Cei în vârstă din Biserică

Domnul îi cunoaşte şi îi iubeşte pe cei în vârstă din rândul poporului Său. Aşa a fost mereu şi, asupra lor, El a revărsat multe dintre cele mai mari responsabilităţi ale Sale. În diferitele dispensaţii, El Şi-a îndrumat poporul prin intermediul profeţilor care se aflau la vârsta bătrâneţii lor. El a avut nevoie de înţelepciunea şi experienţa lor, de conducerea inspirată a celor care şi-au dovedit credinţa, de-a lungul multor ani, faţă de Evanghelia Sa.

Domnul a binecuvântat-o pe Sara, când ea era în vârstă, să-i ofere un fiu lui Avraam. Probabil că cea mai măreaţă cuvântare a regelui Beniamin a fost rostită când el era foarte în vârstă, aproape de moarte. El a fost, într-adevăr, un instrument în mâinile Domnului, deoarece a putut să conducă şi să stabilească pacea în rândul poporului său.

De-a lungul veacurilor, mulţi alţi bărbaţi şi alte femei au realizat lucruri măreţe când au slujit Domnului şi copiilor Săi, chiar în anii bătrâneţii lor.

În dispensaţia noastră, dintre [acei] profeţi care au fost chemaţi de Domnul, mulţi au fost chemaţi când aveau şaptezeci sau optzeci de ani ori chiar mai mult. Domnul Îşi cunoaşte şi Îşi iubeşte copiii care au oferit atât de mult din experienţa dobândită de-a lungul anilor!

Vă iubim pe dumneavoastră, cei în vârstă din Biserică! Dumneavoastră reprezentaţi segmentul cu creşterea cea mai rapidă din rândul populaţiei lumii din prezent, precum şi din Biserică.

Dorinţele noastre sunt ca anii dumneavoastră de aur să fie minunaţi şi recompensatori. Ne rugăm să simţiţi bucuria unei vieţi trăite aşa cum se cuvine şi a uneia plină de amintiri plăcute, precum şi să aveţi aşteptări şi mai mari prin intermediul ispăşirii lui Hristos. Sperăm că veţi simţi pacea pe care Domnul a promis-o celor care continuă să se străduiască să ţină poruncile Sale şi să urmeze exemplul Său. Sperăm că zilele dumneavoastră sunt pline cu lucruri de făcut şi modalităţi în care să le slujiţi altora care nu sunt la fel de norocoşi ca dumneavoastră. A fi în vârstă înseamnă, aproape mereu, să fii mai bun, căci bogăţia înţelepciunii şi experienţei dumneavoastră poate continua să se extindă şi să se mărească când le slujiţi altora.⁵

Permiteţi-mi să sugerez opt aspecte în care ne putem folosi cu înţelepciune anii bătrâneţii.

1. Lucraţi şi mergeţi des în templu. Noi, cei în vârstă, trebuie să ne folosim energia nu doar pentru a ne binecuvânta predecesorii, ci şi pentru a ne asigura că, în măsura în care se poate, toţi urmaşii noştri au şansa să primească în templu rânduielile necesare exaltării. Lucraţi cu membrii familiei dumneavoastră; sfătuiţi-i pe cei care, momentan, nu sunt dornici să se pregătească şi rugaţi-vă pentru ei.

Îi îndemnăm pe toţi cei care pot să meargă des la templu şi să accepte chemările de a sluji în templu atunci când sănătatea, tăria şi distanţa le permit. Ne bizuim pe dumneavoastră să ajutaţi la realizarea lucrării din templu. Odată cu numărul din ce în ce mai mare de temple, avem nevoie ca mai mulţi dintre membrii noştri să se pregătească pentru această slujire minunată. Sora Benson şi cu mine suntem recunoscători că, aproape în fiecare săptămână, putem să mergem la templu împreună. Acest lucru este o mare binecuvântare în viaţa noastră!

2. Adunaţi informaţii şi scrieţi istoria familiei. Vă cerem să depuneţi un efort mai mare în adunarea informaţiilor şi scrierea istoriei personale şi a familiei dumneavoastră. De cele mai multe ori, dumneavoastră sunteţi singurii care cunosc istoria familiei, amintiri despre cei dragi, date şi evenimente. În unele situaţii, dumneavoastră sunteţi istoria familiei. Există doar câteva moduri în care moştenirea dumneavoastră poate fi păstrată mai bine decât prin adunarea informaţiilor şi prin scrierea propriilor istorii.

3. Implicaţi-vă în slujirea misionară. Avem nevoie de un număr mai mare de misionari în vârstă în slujirea misionară. Acolo unde sănătatea şi situaţia financiară permit acest lucru, facem apel la alte sute dintre cuplurile noastre să-şi pună viaţa şi treburile în ordine şi să se ducă în misiuni. Avem mare nevoie de dumneavoastră în câmpul misiunii! Puteţi sluji în misiune în moduri în care misionarii noştri mai tineri nu o pot face.

Sunt recunoscător pentru faptul că două dintre surorile mele care sunt văduve au putut să slujească împreună, ca echipă, în Anglia. Ele aveau 68, respectiv 73 de ani când au fost chemate şi amândouă au avut o experienţă minunată.

Ce exemplu şi binecuvântare este pentru posteritatea unei familii când bunicii slujesc în misiuni. Cele mai multe cupluri în vârstă care merg în misiuni sunt întărite şi revitalizate de slujirea misionară. Prin intermediul acestui gen de slujire sfântă, mulţi sunt sfinţiţi şi simt bucuria de a-i aduce pe alţii la cunoaşterea plenitudinii Evangheliei lui Isus Hristos…

4. Conduceţi adunându-i pe membrii familiei laolaltă. Îi îndemnăm pe toţi membrii în vârstă ca, atunci când este posibil, să-i adune laolaltă pe membrii familiei lor. Organizaţi-i în grupuri unite. Conduceţi întâlnirile de familie. Stabiliţi întâlniri de familie în cadrul cărora pot fi oferite înfrăţire şi moşteniri de familie. Unele dintre cele mai dragi amintiri pe care le am sunt despre reuniunile şi întâlnirile familiei noastre. Stabiliţi tradiţii de familie minunate care vă vor lega pentru eternitate. Făcând astfel, putem crea, aici, un pic de rai pe pământ în cadrul fiecărei familii. În cele din urmă, eternitatea nu va fi decât o extensie a vieţii de familie neprihănite.

5. Acceptaţi şi îndepliniţi chemări în cadrul Bisericii. Avem încredere că toţi membrii în vârstă care pot vor accepta chemări în cadrul Bisericii şi le vor îndeplini cu demnitate. Sunt recunoscător pentru că eu însumi cunosc fraţi care au şaptezeci sau optzeci de ani şi care slujesc în calitate de episcopi sau de preşedinţi de ramuri. Cât de mult avem nevoie de sfatul şi influenţa dumneavoastră, cei care aţi trecut prin viaţă! Noi, toţi, avem nevoie să auzim despre succesul dumneavoastră şi despre cum aţi biruit tristeţea, durerea sau dezamăgirile devenind mai puternici pentru că aţi avut parte de ele.

Există multe ocazii pentru dumneavoastră de a sluji în cele mai multe dintre organizaţiile Bisericii. Aveţi timpul şi temelia solidă a Evangheliei care vă permit să oferiţi o slujire deosebită. Sunt atâtea modalităţi în care dumneavoastră sunteţi responsabili pentru slujirea făcută cu credinţă în cadrul Bisericii. Vă mulţumim pentru tot ce aţi făcut şi ne rugăm ca Domnul să vă întărească să faceţi mai mult.

6. Planificaţi-vă viitorul financiar. În timp ce înaintează în viaţă către pensionare şi către deceniile care vor urma, îi invităm pe toţi membrii noştri în vârstă să planifice cu mare atenţie anii care vor urma după ce nu vor mai lucra cu normă întreagă. Să evităm datoriile inutile. Îndemnăm, de asemenea, la atenţie, la precauţie în semnarea înţelegerilor financiare, inclusiv cu membrii familiei, dacă prezintă un pericol pentru pensie.

Fiţi şi mai atenţi în anii bătrâneţii la schemele financiare de genul „îmbogăţeşte-te”, la ipotecile pentru case sau la investiţiile nesigure. Acţionaţi cu atenţie, astfel încât planificarea vieţii să nu fie perturbată de o decizie sau de o serie de decizii financiare neinspirate. Planificaţi-vă din vreme viitorul financiar iar, apoi, urmaţi planul.

7. Slujiţi asemenea lui Hristos. Slujirea asemănătoare celei a lui Hristos exaltă. Ştiind acest lucru, facem apel la toţi membrii în vârstă care pot să-şi mânuiască secerile pentru a le sluji altora. Aceasta poate constitui o parte a procesului de sfinţire. Domnul a promis că cei care îşi pierd viaţa slujind altora se vor regăsi pe ei înşişi. Profetul Joseph Smith ne-a spus că trebuie „să consacrăm toată viaţa noastră” în vederea realizării scopurilor Domnului (D&L 123:13).

Pace, bucurie şi binecuvântări se vor revărsa asupra celor care le slujesc altora. Da, apreciem slujirea asemănătoare celei a lui Hristos făcută de toţi, însă aceasta este specială în mod deosebit în viaţa celor în vârstă.

8. Păstraţi-vă condiţia fizică, fiţi sănătoşi şi activi. Suntem entuziasmaţi datorită eforturilor făcute de numeroşi oameni în vârstă pentru a se menţine sănătoşi la bătrâneţe…

Cât de mult ne place să-i vedem pe cei în vârstă ai noştri rămânând viguroşi şi activi! Rămânând activi, atât mintea cât şi trupul funcţionează mai bine.⁶

Celor care v-aţi pierdut soţul sau soţia, dorim să vă exprimăm, de asemenea, dragostea noastră. Uneori, vă simţiţi inutili şi singuri, sentimente care pot fi aproape copleşitoare. În atât de multe situaţii, aceasta nu ar trebui să se întâmple. Pe lângă cele opt sugestii tocmai menţionate, iată câteva exemple de activităţi care s-au dovedit utile altora.

Unii care se simt singuri îşi ocupă timpul făcând plăpumi pentru fiecare nepot care urmează să se căsătorească sau pentru fiecare nou-născut în familie. Alţii scriu scrisori cu ocazia zilelor de naştere sau participă la evenimentele şcolare sau sportive ale nepoţilor, atunci când pot. Unii creează albume fotografice cu fiecare nepot pe care le dăruiesc la aniversările zilelor de naştere…

Le vedem pe multe altele dintre văduvele noastre care muncesc ca voluntare… în spitale sau care slujesc într-un alt mod în folosul comunităţii. Atât de multe se simt împlinite ajutând în aceste moduri.

Cheia biruirii sentimentului de singurătate şi de inutilitate pentru cineva care este apt din punct de vedere fizic constă în faptul de a nu se mai gândi la el însuşi şi de a-i ajuta pe cei care sunt cu adevărat nevoiaşi. Le promitem celor care oferă o astfel de slujire că, într-o oarecare măsură, vor fi alinaţi pentru pierderea celor dragi şi nici nu le va mai fi frică să fie singuri. Modul de a te simţi mai bine în propria situaţie este acela de a îmbunătăţi situaţia în care se află altcineva.⁷

Celor care sunt bolnavi şi suferă din cauza durerilor şi a vicisitudinilor vieţii, le exprimăm dragostea şi preocuparea noastră specială. Ne gândim la dumneavoastră şi ne rugăm pentru dumneavoastră. Amintiţi-vă ceea ce tatăl Lehi a spus în binecuvântarea pe care i-a dat-o fiului său Iacov, care suferea din cauza fraţilor săi mai mari Laman şi Lemuel. El a spus: „Tu cunoşti măreţia lui Dumnezeu; iar El va sfinţi suferinţele tale spre binele tău” (2 Nefi 2:2). El va face acelaşi lucru şi pentru dumneavoastră.

Noi ne rugăm ca dumneavoastră să continuaţi să vă străduiţi să rămâneţi puternici în atitudine şi spirit. Ştim că nu este întotdeauna uşor. Ne rugăm ca cei care fac acum pentru dumneavoastră lucruri pe care nu le mai puteţi face singuri să le facă dând dovadă de dragoste, de blândeţe şi de un spirit caritabil.

Sperăm ca dumneavoastră să continuaţi să aveţi gânduri şi sentimente bune în inimă şi în minte şi să scăpaţi repede de cele negative şi distructive. Avem încredere că vă rugaţi zilnic sau în fiecare oră, dacă este cazul. Cartea lui Mormon ne învaţă: „Trăiţi în recunoştinţă zilnic, pentru numeroasele îndurări şi binecuvântări pe care [Dumnezeu] vi le-a dat vouă” (Alma 34:38).

Veţi descoperi că citirea zilnică din Cartea lui Mormon vă va înălţa spiritual, vă va apropia de Salvatorul dumneavoastră şi vă va ajuta să fiţi un cursant al Evangheliei care le poate împărtăşi altora adevăruri măreţe.⁸

În continuare, timp de câteva minute, doresc să mă adresez membrilor familiilor celor în vârstă. Repetăm un verset din Psalmii: „Nu mă lepăda la vremea bătrâneţii; când mi se duc puterile, nu mă părăsi!” (Psalmii 71:9).

Îi încurajăm pe membrii familiei să le ofere propriilor părinţi şi bunici în vârstă dragostea, grija şi respectul pe care le merită. Să ne amintim de porunca din scripturi conform căreia trebuie să ne îngrijim de cei din familia noastră, altfel vom fi consideraţi ca fiind „mai [răi] decât un necredincios” (1 Timotei 5:8). Sunt atât de recunoscător pentru membrii familiei mele şi pentru grija plină de dragoste pe care au acordat-o părinţilor lor de-a lungul a numeroşi ani.

Amintiţi-vă că părinţii şi bunicii sunt responsabilitatea noastră şi trebuie să ne îngrijim de ei cât de bine putem. Când cei în vârstă nu au membri ai familiei care să se îngrijească de ei, conducătorii preoţiei şi conducătoarele Societăţii de Alinare trebuie să depună toate eforturile pentru a le satisface nevoile în aceeaşi manieră plină de dragoste. Le oferim câteva sugestii membrilor familiilor celor în vârstă.

Încă de când Domnul a gravat cu degetul cele zece porunci pe plăcile de piatră, cuvintele Sale de pe muntele Sinai au răsunat de-a lungul secolelor: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta” (Exodul 20:12).

A-i cinsti şi respecta pe părinţii noştri înseamnă să-i apreciem foarte mult. Îi iubim şi-i apreciem şi suntem preocupaţi pentru fericirea şi bunăstarea lor. Îi tratăm cu amabilitate şi cu respect profund. Căutăm să le înţelegem punctul de vedere. În mod sigur, atenţia acordată dorinţelor neprihănite ale părinţilor este un aspect al cinstirii.

Mai mult, părinţii noştri merită cinstea şi respectul nostru pentru însuşi faptul că ne-au dat viaţă. În afară de aceasta, ei au făcut, aproape mereu, nenumărate sacrificii atunci când s-au îngrijit de noi şi când ne-au crescut în copilăria noastră, când ne-au asigurat cele necesare traiului şi când ne-au tratat bolile şi stresul emoţional datorat maturizării. În multe situaţii, ei ne-au oferit ocazia de a dobândi o educaţie şi, într-o anumită măsură, ei ne-au educat. O mare parte din ceea ce ştim şi facem se datorează exemplului lor. Fie ca noi să le fim mereu recunoscători şi să arătăm acea recunoştinţă!

Fie ca noi, de asemenea, să învăţăm să fim iertători cu părinţii noştri care, probabil făcând greşeli în timp ce ne-au crescut, au făcut aproape mereu tot ceea ce au ştiut mai bine! Să-i iertăm întotdeauna aşa cum şi noi ne dorim să fim iertaţi de copiii noştri pentru greşelile pe care le facem.

Chiar şi atunci când părinţii îmbătrânesc, trebuie să-i cinstim respectându-le libertatea de a alege şi oferindu-le ocazia de a fi independenţi cât se poate de mult. Să nu le răpim libertatea de a face alegeri atât timp cât încă pot s-o facă. Unii părinţi pot trăi singuri şi-şi pot purta de grijă până la o vârstă foarte înaintată şi preferă să fie aşa. Când o pot face, lăsaţi-i!

Dacă devin mai puţin capabili să fie independenţi, atunci va fi nevoie de resursele puse la dispoziţie de membrii familiei, Biserică şi comunitate. Când cei în vârstă nu-şi mai pot purta singuri de grijă, chiar şi cu ajutor suplimentar, îngrijirea poate fi oferită, dacă este posibil, în casa unui membru al familiei. Resursele Bisericii şi cele ale comunităţii pot fi, de asemenea, necesare în această situaţie.

Rolul îngrijitorului este vital. O astfel de persoană are nevoie de mult sprijin şi ajutor. De regulă, este vorba despre un soţ sau o soţie în vârstă sau de o fiică de vârstă mijlocie care, pe lângă propriii copii, trebuie să se îngrijească şi de un părinte în vârstă.⁹

Sperăm, de asemenea, că îi includeţi pe cei în vârstă în activităţile familiei, atunci când este posibil. Ce bucurie simţim atunci când vedem nepoţi plini de viaţă şi scumpi care au în mijlocul lor un bunic iubitor! Copiilor le plac foarte mult astfel de ocazii. Le place să fie vizitaţi de bunicii lor şi să-i aibă alături la cină, la serile în familie şi cu ocazia altor evenimente speciale. Aceste lucruri le oferă ocazii de a învăţa moduri de a-i cinsti, iubi, respecta şi de a se îngriji de cei în vârstă.

Bunicii pot avea o influenţă profundă asupra propriilor nepoţi. De regulă, ei nu sunt atât de ocupaţi ca părinţii, prin urmare cărţi pot fi deschise şi citite, poveşti pot fi spuse şi punerea în practică a principiilor Evangheliei poate fi predată. Astfel, copiii pot dobândi o perspectivă a vieţii care nu doar că este recompensatoare, dar le poate oferi, de asemenea, siguranţă, pace şi tărie. Pot fi trimise scrisori, [înregistrări] şi poze în mod deosebit atunci când distanţele sunt mari şi nu este posibil să se vadă des. Cei care sunt binecuvântaţi să se simtă apropiaţi de bunici şi de alţi oameni în vârstă au parte de un anturaj deosebit. Pot fi momente când ei pot fi prezenţi la absolviri, nunţi, călătorii la templu… şi la alte evenimente speciale alături de membrii familiei.

Ne face plăcere să-i vedem pe copiii şi nepoţii noştri crescând şi având diverse realizări fiind alături de ei în astfel de ocazii şi bucurând-ne pentru izbânzile lor. Fericirea ne binecuvântează viaţa când copiii noştri se străduiesc şi au realizări în viaţa lor. În 3 Ioan 1:4, citim: „Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii mei că umblă în adevăr”. Cunoaşterea acestui lucru poate fi o reînnoire a dragostei şi a curajului de a continua să mergem mai departe cu propriile noastre încercări.¹⁰

Noi… îi îndemnăm pe conducătorii preoţiei ai celor în vârstă să fie receptivi faţă de Spiritul Tatălui nostru din Cer atunci când evaluează şi îndeplinesc nevoile spirituale, materiale, emoţionale şi financiare ale celor în vârstă. Avem încredere că îi veţi folosi pe consilierii dumneavoastră, că îi veţi folosi pe conducătorii cvorumurilor Preoţiei lui Melhisedec şi pe conducătoarele Societăţii de Alinare, pe învăţătorii de acasă şi pe învăţătoarele vizitatoare în această mare responsabilitate, căci trebuie să îndeplinim aceste îndatoriri fără să şovăim sau să ezităm.

Sperăm că acei conducători ai preoţiei şi ai organizaţiilor auxiliare vor continua să le ofere celor în vârstă chemări în care să-şi poată folosi vasta înţelepciune şi capacitate de a sfătui. Sperăm, acolo unde este posibil, că fiecare poate fi un învăţător de acasă sau o învăţătoare vizitatoare. Chiar şi cei care, într-un anumit fel, trebuie să rămână în pat sau în casă pot, uneori, să ajute în această responsabilitate de îngrijire sunând la telefon, scriind scrisori sau îndeplinind alte însărcinări speciale.

Un conducător al preoţiei poate să facă multe pentru a ajuta şi încuraja membrii individuali şi cupluri căsătorite pentru a se pregăti să slujească în misiuni. Programul de indexare a numelor în vederea lucrării din templu şi cel de bunăstare sunt binecuvântate în mare măsură de cei în vârstă care au ocazii de a sluji în aceste domenii.

Sperăm că fiecare membru şi cuplu în vârstă au desemnaţi învăţători de acasă şi învăţătoare vizitatoare sensibili şi grijulii. Cei care ştiu că au pe cineva la care pot apela în caz de urgenţă sau de nevoie pot avea parte de mare alinare şi pace. Este important ca tactul, diplomaţia şi sinceritatea să fie evidente atunci când se evaluează şi se îndeplinesc astfel de nevoi.

Sperăm să le oferiţi celor în vârstă care pot fi independenţi însărcinări ce presupun slujire plină de compasiune. Implicaţi-i, de asemenea, în activităţi sociale la nivel de ţăruş şi de episcopie, în mod deosebit pe cei necăsătoriţi şi pe cei care au în îngrijire un soţ sau o soţie care are nevoie permanentă de ajutor. De multe ori, aceştia sunt uitaţi. În mod deosebit la momentul morţii soţului sau soţiei, poate fi oferită slujire făcută cu dragoste. Acesta este un moment delicat pentru cei mai mulţi.

Uneori, alinarea temporară este foarte necesară şi mult apreciată de membrii familiei care asigură constant îngrijirea fizică şi psihică pentru cei cu nevoi speciale. Este important să-i ajutăm pe membrii familiei să-i păstreze funcţionalitatea oferindu-le o pauză periodică de la responsabilităţile dificile ce pot fi impuse de o boală pe termen lung sau de una în fază terminală. Toţi au nevoie de sprijin şi de alinare oferite cu dragoste cu privire la îndatoririle copleşitoare datorate bolilor sau problemelor grave.

Transportul este, adesea, o mare problemă pentru cei în vârstă. Putem ajuta oferindu-le un mod de a participa la adunările lor de duminica, de a-i vizita pe cei dragi, de a face cumpărături şi de a se duce la doctor sau la spital.

Repet, trebuie să căutăm, prin intermediul rugăciunii, inspiraţie şi îndrumare pentru a ne îngriji de cei în vârstă. Există întotdeauna o mare varietate de oameni şi de nevoi personale.¹¹

Dumnezeu să-i binecuvânteze pe cei în vârstă din cadrul Bisericii! Vă iubesc cu toată inima mea. Sunt unul dintre dumneavoastră.

Sunt atât de multe lucruri pentru care merită să trăiţi. Fie ca aceşti ani de aur să fie cei mai buni ani ai dumneavoastră în timp ce trăiţi, iubiţi şi slujiţi din plin! Şi Dumnezeu să-i binecuvânteze pe cei care slujesc pentru împlinirea nevoilor dumneavoastră – membrii familiei dumneavoastră, prietenii dumneavoastră şi semenii dumneavoastră, membri şi conducători din Biserică.

Vă depun mărturia mea despre bucuria de a trăi – despre bucuriile datorate punerii pe deplin în practică a Evangheliei şi de a trece prin focul Topitorului şi prin procesul de purificare ce are loc. Apostolul Pavel a spus bine: „Ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28).

Vă las binecuvântarea mea. Salvatorul trăieşte. Aceasta este Biserica Lui. Lucrarea este adevărată şi la fel şi cuvintele Domnului şi Salvatorului nostru: „Priviţi la Mine şi înduraţi până la capăt şi atunci voi veţi trăi; căci aceluia care îndură până la capăt îi voi da Eu viaţă veşnică” (3 Nefi 15:9).¹²

• Cum aţi beneficiat de „înţelepciunea şi experienţa” oamenilor mai în vârstă ca dumneavoastră? (Vezi secţiunea 1.)

• În secţiunea 2, preşedintele Benson enumeră opt lucruri pe care oamenii în vârstă le pot face pentru „[a-şi] folosi cu înţelepciune anii bătrâneţii”. Analizaţi fiecare sugestie. Cum pot aceste sugestii să ne îmbogăţească viaţa indiferent de vârsta pe care o avem?

• De ce credeţi că slujirea este „cheia biruirii sentimentului de singurătate şi de inutilitate”? (Vezi secţiunea 3.) Când aţi remarcat adevărul acestei afirmaţii?

• Cugetaţi asupra sfatului pe care preşedintele Benson ni l-a oferit pentru atunci când avem parte de boală şi durere (vezi secţiunea 4). Cum ne poate ajuta acest sfat să „[rămânem] puternici în atitudine şi în spirit”?

• Cugetaţi asupra învăţăturilor preşedintelui Benson din secţiunea 5. Cum pot copiii şi nepoţii să-şi cinstească părinţii şi bunicii în vârstă?

• Când aţi văzut tineri şi bătrâni bucurându-se de compania reciprocă? (Vezi secţiunea 6.) Ce putem să facem în cadrul familiei noastre şi în Biserică pentru a înlesni şi întări astfel de relaţii?

• Care sunt unele dintre modurile prin care conducătorii Bisericii şi membrii din episcopie sau ramură pot satisface nevoile celor în vârstă? (Pentru câteva exemple, vezi secţiunea 7.)

• Ce înseamnă pentru dumneavoastră să trăiţi „bucuriile datorate punerii pe deplin în practică a Evangheliei”? (Vezi secţiunea 8.) Ce exemple de oameni care îndură cu credinţă până la sfârşit aţi văzut?

Proverbele 20:29; Isaia 46:3–4; Luca 2:36–38; Efeseni 6:1–3; Tit 2:1–5; Iacov 1:27; D&L 121:7–8

„Atunci când acţionaţi pe baza a ceea ce aţi învăţat, veţi primi o înţelegere mai mare şi de durată (vezi Ioan 7:17)” (Predicaţi Evanghelia mea [2004], p. 19). Gândiţi-vă cum puteţi pune în practică învăţăturile Evangheliei acasă, la muncă şi în responsabilităţile pe care le aveţi în cadrul Bisericii.