Jugul Său este bun și sarcina Sa este ușoară

Doresc să vă împărtășesc povestea unui bărbat pe nume Jack, care avea un iubit câine de vânătoare de păsări pe nume Cassie. Jack era atât de mândru de Cassie și se lăuda adesea cu abilitățile câinelui său. Pentru a dovedi aceste abilități, Jack a invitat câțiva prieteni s-o vadă pe Cassie în acțiune. După ce a ajuns la clubul de vânătoare, Jack a lăsat-o pe Cassie să alerge pe-afară în timp ce el a intrat să se înregistreze.

Când a sosit timpul să înceapă, Jack era nerăbdător să arate abilitățile uimitoare ale lui Cassie. Totuși, Cassie se comporta ciudat. Nu se supunea niciuneia dintre comenzile lui Jack așa cum făcea de obicei de bunăvoie. Tot ce voia să facă era să rămână lângă el.

Jack era frustrat, rușinat și mânios pe Cassie; curând, el a spus că vor pleca. Cassie nu a vrut nici măcar să sară în partea din spate a camionetei, așa că Jack a ridicat-o nerăbdător și a împins-o în cușcă. S-a enervat când cei care erau cu el au râs până acasă de comportamentul câinelui său. Jack nu înțelegea de ce Cassie se purta așa. Fusese bine instruită și, în trecut, dorința ei fusese să-i fie pe plac și să-i slujească.

După ce a ajuns acasă, Jack a început s-o examineze pe Cassie pentru a vedea dacă avea răni, ciulini sau căpușe, așa cum făcea de obicei. Când și-a pus mâna pe pieptul ei, a simțit ceva ud și și-a văzut mâna acoperită de sânge. Spre rușinea și groaza sa, a descoperit că Cassie avea o tăietură lungă și adâncă până la osul pieptului. A găsit o alta pe piciorul drept din față, tot până la os.

Jack a luat-o pe Cassie în brațe și a început să plângă. Rușinea sa pentru că o judecase și o tratase greșit a fost copleșitoare. Cassie se comportase neobișnuit mai devreme în acea zi pentru că era rănită. Comportamentul ei fusese influențat de durerea, suferința și rănile ei. Nu avea nimic de-a face cu lipsa dorinței de a se supune lui Jack sau cu lipsa dragostei față de el.¹

Am auzit această povestire cu ani în urmă și nu am uitat-o niciodată. Câte persoane rănite avem printre noi? Cât de des îi judecăm pe alții în funcție de înfățișarea și faptele lor sau de lipsa de acțiune, pe când, dacă am înțelege pe deplin, am reacționa cu compasiune și dorința de a ajuta, în loc să-i împovărăm și mai mult cu judecata noastră?

Am fost vinovată de acest lucru de multe ori în viața mea, dar Domnul m-a învățat cu răbdare prin experiențe personale și în timp ce am ascultat experiențele de viață ale multor altor persoane. Am ajuns să apreciez mai mult exemplul dragului nostru Salvator care a petrecut atât de mult din timpul Său păstorindu-i pe alții cu dragoste.

Experiența de viață a celei mai mici fiice ale mele a inclus probleme legate de sănătate emoțională încă din perioada în care era mică. Au fost multe momente de-a lungul vieții ei când a simțit că nu mai putea merge înainte. Vom fi veșnic recunoscători îngerilor de pe pământ care i-au fost alături în acele vremuri: au stat cu ea, au ascultat-o, au plâns împreună cu ea și au împărtășit împreună daruri unice, o înțelegere spirituală și o relație reciprocă de dragoste. În astfel de circumstanțe pline de dragoste, poverile au fost adesea ridicate de ambele părți.

Vârstnicul Joseph B. Wirthlin, citând din 1 Corinteni, a spus: „Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor”².

Dânsul a continuat:

„Mesajul lui Pavel către acest nou grup de sfinți era simplu și direct: Nimic din ceea ce faci nu are mare importanță, dacă nu ai caritate. Poți vorbi în alte limbi, poți avea darul profeției, poți cunoaște toate tainele și toată știința – chiar dacă ai avea toată credința așa încât să muți și munții, fără caritate nu ai fi nimic.

«Caritatea este dragostea pură a lui Hristos» [Moroni 7:47]. Salvatorul a dat dovadă de această dragoste”³.

În Ioan, citim: „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții”⁴.

Conducătorii Bisericii noastre au rostit multe cuvântări despre caritate, unitate, dragoste, bunătate, compasiune, iertare și milă. Cred că Salvatorul ne invită să trăim într-un fel mai bun și mai sfânt⁵ – felul Său de dragoste în care toți pot avea, cu adevărat, sentimentul apartenenței și simți că este nevoie de ei.

Ni se poruncește să-i iubim pe alții⁶, nu să-i judecăm⁷. Haideți să lăsăm jos acea povară grea; nu trebuie s-o purtăm noi⁸. În schimb, putem lua jugul plin de dragoste și compasiune al Salvatorului.

„Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.

Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine…

Căci jugul Meu este bun și sarcina mea este ușoară”⁹.

Salvatorul nu tolerează păcatul, ci ne oferă dragostea Sa și ne oferă iertare când ne pocăim. Femeii prinse în preacurvie, El i-a spus: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, și să nu mai păcătuiești”¹⁰. Cei pe care i-a atins au simțit dragostea Sa iar această dragoste i-a vindecat și i-a transformat. Dragostea Sa i-a inspirat să dorească să-și schimbe viața. Faptul de a trăi în felul Său aduce bucurie și pace iar El i-a invitat pe alții la acest mod de a trăi cu blândețe, bunătate și dragoste.

Vârstnicul Gary E. Stevenson a spus: „Când ne vom confrunta cu vânturile și furtunile vieții, cu boală și răni, Domnul – Păstorul nostru, Îngrijitorul nostru – ne va hrăni cu dragoste și bunătate. El ne va vindeca inima și ne va tămădui sufletul”¹¹. Ca ucenici ai lui Isus Hristos, nu ar trebui să facem și noi la fel?

Salvatorul ne cere să învățăm de la El¹² și să facem ceea ce L-am văzut făcând¹³. El este întruchiparea carității, a dragostei pure. Pe măsură ce învățăm să facem ceea ce El ne cere – nu din datorie sau chiar pentru binecuvântările pe care le putem primi, ci pur și simplu din dragoste față de El și Tatăl nostru Ceresc¹⁴ – dragostea Sa va curge prin noi și va face ca tot ceea ce El ne cere să nu fie doar posibil, ci, în cele din urmă, să fie mult mai ușor și mai simplu¹⁵ și mai plin de bucurie decât ne-am putea imagina vreodată. Va fi nevoie de exersare; ar putea dura ani, așa cum a fost în cazul meu, dar, pe măsură ce ne dorim ca dragostea să fie forța care ne motivează, El poate lua acea dorință ¹⁶, acea sămânță și, în cele din urmă, să o transforme într-un pom frumos, plin de cele mai dulci fructe¹⁷.

Noi cântăm într-unul dintre imnurile noastre iubite: „Cine-s eu să-i judec pe-alții/Când și eu pășesc greșit? Iar în inima tăcută/Sunt tristeți de neghicit”¹⁸. Care dintre noi ar putea să aibă tristeți de neghicit? Adolescenții sau copiii aparent răzvrătiți, copiii ai căror părinți au trecut prin divorț, mamele necăsătorite sau tații necăsătoriți, cei care au probleme de sănătate fizică sau mintală, cei care pun sub semnul întrebării credința lor, cei care se confruntă cu prejudecăți rasiale sau culturale, cei care se simt singuri, cei care tânjesc să se căsătorească, cei care au dependențe nedorite și atât de mulți alții care au de-a face cu o mare varietate de experiențe de viață dificile – adesea chiar și cei ale căror vieți par perfecte la suprafață.

Niciunul dintre noi nu are o viață perfectă, nici o familie perfectă. Cu siguranță eu nu am. Când căutăm să empatizăm cu alții care, de asemenea, au parte de încercări și imperfecțiuni, îi poate ajuta să simtă că nu sunt singuri în încercările lor. Toți trebuie să simtă că fac parte cu adevărat din trupul lui Hristos și că este nevoie de ei.¹⁹ Cea mai mare dorință a lui Satana este să-i divizeze pe copiii lui Dumnezeu iar el a avut foarte mult succes, dar există o mare putere în unitate.²⁰ Și cât de mare nevoie avem să mergem umăr la umăr unii cu alții în această călătorie dificilă a vieții muritoare!

Profetul nostru, președintele Russell M. Nelson, a spus: „Orice abuz sau prejudecată față de altcineva din cauza naționalității, rasei, orientării sexuale, sexului, diplomelor educaționale, culturii sau altor atribute de identificare importante este o ofensă adusă Creatorului nostru! Astfel de tratament neadecvat ne face să trăim sub nivelul statutului nostru de fii și fiice ale Sale de legământ!”²¹.

Deși președintele Nelson i-a invitat pe toți să intre și să rămână pe cărarea legămintelor care duce înapoi la Tatăl nostru din Cer, dânsul a oferit, de asemenea, următorul sfat: „Dacă prietenii și membrii familiei se îndepărtează de Biserică, continuați să-i iubiți. Nu este responsabilitatea voastră să judecați alegerea altcuiva, așa cum nici voi nu meritați să fiți criticați pentru că rămâneți credincioși”²².

Dragi prieteni, să ne amintim că fiecare persoană de pe acest pământ este un copil al lui Dumnezeu²³ și că El îi iubește pe toți²⁴. Există oameni pe cărarea dumneavoastră pe care v-ați simțit înclinați să-i judecați? Dacă da, aduceți-vă aminte că acestea sunt ocazii valoroase pentru noi de a exersa faptul de a iubi așa cum iubește Salvatorul.²⁵ Pe măsură ce urmăm exemplul Său, putem fi înjugați cu El și putem încuraja un sentiment de dragoste și apartenență în inima tuturor copiilor Tatălui nostru.

„Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi.”²⁶ Când suntem plini de dragostea Salvatorului, jugul Său poate fi cu adevărat bun și sarcina Sa poate fi ușoară²⁷. Despre aceasta, depun mărturie în numele lui Isus Hristos, amin.