Principii ale bunăstării materiale şi spirituale

Dragii mei fraţi şi dragile mele surori, vorbind despre problemele temporale, Domnul a spus că…

„toate lucrurile pentru Mine sunt spirituale şi nu v-am dat niciodată o lege care era temporală” [D&L 29:34].

Obiectivul este, desigur, unul spiritual. Totuşi, noi trăim într-o lume materială, fizică, temporală…

Omul este o fiinţă duală, având o parte materială şi una spirituală, şi în primele revelaţii oferite acestor oameni, Domnul S-a folosit de mai multe ocazii pentru a oferi îndrumare şi porunci legate de aspectele materiale. El i-a îndrumat pe sfinţi şi pe conducătorii Bisericii să cumpere pământ şi alte proprietăţi, să construiască temple, inclusiv să deschidă o tipografie, un magazin şi o casă de primire pentru „călătorul obosit” [vezi D&L 124:22–23]. În marea revelaţie cunoscută drept Cuvântul de înţelepciune, El nu a indicat doar ce este bun şi ce nu este bun pentru om, dar a descris şi un plan pentru modul în care trebuie hrănite animalele domestice, care, de-a lungul a mai bine de o sută de ani, a fost în mod treptat confirmat de cercetările ştiinţifice făcute de om [vezi D&L 89]. Tot ceea ce afectează bunăstarea omului a fost şi va fi mereu o preocupare a Bisericii. Membrii noştri au fost mereu sfătuiţi în privinţa aspectelor temporale…

Este important să ne păstrăm gândirea limpede, dragii mei fraţi şi dragile mele surori. Să avem tot timpul în vedere că toate lucrurile materiale reprezintă mijlocul prin care atingem un ţel şi că ţelul este de natură spirituală, deşi Domnul este nerăbdător şi dispus să-Şi binecuvânteze oamenii şi din punct de vedere temporal. El a indicat acest lucru în multe dintre revelaţii. El a subliniat în mod repetat că trebuie să ne rugăm pentru recoltele şi animalele noastre, pentru gospodăriile şi casele noastre şi să invocăm binecuvântările Domnului şi în ceea ce priveşte aspectele noastre materiale. Şi El a promis că ne va fi alături şi va fi dispus să ne binecuvânteze…

Domnul nu va face pentru noi ceea ce noi putem şi trebuie să facem pentru noi înşine. Dar este scopul Său să aibă grijă de sfinţii Săi. Tot ceea ce ţine de bunăstarea economică, socială şi spirituală a omului este şi va fi mereu o preocupare a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă.⁵

În timp ce ne ocupăm de fiecare aspect al programului de bunăstare, trebuie să ne amintim scopul principal pentru care a fost pornit. Acel scop principal este „să creăm, pe cât se poate, un sistem prin care blestemul leneviei să fie ridicat, relele datului de pomană să fie eradicate şi independenţa, hărnicia, prosperitatea şi respectul de sine să existe din nou printre oamenii noştri. Scopul Bisericii este să-i ajute pe oameni să se ajute singuri. Munca trebuie să fie reîntronată ca principiu călăuzitor în vieţile membrilor Bisericii”⁶.

Forţa programului de bunăstare al Bisericii stă în fiecare familie care urmează îndrumările inspirate ale conducătorilor Bisericii de a se susţine singură prin pregătire corespunzătoare. Dumnezeu doreşte ca sfinţii Săi să se pregătească singuri, astfel încât „Biserica [aşa cum a spus Domnul] să fie independentă deasupra tuturor creaturilor de sub lumea celestială” (D&L 78:14).⁷

Pilda din scripturi despre cele cinci fecioare înţelepte şi cele cinci nechibzuite [vezi Matei 25:1–13] reprezintă o aducere-aminte că s-ar putea să zăbovim prea mult înainte de a încerca să ne punem lucrurile spirituale şi temporale în ordine. Suntem pregătiţi?⁸

Unul dintre primele principii revelate tatălui Adam atunci când a fost izgonit din Grădina Edenului a fost acesta: „În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ” (Genesa 3:19). Toate lucrurile de natură materială pe care le dobândim în viaţă le obţinem prin muncă şi prin voia lui Dumnezeu. Numai munca ne asigură cele necesare vieţii.⁹

Dumnezeu i-a poruncit omului să trăiască din sudoarea frunţii sale şi nu pe spinarea altcuiva.¹⁰

Evanghelia noastră este una a muncii – făcută cu un scop, altruistă şi oferită în spiritul dragostei adevărate a lui Hristos. Doar astfel putem să ne dezvoltăm atribute dumnezeieşti. Doar astfel putem deveni unelte demne în mâinile Domnului pentru a-i binecuvânta pe alţii prin puterea care poate aduce schimbări în bine în vieţile bărbaţilor şi femeilor.

Trebuie să fim umili şi recunoscători pentru această sarcină, această moştenire, această oportunitate de a sluji şi pentru recompensele ei îmbelşugate. Cât de norocoşi sunt cei care pot urma planul Domnului de a dezvolta această putere şi de a o folosi pentru a-i binecuvânta pe ceilalţi. Aceasta este ceea ce a făcut Hristosul. Aceasta este ceea ce avem privilegiul să facem.¹¹

Cei care primesc ajutor trebuie să muncească în măsura propriilor abilităţi pentru a putea fi ajutaţi cu bani sau bunuri din donaţiile de post. Când nu sunt oferite locuri de muncă ce aduc satisfacţii, când oamenii nu sunt încurajaţi să muncească, datul de pomană devine ceva obişnuit în Biserică, lucru care poate dăuna moralului, şi scopul pentru care programul de bunăstare a fost înfiinţat ar fi subminat. Este o lege a cerului, una pe care nu am învăţat-o cu adevărat aici, pe pământ, şi anume, că nu poţi ajuta oamenii mereu făcând în locul lor ceea ce ei pot să facă şi ar trebui să facă pentru ei.¹²

Ar trebui să cerem binecuvântările Domnului în tot ceea ce facem şi nu ar trebui să facem ceva care să nu ne permită să-I cerem binecuvântările. Nu trebuie să ne aşteptăm ca Domnul să facă pentru noi ceea ce noi putem face pentru noi înşine. Cred în credinţă şi în muncă şi în faptul că Domnul îl va binecuvânta mai mult pe omul care munceşte pentru a obţine lucrurile pentru care se roagă decât Îl va binecuvânta pe cel care doar se roagă.¹³

Munca făcută cu entuziasm şi cu scop ne oferă o sănătate straşnică, realizări demne de laudă, o conştiinţă curată şi un somn reconfortant. Munca a fost întotdeauna un lucru benefic pentru om. Fie ca dumneavoastră să aveţi un respect deplin faţă de muncă, indiferent dacă lucraţi cu mintea, inima sau dacă faceţi o muncă fizică! Fie ca dumneavoastră să vă bucuraţi mereu de satisfacţia muncii grele… Nu veţi intra niciodată în cer dacă tot ceea ce faceţi este să vă doriţi sau să visaţi că veţi intra. Trebuie să plătiţi preţul prin muncă grea, prin sacrificiu şi prin a trăi o viaţă neprihănită.¹⁴

V-aţi gândit o clipă ce s-ar întâmpla cu propria dumneavoastră comunitate sau naţiune dacă transporturile ar fi paralizate sau dacă ar izbucni un război sau s-ar declanşa o criză economică? Cum aţi face dumneavoastră sau vecinii dumneavoastră rost de mâncare? Pentru cât timp ar putea magazinul de alimente de la colţ – sau supermarketul – să satisfacă nevoile comunităţii?

Imediat după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, am primit o chemare din partea Primei Preşedinţii de a merge în Europa şi de a stabili din nou misiunile noastre şi de a porni un program pentru distribuirea de alimente şi îmbrăcăminte sfinţilor. Îmi amintesc foarte clar oamenii care se urcau în trenuri în fiecare dimineaţă cu tot felul de mărunţişuri în mâini, pentru a merge la ţară şi pentru a-şi da lucrurile în schimbul unor alimente. Seara, gara era plină de oameni încărcaţi cu fructe şi legume şi cu o mulţime de porci şi găini. Nu mai văzusem niciodată o asemenea agitaţie. Aceşti oameni erau, desigur, dispuşi să facă troc cu practic orice pentru acel bun care susţine viaţa – hrana.

Un mijloc, aproape uitat, prin care ne putem asigura independenţa economică este producerea şi depozitarea alimentelor în propria casă. Suntem prea obişnuiţi să mergem la magazine şi să cumpărăm ceea ce avem nevoie. Producând noi înşine o parte din alimentele necesare nouă, reducem, într-o mare măsură, impactul inflaţiei asupra banilor noştri. Dar, şi mai important, învăţăm cum să ne producem alimentele şi să-i implicăm pe toţi membrii familiei într-un proiect benefic…

Imagine

A family working in a garden.

Permiteţi-mi să vă sugerez să faceţi ce au făcut şi alţii. Asociaţi-vă cu alţii şi cereţi permisiunea de a folosi o bucată de pământ nefolosită pentru a face o grădină sau închiriaţi o bucată de pământ şi plantaţi o grădină. Unele cvorumuri ale vârstnicilor au făcut acest lucru ca o activitate a cvorumului şi toţi cei care au participat au avut de beneficiat de pe urma unei recolte de legume şi fructe şi au primit binecuvântările conlucrării şi implicării ca familie. Multe familii au renunţat la gazon pentru a face grădini.

Vă încurajăm să vă bizuiţi mai mult pe forţele proprii pentru ca, aşa cum a spus şi Domnul, „în ciuda suferinţelor care se vor abate asupra voastră, Biserica să fie independentă deasupra tuturor creaturilor de sub lumea celestială” (D&L 78:14). Domnul doreşte ca noi să fim independenţi şi să ne bizuim pe forţele proprii, deoarece aceste zile vor fi zile ale suferinţei. El ne-a tot avertizat în legătură cu această eventualitate…

Producţia de alimente reprezintă doar un aspect al îndemnului repetat de a face provizii de alimente… oriunde acest lucru este permis din punct de vedere legal. Biserica nu v-a spus ce alimente trebuie să depozitaţi. Această decizie aparţine membrilor…

Revelaţia de a produce şi depozita alimente poate fi la fel de importantă pentru bunăstarea noastră materială astăzi precum a fost îmbarcarea în arcă a oamenilor din vremurile lui Noe…

Faceţi un plan pentru a face provizii de alimente tot aşa cum aţi face un plan pentru un cont de economii. Economisiţi un pic pentru depozitarea unor alimente la fiecare salariu. Conservaţi, folosind cutii metalice sau recipiente din sticlă, fructe şi legume din grădinile şi livezile dumneavoastră. Învăţaţi cum să conservaţi alimentele prin uscarea sau îngheţarea lor. Includeţi depozitarea alimentelor în bugetul vostru. Depozitaţi seminţe şi asiguraţi-vă că aveţi suficiente unelte pentru a vă putea face treaba. Dacă economisiţi şi plănuiţi să cumpăraţi o a doua maşină sau un al doilea televizor sau un alt obiect care vă oferă doar confort sau plăcere, s-ar putea să trebuiască să vă schimbaţi priorităţile. Vă îndemnăm să faceţi acest lucru rugându-vă şi să-l faceţi acum…

Prea des ne scufundăm într-o stare de automulţumire confortabilă şi credem că noi nu vom avea de-a face cu un război dezastros, un dezastru economic, o foamete sau un cutremur. Cei care cred acest lucru fie nu sunt familiarizaţi cu revelaţiile date de Domnul, fie nu cred în ele. Cei care cred cu aroganţă că aceste calamităţi nu se vor întâmpla, că vor fi cumva cruţaţi datorită neprihănirii sfinţilor, se înşeală şi vor regreta că s-au lăsat seduşi de o astfel de iluzie.

Domnul ne-a avertizat şi ne-a tot prevenit în privinţa unor vremuri marcate de multă suferinţă şi ne-a oferit sfaturi, prin slujitorii Săi, despre cum putem fi pregătiţi pentru aceste vremuri dificile. Am urmat noi sfaturile Sale?

Fiţi fideli acestor sfaturi, dragii mei fraţi şi dragile mele surori, şi veţi fi binecuvântaţi – da, cei mai binecuvântaţi oameni de pe Pământ. Sunteţi oameni buni. Eu ştiu acest lucru. Dar cu toţii trebuie să fim mai buni decât suntem. Haideţi să ne aflăm în situaţia de a fi în stare să ne hrănim pe noi, dar şi pe alţii, din alimentele produse şi depozitate în propria casă.

Fie ca Dumnezeu să ne binecuvânteze să fim pregătiţi pentru zilele ce ne aşteaptă, care pot fi cele mai grele de până acum.¹⁵

Vă îndemn în mod respectuos să trăiţi conform principiilor fundamentale ale muncii, chibzuirii şi bizuirii pe forţele proprii şi să vă învăţaţi copiii să vă urmeze exemplul… Trăiţi doar din ce câştigaţi. Economisiţi cu regularitate o parte din aceste câştiguri. Evitaţi datoriile inutile. Fiţi înţelepţi evitând să vă cumpăraţi prea multe lucruri într-un timp scurt. Învăţaţi să gestionaţi bine ceea ce aveţi înainte de a vă gândi să cumpăraţi mai multe lucruri.¹⁶

Din nefericire, a fost cultivat în mintea unora gândul că, atunci când trecem printr-o perioadă dificilă, când suntem lipsiţi de înţelepciune şi risipitori cu resursele noastre şi cheltuim mai mult decât aveam, trebuie să apelăm fie la Biserică, fie la guvern pentru a primi ajutor. Unii membri au uitat de principiul fundamental al planului de bunăstare al Bisericii, care afirmă că „niciun sfânt al zilelor din urmă, care încă mai este capabil din punct de vedere fizic, nu va deveni dependent de bunăvoie de cineva în ceea ce priveşte traiul său zilnic…

Acum mai mult ca oricând, trebuie să învăţăm şi să punem în practică principiile independenţei economice. Nu ştim când o criză legată de sănătate sau de lipsa unui loc de muncă ne poate afecta şi pe noi. Dar ştim că Domnul a decretat că vor avea loc calamităţi globale în viitor şi ne-a avertizat şi prevenit să fim pregătiţi. De aceea, autorităţile generale au subliniat în mod repetat importanţa unui program pentru bunăstarea materială şi spirituală „bazat pe principiile fundamentale”.¹⁷

Domnul doreşte ca sfinţii Săi să fie liberi şi independenţi în vremurile critice care vor urma. Dar niciun om care are obligaţii financiare nu este cu adevărat liber.¹⁸

În Împăraţi citim despre o femeie care a venit plângând la profetul Elisei. Soţul ei murise şi ea avea o datorie pe care nu putea să o plătească. Creditorul venea să îi ia pe cei doi fii ai ei şi să îi vândă ca sclavi.

Printr-un miracol, Elisei a ajutat-o să strângă o cantitate mare de untdelemn. Apoi, el i-a spus: „Du-te de vinde untdelemnul, şi plăteşte-ţi datoria; iar cu ce va rămâne, vei trăi tu şi fiii tăi” (vezi 2 Împăraţi 4:1–7).

„Plăteşte-ţi datoria… [şi] [trăieşte].” Cât de eficiente au fost mereu aceste cuvinte! Ce sfat înţelept ne oferă ele astăzi!

Mulţi oameni nu cred că va avea loc din nou o criză economică mare. Simţindu-se la adăpost crezând că au un serviciu permanent şi un flux stabil de câştiguri şi salarii, ei se îndatorează fără să se gândească la ce vor face dacă şi-ar pierde locurile de muncă sau dacă, dintr-un motiv anume, nu ar mai avea niciun venit. Dar cele mai competente persoane în domeniu ne-au spus în mod repetat că nu suntem încă destul de isteţi pentru a controla economia şi crize economice vor exista. Mai devreme sau mai târziu, aceste crize vor veni.

Există un motiv şi mai puternic pentru care îndatorarea creşte şi provoacă o îngrijorare şi mai mare. Acesta este dorinţa de a acumula bunuri materiale care este opusă devotamentului faţă de valorile spirituale. Multe familii, pentru „a face impresie”, îşi cumpără o casă mai scumpă şi mai mare decât au nevoie, într-un cartier scump… Având în vedere aşteptările materiale ridicate ale familiilor, această tentaţie creşte odată cu apariţia fiecărui nou dispozitiv pe piaţă. Tehnicile iscusit şi atent planificate ale publicităţii moderne se concentrează asupra celor mai slabe puncte ale rezistenţei consumatorului. Ca urmare, există un sentiment tot mai puternic, din nefericire, că trebuie să cumpărăm lucruri materiale acum, fără să aşteptăm, fără să economisim, fără să facem un sacrificiu.

Şi mai grav este faptul că majoritatea familiilor cu datorii nu au niciun fel de bunuri lichide [economii] pe care să conteze. Ar avea probleme mari dacă venitul lor ar fi, brusc, tăiat sau diminuat! Cu toţii ştim familii care s-au îndatorat mai mult decât îşi permit. În spatele acestor situaţii există foarte multă tristeţe.¹⁹

Imagine

A couple sitting at a table as they look at financial papers and tax forms.

Nu doresc să spun acum că toate datoriile sunt rele. Desigur că nu. Investiţiile înţelepte în afaceri reprezintă o parte importantă a creşterii economice. Creditele ipotecare sunt un mare ajutor pentru o familie care trebuie să împrumute bani pentru o casă.²⁰

Pe termen lung, este mai uşor să trăim doar din ce câştigăm şi să rezistăm ispitei de a împrumuta bani, exceptând situaţiile de urgenţă – niciodată pentru lux. Nu este corect faţă de noi sau faţă de comunităţile noastre să cheltuim fără discernământ, astfel încât, atunci când vom rămâne fără venit, să apelăm la servicii sociale sau la Biserică pentru ajutor financiar.

Vă îndemn în mod solemn să nu vă îndatoraţi în mod excesiv. Economisiţi acum şi cumpăraţi mai târziu şi veţi progresa mult. Vă veţi scuti de plata unei dobânzi mari şi a altor taxe, iar banii pe care îi economisiţi s-ar putea să vă ofere prilejul de a cumpăra, ulterior, beneficiind de reduceri substanţiale…

Rezistaţi tentaţiei de a vă îndatora cumpărând o casă mult prea luxoasă sau mai spaţioasă decât aveţi cu adevărat nevoie.

Cât de bine vă va fi, mai ales dacă sunteţi o familie nouă aflată la început de drum, dacă veţi cumpăra mai întâi o casă mică pe care o puteţi cumpăra într-un timp relativ scurt…

Nu permiteţi ca dumneavoastră sau familia dumneavoastră să fie nepregătită în faţa problemelor financiare. Renunţaţi la lux, cel puţin pentru moment, pentru a economisi cât mai mult. Cât de înţelept este să aveţi asigurate viitorul educaţiei copiilor dumneavoastră şi zilele bătrâneţii dumneavoastră…

Dragi fraţi şi surori, pacea şi mulţumirea ne pătrund în inimă atunci când trăim doar din ce câştigăm. Sper că Dumnezeu ne va oferi înţelepciunea şi credinţa de a urma sfatul inspirat al deţinătorilor preoţiei de a reuşi să scăpăm de datorii, de a trăi doar din ce câştigăm şi de a plăti treptat – pe scurt, de „[a ne plăti] datoria… [şi a trăi]”.²¹

• În secţiunea 1, preşedintele Benson subliniază principiile fundamentale ale programului de bunăstare al Bisericii. În ce mod contribuie aceste principii la bunăstarea noastră materială? În ce mod contribuie acestea la bunăstarea noastră spirituală?

• Care ar fi unele dintre beneficiile „muncii făcute cu entuziasm şi cu scop”? (Pentru câteva exemple, vezi secţiunea 2.) Care sunt unele dintre lucrurile care vă plac la munca dumneavoastră? Ce putem face pentru a-i ajuta pe copii şi tineri să se bucure de muncă?

• Care sunt unele dintre binecuvântările pe care le vom primi dacă urmăm sfatul preşedintelui Benson din secţiunea 3? Ţinând cont de situaţia dumneavoastră actuală, gândiţi-vă la ce veţi face pentru a urma acest sfat.

• De ce credeţi că folosirea cu înţelepciune a banilor aduce „pace şi mulţumire”? Dimpotrivă, ce simţim când nu „trăim doar din ce câştigăm”? (Vezi secţiunea 4.)

Iacov 2:17–19; Alma 34:19–29; D&L 19:35; 42:42; 75:28–29; 104:78; Moise 5:1

„Pentru a ajuta cursanţii să se pregătească să răspundă la întrebări, le puteţi spune, înainte ca ceva să fie citit sau prezentat, că le veţi cere răspunsurile… De exemplu, puteţi să spuneţi: «Ascultaţi în timp ce citesc acest pasaj, pentru ca dumneavoastră să puteţi împărtăşi ceea ce vă interesează cel mai mult din acesta»” (Predarea, nu este chemare mai mare [1999], p. 69).