Puterea cuvântului

Dragii mei fraţi, ce privelişte emoţionantă văd când mă uit la acest grup de conducători ai preoţiei şi ştiu câte multe mii de sfinţi slujiţi şi câtă dedicare şi credinţă aveţi dumneavoastră şi cei pe care îi reprezentaţi! Nu există o altă organizaţie în lume, astăzi, care să aibă acelaşi scop drept ca al acestei organizaţii şi nici nu există o altă organizaţie – politică, religioasă sau militară – care să deţină puterea pe care o deţineţi dumneavoastră, cei prezenţi aici în această seară.

Trăim într-o perioadă în care există încercări mari. Trăim în acea perioadă despre care a vorbit Domnul când a spus: „Pacea va fi luată de pe pământ şi… diavolul va avea putere asupra posesiunilor lui” (D&L 1:35). Trăim în acea perioadă pe care a prezis-o Ioan Revelatorul când „balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos” (Apocalipsa 12:17). Balaurul este Satana; femeia reprezintă Biserica lui Isus Hristos. Satana duce război împotriva membrilor Bisericii care au mărturii şi care încearcă să ţină poruncile. Şi, în timp ce mulţi dintre membrii noştri rămân credincioşi şi puternici, unii se clatină. Alţii cad. Alţii împlinesc profeţia lui Ioan care spune că, în războiul cu Satana, unii sfinţi vor fi biruiţi (vezi Apocalipsa 13:7).

Profetul Lehi a văzut şi el zilele noastre în marele său vis vizionar despre pomul vieţii. El a văzut că mulţi oameni vor rătăci ca nişte orbi în negurile întunericului, care simbolizau ispitele diavolului (vezi 1 Nefi 12:17). El a văzut pe unii pornind pe „căi nepermise”, pe alţii înecaţi în râul de murdărie şi pe alţii rătăcindu-se pe „drumuri necunoscute” (1 Nefi 8:28, 32). Când citim despre blestemul tot mai răspândit al consumului de droguri sau citim despre revărsarea nocivă de pornografie şi imoralitate, se îndoieşte cineva dintre noi că acestea sunt căile nepermise şi râul de murdărie descrise de Lehi?

Nu toţi cei pe care i-a văzut Lehi pierind erau ai lumii. Unii au venit la pom şi au luat din fruct. Cu alte cuvinte, unii membri ai Bisericii de azi se află printre acele suflete pe care Lehi le-a văzut şi care s-au pierdut.

Apostolul Pavel a văzut şi el zilele noastre. El le-a descris ca pe o perioadă de timp în care lucruri precum blasfemia, necinstea, cruzimea, relaţiile nefireşti, mândria şi desfrâul vor abunda (vezi 2 Timotei 3:1–7). El a avertizat, de asemenea, că „oameni răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi pe ei înşişi” (vezi 2 Timotei 3:13).

Astfel de predicţii sumbre făcute de profeţi din vechime ar fi fost cauza unor mari temeri şi descurajări dacă aceiaşi profeţi nu ar fi oferit, în acelaşi timp, şi soluţia. În sfaturile lor inspirate, noi putem găsi răspunsul la crizele spirituale ale epocii noastre.

În visul său, Lehi a văzut o bară de fier care ducea prin negurile întunericului. El a văzut că, dacă oamenii se ţineau bine de bară, ei puteau evita râul de murdărie, puteau sta departe de cărări nepermise, puteau înceta să mai rătăcească pe drumuri necunoscute care conduceau spre distrugere. Mai târziu, fiul său, Nefi, a descris limpede ce simboliza bara de fier. Când Laman şi Lemuel au întrebat: „Ce înseamnă bara de fier?”, Nefi a răspuns „că era cuvântul lui Dumnezeu; iar [observaţi această promisiune] aceia care vor asculta de cuvântul lui Dumnezeu şi se vor ţine tare de el, aceia nu vor pieri niciodată; şi, de asemenea, nici ispitele şi nici săgeţile de foc ale duşmanilor nu-i vor învinge până la orbire ca să-i ducă la distrugere” (1 Nefi 15:23–24; caractere cursive adăugate). Cuvântul lui Dumnezeu nu doar ne conduce la fructul care este de dorit mai presus decât oricare alt fruct, ci, în şi prin cuvântul lui Dumnezeu, putem găsi puterea să rezistăm ispitei, puterea să zădărnicim lucrarea lui Satana şi a trimişilor săi.

Mesajul lui Pavel este acelaşi cu mesajul lui Lehi. După ce a descris teribila ticăloşie din zilele viitoare – viitoare pentru el, dar prezente pentru noi – el i-a spus lui Timotei: „Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat…

din pruncie cunoşti sfintele scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire (2 Timotei 3:14–15; caractere cursive adăugate).

Dragii mei fraţi, acesta este un răspuns la marile încercări din zilele noastre. Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum se găseşte în scripturi, în cuvintele profeţilor în viaţă şi în revelaţia personală, are puterea să întărească sfinţii şi să-i înarmeze cu Spiritul, pentru ca ei să reziste răului, să se ţină bine de ceea ce este bun şi să găsească bucurie în această viaţă.²

Acum, mă adresez dumneavoastră, conducători ai preoţiei, şi vă spun să acordaţi atenţie sfaturilor lui Lehi şi Pavel şi ale altora ca ei. În acele sfaturi, veţi găsi soluţia la încercările cu care vă confruntaţi când vreţi să vă ţineţi turmele departe de „lupii răpitori” care le înconjoară (vezi Matei 7:15; Faptele apostolilor 20:29). Noi ştim că şi dumneavoastră sunteţi foarte neliniştiţi din pricina membrilor din episcopiile şi ţăruşii dumneavoastră şi dedicaţi mult timp şi eforturi pentru binele lor. Vă cerem mult dumneavoastră, celor care aţi fost aleşi pentru a conduce. Punem multe poveri pe umerii dumneavoastră. Vi se cere să puneţi în aplicare programele Bisericii, să intervievaţi membrii şi să vă sfătuiţi cu ei, să vă asiguraţi că aspectele financiare ale ţăruşilor şi episcopiilor sunt administrate în mod corespunzător, să gestionaţi proiecte de bunăstare, să construiţi clădiri şi să vă angajaţi într-o mulţime de alte activităţi care consumă timp.

Deşi niciuna dintre aceste activităţi nu poate fi ignorată şi uitată, ele nu sunt cele mai importante lucruri pe care le puteţi face pentru aceia cărora le slujiţi. În ultimii ani, v-am spus, în repetate rânduri, că anumite activităţi aduc recompense spirituale mai mari decât altele. Încă din anul 1970, preşedintele Harold B. Lee a spus reprezentanţilor regionali:

„Suntem convinşi că membrii noştri sunt înfometaţi după Evanghelia nediluată, care abundă în adevăruri şi idei… Există unii care par să fi uitat că cele mai puternice arme pe care Domnul ni le-a dat pentru a le folosi împotriva a tot ce este rău sunt propriile Sale declaraţii, doctrinele clare şi simple necesare salvării aşa cum se găsesc în scripturi” (în Regional Representatives’ Seminar, 1 oct. 1970, p. 6).

Imagine

An African family seated in front of a sofa in their living room. They are reading the scriptures. Taken in Ghana, West Africa.

Într-un mesaj al Primei Preşedinţii din anul 1976, preşedintele [Spencer W. Kimball] a spus:

„Sunt convins că fiecare dintre noi, cel puţin la un moment dat în viaţa noastră, trebuie să descoperim scripturile – şi nu numai că le descoperim o dată, ci le redescoperim din nou şi din nou…

Domnul nu râde de noi când ne dă aceste lucruri, deoarece «cui i s-a dat mult, i se va cere mult» (Luca 12:48). Accesul la aceste lucruri implică răspunderea pentru ele. Trebuie să studiem scripturile conform poruncii Domnului (vezi 3 Nefi 23:1–5); şi trebuie să le lăsăm să ne guverneze viaţa” (Ensign, sept. 1976, p. 4–5).

În luna aprilie a anului 1982, vârstnicul Bruce R. McConkie le-a vorbit reprezentanţilor regionali despre prioritatea pe care trebuie s-o aibă scripturile în activităţile noastre. El a spus: „Suntem atât de implicaţi în programe, statistici şi tendinţe, în proprietăţi, bunuri şi lucruri ale lui Mamona şi în realizarea obiectivelor care vor pune în lumină excelenţa muncii noastre, încât «ignorăm aspectele mai importante ale legii»… Oricât de talentaţi ar putea fi oamenii în probleme administrative; oricât de elocvenţi ar putea fi în exprimarea opiniilor lor; oricât de învăţaţi ar putea fi în lucruri lumeşti – ei nu vor putea beneficia de şoaptele dulci ale Spiritului, pe care ar putea să le audă, dacă nu vor plăti preţul care înseamnă studiul scripturilor, precum şi meditaţie şi rugăciune cu privire la ele” (în Regional Representatives’ Seminar, 2 apr. 1982, p. 1–2).

În aceeaşi zi, vârstnicul Boyd K. Packer le-a vorbit preşedinţilor de ţăruş şi reprezentanţilor regionali. El a spus: „Clădirile şi bugetele, rapoartele, programele şi procedurile sunt foarte importante. Dar, singure, ele nu posedă acea hrană spirituală esenţială şi nu vor realiza ceea ce ne-a dat Domnul să facem… Lucrurile drepte, acelea care posedă adevărata hrană spirituală, se găsesc în scripturi” (în Meeting with Stake Presidents and Regional Representatives, 2 apr. 1982, p. 1–2).

Îmi alătur glasul acelora ale acestor fraţi înţelepţi şi inspiraţi şi vă spun că unul dintre cele mai importante lucruri pe care le puteţi face în calitate de conducători ai preoţiei este să studiaţi cu sârguinţă scripturile. Cercetaţi-le cu sârguinţă. Ospătaţi-vă din cuvintele lui Hristos. Învăţaţi doctrina. Stăpâniţi principiile care se găsesc în ea. Există puţine alte acţiuni care să fie mai benefice pentru chemarea dumneavoastră. Există puţine alte căi de a dobândi mai multă inspiraţie în timp ce slujiţi.

Dar ele singure, oricât ar fi de preţioase, nu sunt suficiente. Trebuie să vă organizaţi acţiunile şi activităţile pentru a promova studiul serios al scripturilor în rândul membrilor Bisericii. Deseori, facem eforturi mari în încercarea de a îmbunătăţi nivelul activităţilor în ţăruşii noştri. Muncim cu sârguinţă pentru a mări procentul celor care participă la adunările de împărtăşanie. Muncim pentru a trimite în misiune mai mulţi dintre tinerii noştri. Ne străduim să mărim numărul acelora care se căsătoresc în templu. Toate aceste eforturi sunt lăudabile şi sunt importante pentru creşterea împărăţiei. Dar, când fiecare membru al Bisericii şi familiile se cufundă în scripturi, cu regularitate şi constanţă, aceste alte domenii de activitate vor decurge de la sine. Mărturiile vor creşte. Dedicarea va fi mai mare. Familiile vor fi întărite. Revelaţia personală se va revărsa.³

Profetul Joseph Smith a spus despre „Cartea lui Mormon că este cea mai corectă carte de pe pământ şi cheia de boltă a religiei noastre şi că omul va ajunge mai aproape de Dumnezeu supunându-se învăţăturilor ei, decât ale oricărei alte cărţi” (Cartea lui Mormon, Introducere, caractere cursive adăugate). Nu este aceasta ceea ce ne dorim pentru membrii episcopiilor şi ţăruşilor noştri? Nu dorim noi ca ei să se apropie mai mult de Dumnezeu? Atunci, încurajaţi-i, în toate modurile posibile, să studieze cu sârguinţă această mărturie minunată din zilele din urmă despre Hristos.

Dumneavoastră trebuie să-i ajutaţi pe sfinţi să înţeleagă că studiul şi cercetarea scripturilor nu este o povară pusă pe umerii lor de Domnul, ci o binecuvântare şi oportunitate minunate. Observaţi ce a spus Domnul Însuşi despre beneficiile studierii cuvântului Său. Marelui profet conducător Iosua, El i-a spus:

„Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune” (Iosua 1:8; caractere cursive adăugate).

Domnul nu-i promitea lui Iosua bunăstare materială şi faimă, ci că viaţa lui avea să prospere în neprihănire şi că avea să lucreze cu înţelepciune în ceea ce contează cel mai mult în viaţă, şi anume strădania de a găsi bucurie adevărată (vezi 2 Nefi 2:25).

Aveţi, în ţăruşii dumneavoastră, membri ale căror vieţi sunt distruse de păcat sau tragedii, care sunt disperaţi şi fără speranţă? Aţi dorit să găsiţi o cale de a fi alături de ei şi de a le vindeca rănile, de a le alina sufletele tulburate? Profetul Iacov oferă tocmai acest lucru prin această remarcabilă promisiune: „Au venit aici ca să asculte cuvântul plăcut al lui Dumnezeu, da, cuvântul care vindecă sufletul rănit” (Iacov 2:8; caractere cursive adăugate).

Astăzi, lumea este plină de idei ispititoare şi ademenitoare care-i pot face să greşească şi îi pot înşela chiar şi pe cei mai buni membri ai noştri. Studenţii universităţilor sunt, uneori, atât de plini de doctrinele lumii, încât încep să se îndoiască de doctrinele Evangheliei. Cum ajutaţi dumneavoastră, în calitate de conducător al preoţiei, la întărirea membrilor împotriva unor învăţături atât de înşelătoare? Salvatorul a dat răspunsul în marele Său discurs de pe Muntele Măslinilor, când El a promis: „Şi cine va păstra ca pe o comoară cuvântul Meu nu va fi înşelat” (JS–M 1:37; caractere cursive adăugate).

Scripturile abundă în promisiuni similare despre valoarea cuvântului. Aveţi membri care tânjesc după îndrumare şi ghidare în vieţile lor? Psalmii ne spun: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea” (Psalmii 119:105) iar Nefi promite că ospătarea din cuvintele lui Hristos vă va „spune toate lucrurile pe care trebuie să le faceţi” (2 Nefi 32:3).

Există membri din turma dumneavoastră care s-au cufundat adânc în păcat şi au nevoie să iasă de acolo? Acestora, Helaman le promite: „Da, noi vedem că oricine vrea poate să pună stăpânire pe cuvântul lui Dumnezeu, care este iute şi puternic, care va sfărâma orice înşelătorii şi piedici şi comploturi ale diavolului” (Helaman 3:29).

Să reuşeşti să fii neprihănit, să ai puterea de a evita înşelăciunea şi să rezişti ispitei, să ai îndrumare în viaţa zilnică, să ai parte de vindecarea sufletului – acestea sunt numai câteva dintre promisiunile pe care Domnul le face acelora care vor veni la cuvântul Său. Promite Domnul şi nu împlineşte? Cu siguranţă, dacă El ne spune că aceste lucruri vor veni la noi dacă noi vom pune stăpânire pe cuvântul Său, atunci binecuvântările vor fi ale noastre. Şi, dacă nu facem aceasta, atunci am putea pierde binecuvântările. Oricât de sârguincioşi am putea fi în alte domenii, anumite binecuvântări le vom găsi numai în scripturi, numai venind la cuvântul Domnului şi ţinându-ne strâns de el în timp ce ne croim drum prin negura întunericului către pomul vieţii.⁴

Iar, dacă ignorăm ce ne-a dat Domnul, am putea pierde chiar puterea şi binecuvântările pe care le căutăm. Într-o avertizare solemnă adresată sfinţilor de la începuturi, Domnul a spus despre Cartea lui Mormon: „În timpurile trecute, mintea voastră a fost întunecată datorită necredinţei şi pentru că aţi tratat uşor lucrurile pe care le-aţi primit –

şi această vanitate şi necredinţă au adus întreaga Biserică sub condamnare.

Şi această condamnare rămâne asupra copiilor Sionului, chiar asupra tuturor.

Şi ei vor rămâne sub această condamnare până când se vor pocăi şi îşi vor aminti de noul legământ, chiar de Cartea lui Mormon” (D&L 84:54–57).

O, fraţii mei, să nu tratăm cu uşurinţă lucrurile măreţe pe care le-am primit din mâna Domnului! Cuvântul Său este unul dintre cele mai preţioase daruri pe care ni le-a dat. Vă îndemn să vă rededicaţi studiului scripturilor. Cufundaţi-vă în ele zilnic pentru a fi însoţiţi de puterea Spiritului în chemările dumneavoastră. Citiţi-le în familie şi învăţaţi-vă copiii să le iubească şi să le preţuiască. Apoi, rugându-vă şi sfătuindu-vă cu alţii, căutaţi fiecare cale posibilă pentru a-i încuraja pe membrii Bisericii să vă urmeze exemplul. Dacă faceţi acest lucru, veţi afla, aşa cum a aflat Alma, următoarele: „[Cuvântul are] o mare tendinţă să conducă poporul să facă ceea ce [este] drept – da, [acesta are] un efect cu mult mai puternic asupra minţilor poporului decât sabia sau orice altceva care li se [întâmplă] lor” (Alma 31:5).

Precum Alma, eu vă spun: „[Puneţi] la încercare virtutea cuvântului lui Dumnezeu” (Alma 31:5).⁵

• Gândiţi-vă la ce a spus preşedintele Benson că era „un răspuns la marile încercări din zilele noastre” (secţiunea 1). În ce mod ne poate ajuta acest răspuns să facem faţă încercărilor cu care ne confruntăm?

• Recapitulaţi rezultatele care, aşa cum a spus preşedintele Benson, vor veni „când fiecare membru şi familiile se cufundă în scripturi cu regularitate şi constanţă” (secţiunea 2). De ce credeţi că studiul scripturile duce la astfel de rezultate?

• Preşedintele Benson a spus că studiul scripturilor este o binecuvântare, nu o povară (vezi secţiunea 3). Ce binecuvântări aţi primit dumneavoastră şi familia dumneavoastră ca urmare a studiului scripturilor? Ce sfat aţi da cuiva care simte că studiul scripturilor este o povară?

• Care sunt unele pericole pe care le implică tratarea cu uşurinţă a cuvântului lui Dumnezeu? (Vezi secţiunea 4.) Care sunt unele lucruri pe care le putem face pentru a acorda o atenţie mai mare cuvântului lui Dumnezeu?

Faptele apostolilor 17:11; 2 Timotei 3:16–17; 1 Nefi 19:23–24; Alma 32:21–43; D&L 18:33–36; 21:4–6; 68:1–4

„Mulţi consideră că cel mai bun moment pentru a studia este dimineaţa după o noapte de odihnă… Alţii preferă să studieze în orele liniştite ce urmează după ce munca şi grijile zilei se termină… Poate mai importantă decât ora din zi este rezervarea constantă a unui timp pentru studiu” (Howard W. Hunter, „Reading the Scriptures”, Ensign, nov. 1979, p. 64).