţie, nu te îndrepta către tron, ci către leagănul pentru bebeluşi. Într-o mamă se găseşte o putere deosebită. Ea este cea care înmoaie inimi şi modelează vieţi şi caractere”⁹.

Când preşedintele Benson era plecat de acasă, căuta întotdeauna modalităţi de a veghea asupra membrilor familiei sale şi de a-i întări. El păstra legătura cu ei în mod constant prin intermediul telefonului sau scrisorilor. Când era acasă, petrecea cu ei cât de mult timp era posibil. Făcea mereu referire la povestea despre „un tată ocupat care explica de ce se juca ore întregi cu mingea alături de fiii săi spunând: «Prefer să mă doară spatele acum, decât să mă doară inima mai târziu»”.¹⁰

Ezra Taft Benson cu Reed şi Mark, fiii săi

El petrecea, de asemenea, mult timp cu fiecare copil în parte. Mark şi-a amintit când tatăl lui l-a dus în Salt Lake, Utah, pentru a fi consultat de un doctor specialist: „Cât de distractiv a fost să fiu cu tata, doar noi doi! Am vorbit despre tot ceea ce eu am vrut să vorbim. Deşi eram mic, ştiam că tata mă iubea, deoarece era cu mine şi mă ajuta să mă fac bine”¹¹.

Când putea, preşedintele Benson îşi lua copiii cu el în călătoriile sale. În luna martie a anului 1948, a luat-o pe Bonnie, fiica lui care avea şapte ani la acea vreme, la o conferinţă pe teme de agricultură care a avut loc în Nebraska. „Presa a fost atât de uimită de încrederea în sine a fetiţei şi de exemplul neobişnuit al unui tată care a luat cu el un copil atât de mic într-o călătorie atât de lungă pentru a participa la un astfel de eveniment deosebit, încât o poză cu Bonnie a fost tipărită pe prima pagina [a ziarului] din dimineaţa următoare. Dar, pentru vârstnicul Benson, întâmplarea respectivă nu a fost o anomalie. El îşi lua adesea copiii cu el în călătorii în afara oraşului, atât pentru a consolida bunele relaţii cu ei, cât şi pentru a-i educa.”¹²

Învăţături ale lui Ezra Taft Benson

Chemarea de a fi tată este eternă.

Taţilor, chemarea dumneavoastră este una eternă din care nu veţi fi eliberaţi niciodată. Chemările în cadrul Bisericii, aşa de importante cum sunt, prin natura lor sunt doar pentru o perioadă de timp şi, apoi, o eliberare corespunzătoare are loc. Însă chemarea de a fi tată este eternă, iar importanţa ei depăşeşte noţiunea timpului. Este o chemare pentru timp şi eternitate.¹³

Exemplul nostru, modelul nostru de tată este Tatăl nostru Ceresc. Cum lucrează El cu propriii Săi copii? Ei bine, pentru a şti aceasta, [taţii] trebuie să ştie ceva despre Evanghelie, despre măreţul plan al Domnului.¹⁴

Pentru un bărbat, nu există chemare mai mare ca aceea de patriarh neprihănit, căsătorit în casa Domnului, prezidând asupra copiilor Săi. Elohim Însuşi ne cere să ne adresăm Lui astfel: „Tatăl nostru care eşti în ceruri” (Matei 6:9; 3 Nefi 13:9).¹⁵

Taţii trebuie să asigure îndrumarea spirituală în cadrul propriilor familii.

Tatăl trebuie să flămânzească, să fie însetat şi să dorească să-şi binecuvânteze familia, să se ducă în faţa Domnului, să cugete asupra cuvintelor Domnului şi să trăiască prin Spirit pentru a cunoaşte gândul şi voia Domnului şi ceea ce el trebuie să facă pentru a-şi conduce familia.¹⁶

[Taţilor], aveţi responsabilitatea sacră de a asigura îndrumarea spirituală în cadrul familiilor dumneavoastră.

Într-o broşură publicată în urmă cu mai mulţi ani de către Consiliul celor Doisprezece, am spus următoarele: „Calitatea de tată înseamnă responsabilitate de conducere, cel mai important gen de conducere. Aşa a fost dintotdeauna; astfel va fi întotdeauna. Stimate tată, cu ajutorul şi consilierea şi încurajarea partenerului tău etern, prezidezi în cadrul căminului” (Father, Consider Your Ways [broşură, 1973], p. 4–5)…

Cu dragoste în inimă faţă de taţii din Israel, permiteţi-mi să sugerez 10 modalităţi concrete prin care taţii pot oferi îndrumare spirituală propriilor copii.

1. Daţi-le copiilor dumneavoastră binecuvântări ale tatălui. Botezaţi-vă şi confirmaţi-vă copiii. Rânduiţi-vă fiii la preoţie. Acestea vor deveni repere spirituale în viaţa copiilor dumneavoastră.

2. Rugăciuni în familie directe şi personale, studiul zilnic din scripturi ca familie şi seară în familie săptămânală. Implicarea dumneavoastră personală le va arăta copiilor dumneavoastră cât de importante sunt aceste activităţi.

3. Oricând este posibil, participaţi la adunările Bisericii împreună, ca familie. Preaslăvirea în familie, sub conducerea dumneavoastră, este vitală pentru bunăstarea spirituală a copiilor dumneavoastră.

4. Mergeţi la întâlniri tată-fiică şi la ieşiri tată-fiu cu propriii dumneavoastră copii…

5. Faceţi din vacanţele, călătoriile şi ieşirile ca familie o tradiţie. Aceste amintiri nu vor fi uitate niciodată de copiii dumneavoastră.

6. Discutaţi des, individual, cu propriii copii. Lăsaţi-i să vorbească despre ceea ce doresc. Învăţaţi-i principii ale Evangheliei. Învăţaţi-i valori adevărate. Spuneţi-le că îi iubiţi. Timpul pe care li-l acordaţi copiilor dumneavoastră le indică priorităţile tatălui lor.

7. Învăţaţi-i pe copiii dumneavoastră să muncească şi arătaţi-le valoarea muncii pentru un obiectiv bun…

8. Încurajaţi muzica bună, arta şi literatura în căminul dumneavoastră. Căminele în care există spiritul rafinamentului şi frumuseţii vor binecuvânta pentru totdeauna viaţa copiilor dumneavoastră.

9. Dacă distanţa vă permite, mergeţi des la templu împreună cu soţia dumneavoastră. Astfel, copiii dumneavoastră vor înţelege mai bine importanţa căsătoriei în templu, jurămintele din templu şi familia eternă ca unitate.

10. Permiteţi-le copiilor dumneavoastră să vă vadă bucuria şi satisfacţia datorate slujirii în cadrul Bisericii. Acest lucru poate deveni contagios pentru ei, astfel încât şi ei vor dori să slujească în cadrul Bisericii şi vor iubi împărăţia.

O, soţi şi taţi în Israel, dumneavoastră puteţi să faceţi atât de mult pentru salvarea şi exaltarea familiilor dumneavoastră! Responsabilităţile dumneavoastră sunt atât de importante.¹⁷

„Discutaţi des, individual, cu propriii copii.”

Uneori, auzim relatări despre bărbaţi, chiar şi din Biserică, care cred că faptul de a fi capul familiei le conferă, oarecum, un rol superior şi le permite să le poruncească şi să le impună diverse lucruri membrilor propriilor familii.

Apostolul Pavel explică faptul că „bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii” (Efeseni 5:23; subliniere adăugată). Acesta este modelul pe care trebuie să-l urmăm în rolul nostru de a prezida în cadrul căminului. Nu-L găsim nicăieri pe Salvator să conducă Biserica într-un mod brutal sau fără să dea dovadă de bunătate. Nu-L găsim nicăieri pe Salvator să-Şi trateze Biserica fără respect sau cu nepăsare. Nu-L găsim nicăieri pe Salvator folosind forţa sau constrângerea pentru a-Şi îndeplini scopurile. Nicăieri nu-L găsim pe Salvator să facă altceva decât să edifice, să înalţe spiritual, să aline şi să exalte Biserica. Dragi fraţi, vă spun în cel mai serios mod cu putinţă, El este modelul pe care trebuie să-L urmăm când ne conducem spiritual familiile.¹⁸

În calitate de patriarh în cadrul căminului, aveţi importanta responsabilitate de a vă asuma conducerea faptului de a lucra cu propriii copii. Trebuie să ajutaţi la crearea unui cămin în care Spiritul Domnului să poată sălăşlui…

Căminele dumneavoastră trebuie să fie refugii de pace şi bucurie pentru membrii familiei dumneavoastră. În mod sigur, niciunui copil nu trebuie să-i fie frică de tatăl lui – mai ales de un tată deţinător al preoţiei. Responsabilitatea unui tată este de a face din casa lui un loc al fericirii şi bucuriei… Efectul puternic al taţilor neprihăniţi care dau un exemplu disciplinând şi instruind, îngrijind şi iubind este vital pentru bunăstarea spirituală a [propriilor] copii.¹⁹

Rolul mamei este rânduit de Dumnezeu.

[Mamele] sunt sau ar trebui să fie inima şi sufletul familiei. Nu există cuvânt mai sacru în scrierile laice sau în cele sfinte decât cuvântul mamă. Nu există lucrare mai nobilă ca aceea de a fi o mamă bună, cu frică de Dumnezeu.

În legătură cu familia eternă, Dumnezeu a stabilit că taţii trebuie să prezideze în cadrul căminului. Rolul taţilor este să asigure cele necesare traiului, să iubească, să înveţe şi să conducă. Rolul mamei este, de asemenea, rânduit de Dumnezeu. Rolul mamelor este să rămână însărcinate, să nască şi să crească propriii copii, să iubească şi să instruiască. Astfel se declară în revelaţii.²⁰

Noi ştim că unele femei, fără vina lor, nu pot să dea naştere la copii. Acestor surori dragi, fiecare profet al lui Dumnezeu le-a promis că vor fi binecuvântate să aibă copii în eternităţi şi că nu vor fi private de faptul de a avea urmaşi.

Prin intermediul credinţei pure, al rugăciunilor fervente, al postului şi al binecuvântărilor speciale, multe dintre aceste surori dragi, alături de partenerii lor nobili, au avut parte de miracole în viaţa lor şi au fost binecuvântate cu copii. Altele au ales, cu ajutorul rugăciunii, să adopte copii. Onorăm aceste cupluri minunate pentru sacrificiile făcute şi dragostea oferită acelor copii pe care îi numesc ai lor.²¹

Dumnezeu să le binecuvânteze pe mamele noastre minunate! Ne rugăm pentru dumneavoastră. Suntem alături de dumneavoastră. Vă onorăm pentru că daţi naştere copiilor, îi creşteţi, îi instruiţi, îi învăţaţi şi-i iubiţi pentru eternitate. Vă promit binecuvântările cerului şi „tot ceea ce are Tatăl” (vezi D&L 84:38) dacă slujiţi cu credinţă şi sârguinţă în cea mai nobilă chemare dintre toate – aceea de mamă în Sion.²²

Mamele trebuie să-şi iubească propriii copii, să-i înveţe şi să petreacă timp de calitate cu ei.

Mame din Sion, rolurile pe care vi le-a dat Dumnezeu sunt vitale pentru exaltarea proprie şi pentru salvarea şi exaltarea membrilor familiei dumneavoastră. Un copil are mai mare nevoie de o mamă decât are nevoie de toate lucrurile care pot fi cumpărate. Petrecerea timpului cu propriii copii este cel mai mare dar posibil.²³

Cu dragoste în inimă pentru mamele din Sion, doresc să sugerez 10 modalităţi concrete prin care mamele noastre pot petrece timp de calitate cu propriii copii.

[Prima], oricând este posibil, fiţi alături de copiii dumneavoastră în momentele importante din viaţa lor – când se duc şi se întorc de la şcoală, când se duc sau se întorc de la întâlniri, când aduc prieteni acasă. Fiţi alături de ei indiferent dacă au 6 sau 16 ani…

A doua, mamelor, faceţi-vă timp să fiţi prietene adevărate pentru copiii dumneavoastră. Ascultaţi ceea ce vă spun copiii dumneavoastră, ascultaţi-i cu adevărat. Vorbiţi cu ei, râdeţi şi glumiţi cu ei, cântaţi cu ei, jucaţi-vă cu ei, plângeţi cu ei, îmbrăţişaţi-i, lăudaţi-i în mod sincer. Da, petreceţi des timp cu fiecare copil în parte. Fiţi prietene adevărate pentru copiii dumneavoastră.

A treia, alocaţi-vă timp pentru a le citi copiilor dumneavoastră. Începând de când sunt în leagăn, citiţi-le fiilor şi fiicelor dumneavoastră… Veţi însămânţa o dragoste faţă de lectură şi o dragostea adevărată faţă de scripturi dacă le citiţi copiilor dumneavoastră frecvent.

A patra, alocaţi-vă timp pentru a vă ruga alături de copiii dumneavoastră. Rugăciunile în familie, sub îndrumarea tatălui, trebuie rostite dimineaţa şi seara. Ajutaţi-vă copiii să vă simtă credinţa cerând ca binecuvântările cerului să fie revărsate asupra lor… Implicaţi-vă copiii în rugăciunile în familie şi ajutaţi-i să-şi spună rugăciunile personale bucurându-vă de modul lor dulce de a I se adresa Tatălui lor din Cer.

A cincea, alocaţi-vă timp pentru a avea săptămânal o seară în familie corespunzătoare. Implicaţi-i pe copiii dumneavoastră în mod activ. Învăţaţi-i principiile corecte. Faceţi din aceasta una dintre tradiţiile familiei dumneavoastră…

A şasea, faceţi-vă timp pentru a lua masa împreună cât se poate de des. Acest lucru devine o provocare pe măsură ce copiii cresc şi vieţile lor devin din ce în ce mai ocupate. Însă conversaţiile plăcute, împărtăşirea planurilor şi activităţilor de peste zi şi momentele speciale de învăţare apar în timpul mesei, deoarece părinţii şi copiii depun eforturi în acest sens.

A şaptea, alocaţi-vă timp zilnic pentru a citi din scripturi împreună, ca familie… Citirea din Cartea lui Mormon împreună ca familie va spori, în mod deosebit, spiritualitatea în căminul dumneavoastră şi le va oferi atât părinţilor, cât şi copiilor, puterea de a se împotrivi ispitei şi de a-L avea pe Duhul Sfânt drept partener permanent. Vă promit că această carte, Cartea lui Mormon, va schimba viaţa membrilor familiei dumneavoastră.

A opta, alocaţi-vă timp pentru a face lucruri ca familie. Faceţi din ieşirile, picnicurile, aniversările zilelor de naştere şi călătoriile în familie momente speciale care să le ofere amintiri plăcute. Oricând este posibil, participaţi, ca familie, la evenimentele în care este implicat unul dintre membrii familiei, precum o piesă de teatru la şcoală, un joc cu mingea, un discurs, un recital. Participaţi împreună la adunările Bisericii şi staţi împreună ca familie atunci când este posibil. Mamele care-şi ajută membrii familiei să se roage şi să se joace împreună îi [va ajuta] să rămână uniţi şi vor binecuvânta viaţa copiilor pentru totdeauna.

A noua, mamelor, faceţi-vă timp să vă învăţaţi copiii. Profitaţi de momentele de predare din timpul meselor, din orice moment obişnuit sau din momentele speciale în care se stă jos, de cele când staţi pe marginea patului la sfârşitul zilei sau de cele când vă plimbaţi împreună dimineaţa devreme…

Dragostea mamei şi preocuparea ei faţă de propriii copii sunt cele mai importante lucruri pe care trebuie să le aibă când îşi învaţă copiii. Învăţaţi-i pe copii principii ale Evangheliei. Învăţaţi-i că merită să fie buni. Învăţaţi-i că păcatul nu le oferă siguranţă. Învăţaţi-i să îndrăgească Evanghelia lui Isus Hristos şi să dobândească o mărturie despre divinitatea ei.

Învăţaţi-vă fii şi fiicele să fie decenţi, precum şi să respecte calitatea de bărbat şi pe cea de femeie. Învăţaţi-vă copiii despre puritatea sexuală, despre standardele adecvate privind ieşitul la întâlniri, despre căsătoria în templu, despre slujirea în misiune şi despre importanţa acceptării chemărilor în cadrul Bisericii şi slujirii cu credinţă şi sârguinţă în cadrul acestora.

Învăţaţi-i să îndrăgească munca şi să preţuiască educaţia.

Învăţaţi-i despre importanţa unui divertisment adecvat, inclusiv despre filme, videoclipuri, muzică, reviste şi cărţi adecvate. Discutaţi despre relele pornografiei şi drogurilor şi învăţaţi-i valoarea faptului de a trăi vieţi curate.

Da, mamelor, învăţaţi-vă copiii Evanghelia în propriul dumneavoastră cămin. Aceasta este cea mai eficientă învăţătură pe care copiii dumneavoastră o vor primi vreodată…

A zecea şi ultima, mamelor, faceţi-vă timp pentru a-i iubi cu adevărat pe copilaşii dumneavoastră. Dragostea necondiţionată a unei mame este asemănătoare cu dragostea lui Hristos.

Copiii dumneavoastră adolescenţi au nevoie, de asemenea, de acelaşi gen de dragoste şi atenţie. Se pare că le este mai uşor multora dintre mame şi dintre taţi să-şi exprime dragostea faţă de copiii lor când sunt mici, dar mai greu când aceştia devin mai mari. Lucraţi asupra acestui aspect cu ajutorul rugăciunii. Nu trebuie să existe o prăpastie între generaţii. Iar dragostea este cheia. Tinerii noştri au nevoie de dragoste şi atenţie, nu de indulgenţă nejustificată. Ei au nevoie de empatie şi înţelegere, nu de indiferenţă din partea mamelor şi taţilor. Ei au nevoie de timpul părinţilor. Învăţăturile amabile ale unei mame, dragostea ei şi încrederea într-un copil adolescent pot literalmente să salveze acel copil dintr-o lume ticăloasă.²⁴

„Alocaţi-vă timp pentru a le citi copiilor dumneavoastră.”

Cunoaşteţi vreun motiv pentru care mamele neprihănite îşi iubesc copiii atât de mult? Pentru că ele fac atât de multe sacrificii pentru ei. Iubim pentru ceea ce facem sacrificii şi facem sacrificii pentru ceea ce iubim.²⁵

Părinţii trebuie să conlucreze în unitate şi dragoste în vederea creşterea propriilor copii.

Soţii si soţiile, în calitatea de cocreatori, trebuie să-şi dorească, în acord cu voia Domnului, să aibă copii… Binecuvântaţi sunt soţul şi soţia în a căror familie copiii sunt bineveniţi. Bucuriile şi binecuvântările cele mai profunde din viaţă sunt asociate cu familia, cu acea calitate de a fi părinte şi cu sacrificiul. Faptul ca acele spirite dragi să vină în familie merită orice sacrificiu.²⁶

Când părinţii, în parteneriat, dragoste şi unitate îşi îndeplinesc responsabilitatea divină şi când copiii răspund cu dragoste şi supunere, rezultatul este o mare bucurie.²⁷

Fie ca Dumnezeu să ne ajute să ne susţinem unul pe celălalt! Fie ca acest lucru să înceapă acasă, când ne susţinem membrii familiei! Fie ca printre noi să existe un spirit de loialitate, unitate, dragoste şi respect reciproc! Fie ca soţii să le fie loiali soţiilor lor, fideli, să le iubească, să se străduiască să le uşureze poverile şi să împărtăşească responsabilitatea de a se îngriji, de a-şi învăţa şi de a-şi creşte copiii! Fie ca mamele şi soţiile să dea dovadă că doresc să-şi ajute soţii, să-i încurajeze şi să-i susţină în îndatoririle lor în cadrul preoţiei, să fie loiale şi fidele chemărilor pe care le primesc prin intermediul preoţiei lui Dumnezeu!²⁸

Fie ca noi să fim fideli faţă de această măreaţă obligaţie a calităţii de părinte, această obligaţie sacră, ca noi să ne clădim căminele în mod ferm pe principii eterne, pentru a nu avea niciun regret! Fie ca noi să nu fim niciodată trădători [neloiali] acestei încrederi măreţe care ne-a fost acordată! Fie ca noi să ne amintim mereu că aceste spirite care au venit în căminul nostru sunt spirite alese!²⁹

Sugestii pentru studiu şi predare

Întrebări

Preşedintele Benson a spus: „Exemplul nostru, modelul nostru de tată este Tatăl nostru Ceresc” (secţiunea 1). Cum pot taţii muritori să urmeze modelul stabilit de Tatăl Ceresc?
Gândiţi-vă la lista preşedintelui Benson cu cele „10 modalităţi concrete prin care taţii pot oferi îndrumare spirituală propriilor copii” (secţiunea 2). Ce efect credeţi că ar putea avea asupra copiilor fiecare dintre aceste recomandări?
Preşedintele Benson a declarat: „Nu există lucrare mai nobilă ca aceea de a fi o mamă bună cu frică de Dumnezeu” (secţiunea 3). Ce exemple de mame nobile aţi văzut? În timp ce atitudinile cu privire la calitatea de mamă se schimbă, ce putem să facem pentru a susţine responsabilităţile nobile şi sacre ale mamelor?
Care sunt unele dintre beneficiile faptului că părinţii şi copiii petrec timp împreună? (Pentru câteva exemple, vezi secţiunea 4.)
Care sunt unele dintre binecuvântările care se revarsă asupra unui cămin în care părinţii sunt uniţi în responsabilităţile lor? (Vezi secţiunea 5.) Ce pot taţii şi mamele să facă pentru a fi mai uniţi? Cum pot părinţii singuri să primească tăria de care au nevoie pentru a-şi îndeplini responsabilităţile?

Scripturi suplimentare

Proverbele 22:6; Efeseni 6:4; Mosia 4:14–15; Alma 56:45–48; 3 Nefi 22:13; vezi, de asemenea, „Familia: o declaraţie oficială către lume”, Liahona, nov. 2010, p. 129

Ajutor pentru predare

„Pe măsură ce vă pregătiţi spiritual şi-L recunoaşteţi pe Domnul în predarea dumneavoastră, veţi deveni un instrument în mâinile Sale. Duhul Sfânt va conferi putere cuvintelor dumneavoastră” (Predarea, nu este chemare mai mare [1999], p. 41).