Conferința generală
Administrația noastră pe pământ
Conferința Generală, octombrie 2022


Administrația noastră pe pământ

Mari binecuvântări spirituale sunt promise celor care iubesc pământul și au grijă de el și-i iubesc și au grijă de semenii lor, bărbați și femei.

Recent, în timp ce vizitam țara noastră natală, Franța, soția mea și cu mine am avut plăcerea de a-i lua pe câțiva dintre nepoții noștri să explorăm o grădină magnifică aflată în micul oraș Giverny. Ne-a făcut plăcere să ne plimbăm de-a lungul cărărilor ei pentru a admira frumoasele straturi de flori, nuferii eleganți și lumina care se juca pe iazuri.

Imagine
Grădina Giverny

Acest loc minunat este rezultatul pasiunii creative a unui singur om: minunatul pictor Claude Monet, care, timp de 40 de ani, și-a modelat și cultivat grădina pentru a o transforma în atelierul său de pictură. Monet s-a cufundat în splendoarea naturii; apoi, cu pensula sa, a transmis impresiile pe care le simțea prin tușe de culoare și lumină. De-a lungul anilor, el a creat o colecție extraordinară de sute de picturi inspirate direct din grădina sa.

Imagine
Pictură cu grădina lui Monet

Water Lilies and Japanese Bridge, 1899, de Claude Monet

Frați și surori, interacțiunile noastre cu frumusețile naturii din jurul nostru pot produce unele dintre cele mai inspirate și încântătoare experiențe din viață. Sentimentele pe care le simțim aprind în noi un sentiment profund de recunoștință față de Tatăl nostru Ceresc și de Fiul Său, Isus Hristos, care au creat acest pământ magnific – cu munții și râurile sale, cu plantele și animalele sale – și față de primii noștri părinți, Adam și Eva.1

Lucrarea de creare nu este un scop în sine. Ea este o parte integrantă a planului lui Dumnezeu pentru copiii Săi. Scopul ei este de a oferi cadrul în care bărbații și femeile să poată fi puși la încercare, să-și exercite libertatea de a alege, să găsească bucurie, să învețe și să progreseze, astfel încât, într-o bună zi, să se poată întoarce în prezența Creatorului lor și să moștenească viața eternă.

Aceste creații minunate au fost pregătite în întregime pentru beneficiul nostru și sunt dovada vie a dragostei pe care Creatorul o are pentru copiii Săi. Domnul a declarat: „Da, toate lucrurile care vin din pământ… sunt făcute pentru beneficiul și folosința omului, atât pentru a place ochiului, cât și pentru a înveseli inima”2.

Totuși, darul divin al creării nu vine fără îndatoriri și responsabilități. Aceste îndatoriri sunt descrise cel mai bine prin conceptul de administrație. În termeni evanghelici, cuvântul administrație indică responsabilitatea spirituală sau temporală sacră de a avea grijă de ceva ce-I aparține lui Dumnezeu, pentru care suntem răspunzători.3

Așa cum suntem învățați în scripturile sfinte, administrația noastră pe pământ include principiile care urmează.

Primul principiu: întregul pământ, inclusiv toată viața de pe el, Îi aparține lui Dumnezeu.

Creatorul ne-a dat în grijă resursele pământului și toate formele de viață, dar El este singurul Căruia Îi aparțin în întregime. El a spus: „Eu, Domnul, am întins cerurile și am construit pământul, cu adevărat lucrare a mâinii Mele; și toate lucrurile care sunt în ele sunt ale Mele”4. Tot ce este pe pământ Îi aparține lui Dumnezeu, inclusiv familiile noastre, trupurile noastre fizice și chiar viețile noastre.5

Al doilea principiu: în calitate de administratori ai creațiilor lui Dumnezeu, avem datoria de a le cinsti și de a avea grijă de ele.

În calitate de copii ai lui Dumnezeu, am primit responsabilitatea de a fi administratori, îngrijitori și apărători ai creațiilor Sale divine. Domnul a spus că El l-a făcut „pe fiecare om responsabil, [chiar] un administrator al binecuvântărilor pământești, pe care le-am făcut și le-am pregătit pentru aceia pe care i-am creat”6.

Tatăl Ceresc ne permite să folosim resursele pământești după propria voință. Dar, libertatea noastră de a alege nu trebuie interpretată ca fiind o licență de a folosi sau consuma bogățiile acestei lumi fără înțelepciune sau reținere. Domnul a avertizat: „Și Dumnezeu este mulțumit pentru că a dat toate aceste lucruri omului; pentru că ele au fost făcute pentru a fi folosite în acest scop, cu judecată, nu în exces și nici prin forță”7.

Președintele Russell M. Nelson a spus odată: „În calitate de beneficiari ai creării divine, ce trebuie să facem? Trebuie să avem grijă de pământ, să fim administratori înțelepți ai acestuia și să-l protejăm pentru generațiile viitoare”8.

Pe lângă faptul de a fi, pur și simplu, o necesitate științifică sau politică, grija față de pământ și de mediul nostru natural este o responsabilitate sacră care ne-a fost încredințată de Dumnezeu, care ar trebui să ne umple cu un sentiment profund de îndatorire și de umilință. Este, de asemenea, o componentă integrantă a calității noastre de ucenici. Cum Îi putem cinsti și iubi pe Tatăl Ceresc și Isus Hristos fără să cinstim și să iubim creațiile Lor?

Sunt multe lucruri pe care le putem face – colectiv și individual – pentru a fi administratori buni. Având în vedere circumstanțele noastre individuale, fiecare dintre noi poate folosi resursele generoase ale pământului cu mai multă pioșenie și mai multă prudență. Putem să susținem eforturile comunității de a avea grijă de pământ. Putem să adoptăm stiluri de viață și comportamente personale care respectă creațiile lui Dumnezeu și să ne facem propriile spații de locuit mai ordonate, mai frumoase și să ne inspire mai mult.9

Administrația noastră în ceea ce privește creațiile lui Dumnezeu include, de asemenea, la apogeu, datoria sacră de a iubi, de a respecta și de a avea grijă de toți oamenii cu care împărțim pământul. Ei sunt fii și fiice ai lui Dumnezeu, surorile noastre și frații noștri, iar fericirea lor eternă este însuși scopul lucrării de creare.

Autorul Antoine de Saint-Exupéry a relatat că, într-o zi, în timp ce călătorea cu un tren, s-a trezit stând în mijlocul unui grup de refugiați. Profund impresionat de deznădejdea pe care a văzut-o pe chipul unui copilaș, el a exclamat: „Când, prin mutație, apare un trandafir nou într-o grădină, toți grădinarii se bucură. Ei izolează trandafirul, îl îngrijesc, îl hrănesc. Însă nu există niciun grădinar pentru oameni”10.

Frații mei și surorile mele, nu ar trebui noi să fim grădinari pentru semenii noștri, bărbați și femei? Nu suntem noi păzitorul fratelui nostru? Isus ne-a poruncit să ne iubim aproapele ca pe noi înșine.11 Din gura Sa, cuvântul aproape nu înseamnă doar apropierea geografică; implică apropierea inimii. Îi include pe toți locuitorii acestei planete – fie că locuiesc lângă noi, fie că locuiesc într-o țară îndepărtată, indiferent de originile, trecutul sau circumstanțele lor.

În calitate de ucenici ai lui Hristos, avem datoria solemnă de a lucra neobosit pentru pace și armonie între toate națiunile pământului. Trebuie să facem tot ce putem pentru a-i proteja, a-i consola și alina pe cei slabi, nevoiași și pe toți cei care suferă sau sunt oprimați. Mai presus de toate, cel mai mare dar de dragoste pe care îl putem oferi semenilor noștri este acela de a le împărtăși bucuria Evangheliei și de a-i invita să vină la Salvatorul lor prin legăminte și rânduieli sacre.

Al treilea principiu: suntem invitați să luăm parte la lucrarea de creare.

Procesul divin de creare nu este încă finalizat. În fiecare zi, creațiile lui Dumnezeu continuă să crească, să se extindă și să se înmulțească. Cel mai minunat lucru este că Tatăl nostru Ceresc ne oferă invitația de a lua parte la lucrarea Sa de creare.

Participăm la lucrarea de creare ori de câte ori cultivăm pământul sau adăugăm propriile construcții în această lume – atât timp cât dăm dovadă de respect față de creațiile lui Dumnezeu. Contribuțiile noastre pot fi exprimate prin crearea de lucrări de artă, arhitectură, muzică, literatură și cultură, care ne înfrumusețează planeta, ne înviorează simțurile și ne luminează viața. Contribuim, de asemenea, prin descoperiri științifice și medicale care protejează pământul și viața de pe el. Președintele Thomas S. Monson a rezumat acest concept cu următoarele cuvinte frumoase: „Dumnezeu a lăsat lumea neterminată pentru ca omul să-și lucreze îndemânarea… pentru ca omul să cunoască bucuriile și gloriile creării”12.

În pilda lui Isus despre talanți, când stăpânul s-a întors din călătoria sa, el i-a lăudat și răsplătit pe cei doi robi care și-au înmulțit și folosit talanții. În schimb, pe robul care și-a ascuns în pământ singurul talant l-a numit „netrebnic” și a luat de la el și ceea ce avea.13

În mod asemănător, rolul nostru de administratori ai creațiilor pământești nu este doar de a le conserva sau proteja. Domnul Se așteaptă ca noi să lucrăm cu sârguință, așa cum suntem inspirați de Spiritul Său Sfânt, pentru a crește, spori și îmbunătăți resursele pe care El ni le-a încredințat – nu doar pentru beneficiul nostru, ci și pentru a-i binecuvânta pe alții.

Dintre toate realizările omului, niciuna nu poate egala experiența de a deveni co-creatori alături de Dumnezeu dând viață sau ajutând un copil să învețe, să crească și să prospere – fie în calitate de părinți, învățători sau conducători, fie în orice alt rol. Nu există administrație mai sacră, mai satisfăcătoare și, de asemenea, mai solicitantă decât aceea de a fi parteneri cu Creatorul nostru în a asigura trupuri fizice copiilor Săi de spirit și, apoi, de a-i ajuta să-și atingă potențialul divin.

Responsabilitatea creării ca parteneri este un memento constant al faptului că viața și trupul fiecărei persoane sunt sacre, că ele nu aparțin altcuiva decât lui Dumnezeu și că El ne-a făcut protectori pentru a le respecta, a le proteja și avea grijă de ele. Poruncile lui Dumnezeu, care guvernează puterile de procreare și întemeierea de familii eterne, ne îndrumă în această administrație sfântă, care este atât de importantă în planul Său.

Frații mei și surorile mele, trebuie să recunoaștem că totul este spiritual pentru Domnul – inclusiv cele mai temporale aspecte ale vieții noastre. Depun mărturie că mari binecuvântări spirituale sunt promise celor care iubesc pământul și au grijă de el și-i iubesc și au grijă de semenii lor, bărbați și femei. Pe măsură ce rămâneți credincioși în această administrație sacră și vă cinstiți legămintele eterne, veți crește în cunoașterea lui Dumnezeu și a Fiului Său, Isus Hristos, și veți simți dragostea și influența Lor mai din plin în viața dumneavoastră. Toate acestea vă vor pregăti să locuiți în prezența Lor și să primiți mai multă putere de creare14 în viața care va veni.

La sfârșitul acestei existențe muritoare, Învățătorul ne va cere să dăm socoteală pentru administrația noastră sacră, inclusiv despre modul în care am avut grijă de creațiile Sale. Mă rog ca noi să auzim cuvintele Sale pline de dragoste șoptite către inima noastră: „Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău”15. În numele lui Isus Hristos, amin.

Note

  1. Pământul și toate lucrurile de pe el (cu excepția lui Adam și a Evei) au fost create de Isus Hristos sub îndrumarea Tatălui; Adam și Eva, primii noștri părinți, au fost creați de Dumnezeu Tatăl (vedeți Ioan 1:1-3; Moise 2:1, 26-27).

  2. Doctrină și legăminte 59:18.

  3. Vedeți Spencer W. Kimball, „Welfare Services: The Gospel in Action”, Ensign, nov. 1977, p. 76-79.

  4. Doctrină și legăminte 104:14.

  5. Vedeți Spencer W. Kimball, „Welfare Services”, p. 76-79.

  6. Doctrină și legăminte 104:13.

  7. Doctrină și legăminte 59:20.

  8. Russell M. Nelson, „The Creation”, Liahona, iulie 2000, p. 104.

  9. Vedeți Gospel Topics, „Environmental Stewardship and Conservation”, topics.ChurchofJesusChrist.org.

  10. Antoine de Saint-Exupéry, Terre des Hommes (1939), p. 214; vedeți, de asemenea, Wind, Sand and Stars (1939) în Airman’s Odyssey (1984), p. 206.

  11. Vedeți Marcu 12:31.

  12. Thomas S. Monson, „In Search of an Abundant Life”, Tambuli, august 1988, p. 3.

  13. Vedeți Matei 25:14-30.

  14. Vedeți David A. Bednar și Susan K. Bednar, „Moral Purity” (adunare de devoțiune desfășurată la Universitatea Brigham Young – Idaho, 7 ian. 2003), byui.edu.

  15. Matei 25:21.