Să-L vedem mai mult pe Isus Hristos în viața noastră

Frați și surori, simt multă umilință să mă aflu în fața dumneavoastră în această dimineață. Îmi unesc inima cu a dumneavoastră în semn de recunoștință pentru a fi adunați, oriunde v-ați afla în lume, ascultând mesaje din partea profeților, apostolilor, văzătorilor, revelatorilor și conducătorilor din împărăția lui Dumnezeu. Devenim, la figurat, asemenea oamenilor din zilele regelui Beniamin, întinzându-ne corturile și având ușile deschise și îndreptate către profetul lui Dumnezeu pe pământ¹, președintele Russell M. Nelson.

Am avut o vedere slabă de când mă știu și am avut întotdeauna nevoie de ajutorul lentilelor prescrise pentru a-mi corecta vederea. Când îmi deschid ochii în fiecare dimineață, lumea pare foarte confuză. Totul este neclar, difuz și deformat. Chiar și dragul meu soț pare a fi mai mult un portret abstract decât figura preaiubită și alinătoare care este cu adevărat! Nevoia mea instinctivă, înainte de a face orice altceva la începutul zilei, este să-mi pun ochelarii pentru a mă ajuta să înțeleg împrejurimile și să mă bucur de o experiență mai dinamică pe măsură ce aceștia mă ajută să mă orientez pe parcursul zilei.

De-a lungul anilor, am ajuns să recunosc că acest comportament ilustrează dependența mea zilnică de două lucruri: primul, un instrument care mă ajută să clarific, să focalizez și să văd lumea din jurul meu; și al doilea, nevoia de îndrumare concretă pentru a mă îndrepta continuu în direcția bună. Acest obicei simplu, de rutină, este expresia unei observații semnificative despre relația noastră cu Salvatorul nostru, Isus Hristos.

În viața noastră, care este adesea plină de întrebări, griji, stres și ocazii, dragostea Salvatorului nostru pentru noi, individual și în calitate de copii de legământ ai Săi, împreună cu învățăturile și legile Sale, sunt resurse zilnice disponibile pe care ne putem bizui pentru a fi o „[lumină] care strălucește… [luminându-ne și însuflețindu-ne] înțelegerea”². Pe măsură ce căutăm binecuvântările Spiritului în viața noastră, vom putea, așa cum ne-a învățat Iacov, să vedem „[lucrurile] așa cum sunt ele într-adevăr și… cum ele într-adevăr vor fi”³.

În calitate de copii de legământ ai lui Dumnezeu, am fost binecuvântați în mod unic cu o rezervă bogată de instrumente desemnate de Divinitate pentru a ne îmbunătăți viziunea spirituală. Cuvintele și învățăturile lui Isus Hristos consemnate în scripturi și mesaje de la profeții Săi aleși și Spiritul Său primit prin rugăciune zilnică, prin participarea cu regularitate la rânduielile din templu și rânduiala săptămânală a împărtășaniei pot ajuta la restaurarea păcii și la oferirea darului necesar al discernământului care aduce lumina lui Hristos și înțelegerea Sa în colțurile vieții noastre și într-o lume acoperită de nori. Salvatorul poate fi, de asemenea, busola și conducătorul nostru în timp ce cârmim atât prin apele liniștite, cât și prin cele agitate ale vieții. El poate indica în mod clar calea corectă care ne conduce la destinația noastră eternă. Așadar, ce dorește El să vedem și unde dorește El să mergem?

Dragul nostru profet ne-a învățat: „Concentrarea noastră trebuie să fie fixată pe Salvator și pe Evanghelia Sa” și trebuie să ne „[străduim] să privim către El în fiecaregând”⁴. Președintele Nelson a promis, de asemenea, că „nimic nu invită Spiritul mai mult decât faptul de a ne concentra asupra lui Isus Hristos… El vă va conduce și îndruma în viața personală dacă vă veți face timp pentru El în viața dumneavoastră – în fiecare zi”⁵. Dragi prieteni, Isus Hristos este scopul vieții noastre și de aceea ne concentrăm asupra Sa. Pentru a ne ajuta să rămânem neclintiți și să ne îndreptăm în direcția corectă, Salvatorul ne invită să ne vedem viața prin El, pentru a putea vedea mai mult din influența Sa în viața noastră. Am ajuns să cunosc mai multe despre această invitație concretă prin studiul meu din Vechiul Testament.

Legea lui Moise a fost dată israeliților din vechime ca Evanghelie pregătitoare, menită să pregătească poporul pentru o relație de legământ superioară cu Dumnezeu prin Isus Hristos.⁶ Legea, bogată în simboluri, care îi îndrumă pe credincioși să „[aștepte] cu bucurie venirea” și ispășirea lui Isus Hristos⁷, a fost menită să ajute poporul lui Israel să se concentreze asupra Salvatorului exercitându-și credința în El, în sacrificiul Său și în legile și poruncile Sale⁸ – a fost menită să-i ajute să aibă o înțelegere mai mare despre Mântuitorul lor.

La fel cum suntem noi astăzi, cei din poporul din vechime al lui Dumnezeu au fost invitați să-și vadă viața prin El, pentru a vedea mai mult din influența Sa în viața lor. Dar, până la vremea slujirii Salvatorului, israeliții Îl pierduseră din vedere pe Hristos în ritualurile lor, lăsându-L deoparte și adăugând la lege practici neautorizate care nu aveau simboluri care să instruiască și care să arate adevărata și singura sursă a salvării și mântuirii lor – Isus Hristos.⁹

Viața de zi cu zi a israeliților devenise dezorientată și întunecată. Copiii lui Israel, în această stare, credeau că practicile și ritualurile legii erau calea către salvarea personală și, în parte, au redus legea lui Moise la un set de reguli administrate pentru a conduce viața civilă.¹⁰ Acest lucru a necesitat ca Salvatorul să restaureze claritatea și limpezimea Evangheliei Sale.

În cele din urmă, o mare parte dintre israeliți au respins mesajul Său, chiar mergând atât de departe încât să-L acuze pe Salvator – Cel care a dat legea și a declarat că El era „legea și lumina”¹¹ – că a încălcat legea. Cu toate acestea, în Cuvântarea de pe munte, vorbind despre legea lui Moise, Isus a declarat: „Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc”¹². Apoi, Salvatorul, prin ispășirea Sa eternă, a pus capăt regulilor, reglementărilor și practicilor din cadrul ceremoniilor urmate de poporul lui Israel la acea vreme. Jertfa Sa finală a dus la trecerea de la arderile de tot la oferirea „[unei inimi frânte și a unui] spirit smerit”¹³, de la rânduiala jertfelor la rânduiala împărtășaniei.

Președintele M. Russell Ballard, învățându-ne despre această temă, a spus: „Într-un fel, nu s-a mai oferit ca sacrificiu jertfa, ci persoana care o oferea”¹⁴. Când aducem jertfa noastră Salvatorului, suntem invitați să vedem mai mult influența lui Isus Hristos în viața noastră, pe măsură ce ne supunem cu umilință voinței Sale ca semn al recunoașterii și înțelegerii supunerii Sale perfecte față de voia Tatălui. Când ne concentrăm privirea asupra lui Isus Hristos, recunoaștem și înțelegem că El este singura sursă și cale de a primi iertare și mântuire, chiar întru viață eternă și exaltare.

Deoarece urmez principiile Evangheliei dinainte de a cunoaște Biserica, am întâlnit mulți care au observat și văzut schimbări în comportamentul, practicile și alegerile mele după ce m-am alăturat Bisericii. Ei au fost curioși să afle „de ce-urile” din spatele a ceea ce vedeau – de ce am ales să fiu botezată și să mă alătur acestei congregații de credincioși, chiar Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, de ce mă abțin de la anumite practici în ziua de sabat, de ce sunt credincioasă în ținerea Cuvântului de înțelepciune, de ce citesc Cartea lui Mormon, de ce cred în învățăturile profeților și apostolilor din zilele noastre și trăiesc potrivit lor, de ce particip săptămânal la adunările Bisericii, de ce îi invit pe alții să „vină și să vadă, să vină și să ajute… să vină și să rămână”¹⁵ și „să vină și să facă parte”¹⁶.

La acea vreme, acele întrebări păreau copleșitoare și, în mod clar, uneori acuzatoare. Dar, când m-am confruntat cu îndoielile oamenilor, am ajuns să înțeleg că iscodirea lor a fost, de fapt, prima mea invitație de a lua și a purta o pereche de lentile spirituale pentru a clarifica, a concentra și a întări ceea ce mi-a motivat supunerea față de practicile și standardele Evangheliei. Care a fost sursa mărturiei mele? Am înfăptuit doar „manifestări exterioare” fără să permit acelor practici legate de legile lui Dumnezeu să-mi „întărească credința… în Hristos”¹⁷ sau să dovedesc că înțeleg că Isus Hristos este singura sursă de putere în supunerea mea?

Prin efort riguros de a privi către și a-L căuta pe Isus Hristos în fiecare gând și faptă, ochii mei au fost luminați și înțelegerea mea a fost însuflețită să-mi dau seama că Isus Hristos mă chema să „[vin la El]”¹⁸. Din această perioadă de început a uceniciei din tinerețea mea, îmi pot aminti invitația pe care mi-au făcut-o misionarii de a mă alătura lor în timp ce predau Evanghelia unui grup de tinere fete cam de vârsta mea. Într-o seară, în timp ce eram în casa familiei uneia dintre aceste tinere fete, întrebarea lor blândă cu privire la „de ce cred” mi-a străpuns inima și mi-a permis să le depun mărturie cu o înțelegere mai profundă despre viziunea Domnului cu privire la motivațiile spirituale ale uceniciei mele și mi-a rafinat mărturia mai departe.

Am învățat atunci, așa cum știu acum, că Salvatorul nostru, Isus Hristos, ne îndreaptă pașii către casele de întruniri în fiecare săptămână pentru a lua din împărtășania Sa, la casa Domnului pentru a face legăminte cu El, la scripturi și învățături ale profeților pentru a învăța despre cuvintele Sale. El ne îndrumă gura pentru a depune mărturie despre El, mâinile pentru a înălța și a sluji așa cum ar înălța și ar sluji El, ochii pentru a vedea lumea și a ne vedea unii pe alții așa cum o face El – „așa cum sunt ele într-adevăr și… cum ele într-adevăr vor fi”¹⁹. Și, pe măsură ce Îi permitem să ne îndrume în toate lucrurile, dobândim mărturie că „toate lucrurile arată că este un Dumnezeu”²⁰, deoarece acolo unde Îl vom căuta, Îl vom găsi – în fiecare zi²¹. Vă depun mărturie despre aceasta în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.