Curajul de a proclama adevărul

În anul 1982, terminam școala postliceală cu specializare în domeniul topografiei.

La sfârșitul anului, un coleg m-a invitat să purtăm o conversație. Îmi aduc aminte că i-am lăsat pe ceilalți membri ai clasei și ne-am dus într-o zonă de lângă un teren de sport. Când am ajuns acolo, mi-a vorbit despre convingerile sale religioase și nu numai că mi-a arătat o carte, mi-a și dat cartea. Sincer, nu-mi aduc aminte toate cuvintele pe care le-a spus, dar îmi aduc aminte foarte bine acel moment și cum m-am simțit când a spus: „Doresc să-ți depun mărturia mea că această carte este adevărată și că Evanghelia lui Isus Hristos a fost restaurată”.

După conversația noastră, m-am dus acasă, am răsfoit câteva pagini din carte și am pus-o pe un raft. Pentru că eram la sfârșitul anului și acela era ultimul an al postlicealei mele cu specializare în domeniul topografiei, nu am dat prea multă atenție cărții și nici colegului meu care mi-a împărtășit-o. Deja puteți ghici numele cărții. Da, era Cartea lui Mormon.

Cinci luni mai târziu, misionarii au venit la mine acasă; ei plecau exact când mă întorceam acasă de la muncă. I-am invitat să vină înapoi. Am luat loc pe mica terasă din fața casei mele, iar ei m-au învățat.

Căutând adevărul, i-am întrebat care biserică este adevărată și cum o puteam găsi. Misionarii m-au învățat că puteam afla singur acel răspuns. Cu mare speranță și dorință, am acceptat provocarea lor de a citi mai multe capitole din Cartea lui Mormon. M-am rugat cu inima sinceră și cu intenție adevărată (vedeți Moroni 10:4-5). Răspunsul la întrebarea mea a fost clar, iar după câteva zile – mai exact în data de 1 mai 1983 – am fost botezat și confirmat membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.

Astăzi, când mă gândesc la seria de evenimente care au avut loc, văd clar cât de important a fost curajul colegului meu de clasă când și-a depus mărturia despre adevărul restaurat și mi-a prezentat o dovadă tangibilă a restaurării Evangheliei lui Isus Hristos, chiar Cartea lui Mormon. Acel gest simplu, dar de o însemnătate profundă pentru mine, a creat o legătură între mine și misionari, când i-am întâlnit.

Mi-a fost prezentat adevărul și, după botez, am devenit ucenic al lui Isus Hristos. În anii care au urmat și cu ajutorul unor oameni foarte speciali, cum ar fi conducători, învățători și prieteni și, de asemenea, prin studiul personal, am învățat că, atunci când am hotărât să fiu ucenic al lui Isus Hristos, am acceptat nu doar sarcina de a apăra adevărul, ci și de a-l proclama.

Când suntem de acord să credem în adevăr și să-l urmăm și când depunem efortul de a deveni ucenici adevărați ai lui Isus Hristos, nu primim o garanție a faptului că nu vom face greșeli, că nu vom fi criticați, că nu vom fi ispitiți să ne îndepărtăm de adevăr și nici că nu vom avea parte de suferințe. Dar cunoașterea adevărului ne învață că, atunci când intrăm pe cărarea cea strâmtă și îngustă care ne va duce înapoi în prezența Tatălui Ceresc, va exista mereu o cale de a scăpa de aceste probleme (vedeți 1 Corinteni 10:13); va exista mereu posibilitatea de a ne îndoi de îndoielile noastre înainte de a ne îndoi de credința noastră (vedeți Dieter F. Uchtdorf, „Veniți, alăturați-vă nouă”, Liahona, nov. 2013, p. 21); și, în cele din urmă, avem garanția că nu vom fi niciodată singuri când trecem prin suferințe, căci Dumnezeu vizitează poporul Său în mijlocul suferințelor lui (vedeți Mosia 24:14).

Odată ce aflăm adevărul, Domnul ne oferă ocazia de a face ce ar face El dacă ar fi astăzi aici. Într-adevăr, El ne-a arătat prin învățăturile Sale ce trebuie să facem: „Și voi vă veți duce înainte în lume prin puterea Spiritului Meu, predicând Evanghelia Mea, doi câte doi, în numele Meu, înălțând glasurile voastre precum glasul unei trâmbițe, declarând cuvântul Meu ca îngerii lui Dumnezeu (Doctrină și legăminte 42:6). Ocazia de a sluji în misiune în tinerețea noastră este unică!

Vă rog, tineri băieți, nu vă amânați pregătirea de a-I sluji Domnului în calitate de misionari! Când vă confruntați cu situații care ar putea face ca hotărârea de a sluji în misiune să fie una dificilă – cum ar fi faptul de a vă întrerupe studiile pentru un timp, de a vă lua rămas bun de la prietena voastră fără nicio garanție că veți mai ieși vreodată la întâlniri cu ea sau chiar acela de a renunța la un loc de muncă – amintiți-vă exemplul Salvatorului. În timpul slujirii Sale, El a avut parte, de asemenea, de greutăți, inclusiv de critici, persecuții și, în cele din urmă, de paharul amar al sacrificiului Său ispășitor. Totuși, în toate circumstanțele, El a căutat să facă voia Tatălui Său și să-L slăvească. (Vedeți Ioan 5:30; 6:38-39; 3 Nefi 11:11; Doctrină și legăminte 19:18-19.)

Tinere fete, sunteți binevenite, dacă doriți, să lucrați în via Domnului și, pe măsură ce vă veți pregăti să slujiți în calitate de misionare cu timp deplin, nu veți fi scutite de aceleași încercări.

Tuturor celor care hotărăsc să-I slujească, vă promit că cele 24 sau 18 luni de slujire vor trece în câmpul misiunii la fel cum ar trece dacă ați rămâne acasă, dar ocaziile care-i așteaptă pe tinerele fete demne și pe tinerii băieți demni ai acestei Biserici în câmpul misiunii sunt unice. Privilegiul de a-L reprezenta pe Salvatorul Isus Hristos și de a reprezenta Biserica Sa nu poate fi ignorat. Participarea la nenumărate rugăciuni, creșterea și depunerea mărturiei voastre de mai multe ori pe parcursul zilei, studierea scripturilor timp de multe ore și întâlnirile cu oameni pe care nu i-ați fi întâlnit niciodată dacă ați fi rămas acasă sunt experiențe de nedescris. Același nivel de experiență este rezervat și tinerilor pe care Domnul îi cheamă să slujească în misiuni de deservire. Sunteți foarte bineveniți și necesari! Vă rog să nu minimalizați importanța misiunilor de deservire, căci ele oferă, de asemenea, experiențe de nedescris. „Valoarea sufletelor este mare înaintea lui Dumnezeu” (Doctrină și legăminte 18:10), inclusiv valoarea sufletului vostru.

La întoarcerea din slujirea voastră, probabil că prietena sau prietenul vostru nu vă mai așteaptă, dar veți fi învățat foarte bine cum să vă faceți cunoștințe în mod eficient. Studiile voastre academice vor căpăta mai mult sens având în vedere experiențele pe care le-ați trăit în legătură cu faptul de a vă pregăti într-un mod mai adecvat pentru un loc de muncă și, în cele din urmă, veți avea toată certitudinea de a fi proclamat cu mult curaj Evanghelia păcii, depunând mărturie despre adevărul restaurat.

Aceia dintre dumneavoastră care sunteți căsătoriți și în diferite etape ale vieții dumneavoastră, sunteți foarte necesari în lucrarea Domnului! Pregătiți-vă! Trăiți vieți sănătoase, căutați bizuirea pe forțele proprii din punct de vedere temporal și spiritual, deoarece ocaziile de a face ceea ce Domnul ar face pentru copiii Săi nu se limitează la o singură grupă de vârstă. Cele mai minunate experiențe pe care soția mea și cu mine le-am trăit în ultimii ani au venit în timp ce am slujit alături de cupluri speciale, în locuri speciale și unor oameni speciali.

Experiența pe care am trăit-o la sfârșitul postlicealei mele cu specializare în domeniul topografiei m-a învățat că întotdeauna apărăm adevărul când îl proclamăm și că apărarea adevărului este un lucru proactiv. Apărarea adevărului nu trebuie făcută niciodată într-un mod agresiv, ci, mai degrabă, cu interesul sincer de a iubi, împărtăși și invita oamenii cărora le depunem mărturie despre adevăr, gândindu-ne doar la bunăstarea temporală și spirituală a copiilor unui Tată Ceresc iubitor (vedeți Mosia 2:41).

În cadrul Conferinței Generale din luna octombrie a anului 2021, președintele Russell M. Nelson, preaiubitul nostru profet, ne-a învățat că, în pofida a ceea ce cred unii, chiar există ceea ce numim bine și rău. Chiar există un adevăr absolut – un adevăr etern. (Vedeți „Adevăr pur, doctrină pură și revelație pură”, Liahona, nov. 2021, p. 6.)

Scripturile sfinte ne învață: „Adevărul este cunoașterea lucrurilor așa cum sunt, și așa cum au fost, și așa cum o să fie” (Doctrină și legăminte 93:24).

Cunoaștere adevărului nu ne face mai buni decât ceilalți oameni, dar ne învață ce trebuie să facem pentru a ne întoarce în prezența lui Dumnezeu.

Pe măsură ce continuați cu fermitate în Hristos și cu mult curaj nu doar pentru a proclama adevărul, ci și pentru a trăi conform acestuia, veți găsi alinare și pace în timpul turbulențelor cu care vă veți confrunta în aceste zile.

Încercările vieții ne pot doborî, dar să știți că, atunci când ne exercităm credința în Isus Hristos, „suferințele [noastre] vor fi numai pentru un scurt timp” (Doctrină și legăminte 121:7) în marele scop al eternității. Vă rog, nu stabiliți un termen limită pentru sfârșitul dificultăților și încercărilor dumneavoastră! Încredeți-vă în Tatăl Ceresc și nu renunțați, căci dacă vom renunța, nu vom ști niciodată cum ar fi fost sfârșitul călătoriei noastre în împărăția lui Dumnezeu.

Țineți-vă bine de adevăr învățând din sursele adevărului:

• scripturile (vedeți 2 Nefi 32:3);

• cuvintele profeților (vedeți Amos 3:7);

• Duhul Sfânt (vedeți Ioan 16:13).

Îmi depun mărturia despre Isus Hristos și că aceasta este Biserica Sa. Avem un profet în viață și ne vom simți întotdeauna liberi când vom proclama adevărul cu mult curaj. În numele lui Isus Hristos, amin.