Fiți fideli lui Dumnezeu și lucrării Sale

În luna octombrie a anului trecut, am fost desemnat, împreună cu președintele M. Russell Ballard și vârstnicul Jeffrey R. Holland, să vizitez Marea Britanie, unde toți trei am slujit în calitate de misionari tineri. Noi am avut privilegiul atât de a propovădui și de a depune mărturie, cât și de a retrăi istoria de la începuturile Bisericii în Insulele Britanice, unde stră-străbunicul meu, Heber C. Kimball, și colegii săi au fost primii misionari.¹

Președintele Russell M. Nelson, tachinându-ne cu privire la această însărcinare, a remarcat că era neobișnuit să desemnezi trei apostoli să viziteze zona în care slujiseră în calitate de misionari în tinerețea lor. Dânsul a înțeles că toți și-au dorit să fie desemnați să viziteze misiunea lor inițială. Cu un zâmbet larg pe chip, dânsul a explicat succint precedentul creat, anume că, dacă mai există un alt grup de trei apostoli care au slujit în aceeași misiune în urmă cu peste 60 de ani, atunci ei pot primi, de asemenea, o însărcinare asemănătoare.

Imagine

Heber C. Kimball

Pregătindu-mă pentru acea însărcinare, am recitit cartea Life of Heber C. Kimball (Viața lui Heber C. Kimball), scrisă de nepotul său, Orson F. Whitney, care, ulterior, a fost chemat să fie apostol. Acest volum mi-a fost dat de scumpa mea mamă când aveam aproape șapte ani. Ne pregăteam să participăm la dedicarea monumentului This Is the Place (Acesta este locul), în data de 24 iulie 1947, de către președintele George Albert Smith.² Ea dorea ca eu să știu mai multe despre strămoșul meu Heber C. Kimball.

Această carte conține o declarație profundă atribuită președintelui Kimball, care are însemnătate pentru zilele noastre. Înainte de a împărtăși declarația, permiteți-mi să vă ofer un context scurt.

În timp ce profetul Joseph Smith era încarcerat în închisoarea Liberty, apostolii Brigham Young și Heber C. Kimball aveau responsabilitatea, în circumstanțe teribil de potrivnice, de a coordona evacuarea sfinților din Missouri. Evacuarea a fost necesară în mare parte din cauza ordinului de exterminare emis de guvernatorul Lilburn W. Boggs.³

După aproape 30 de ani, Heber C. Kimball, pe atunci membru în Prima Președinție, cugetând asupra acestei părți a istoriei alături de o nouă generație, a spus: „Permiteți-mi să vă spun că mulți dintre voi veți vedea momentul în care veți avea parte de toate necazurile, încercările și persecuțiile cărora le puteți rezista și de o mulțime de ocazii de a arăta că sunteți fideli lui Dumnezeu și lucrării Sale”⁴.

Heber a continuat: „Pentru a înfrunta greutățile care vor veni, va fi necesar să aveți propria cunoaștere despre adevărul acestei lucrări. Greutățile vor fi de așa natură, încât bărbatul sau femeia care nu are această cunoaștere sau mărturie personală va cădea. Dacă nu ați dobândit mărturia, trăiți în mod drept, chemați-L pe Domnul în rugăciune și nu încetați [până când] nu o [dobândiți]. Dacă nu o dobândiți, nu veți putea rezista… Va sosi vremea în care niciun bărbat și nicio femeie nu vor putea să îndure pe baza luminii împrumutate. Fiecare va trebui să fie îndrumat de lumina dinlăuntrul său… Dacă nu o aveți, nu veți rezista; prin urmare, căutați mărturia despre Isus și țineți-vă strâns de ea, astfel, când va sosi vremea încercării, să nu vă poticniți și să cădeți”⁵.

Noi, fiecare în parte, avem nevoie de o mărturie personală despre lucrarea lui Dumnezeu⁶ și despre rolul fundamental al lui Isus Hristos. Cea de-a 76-a secțiune din Doctrină și legăminte face referire la cele trei grade de glorie și compară gloria celestială cu soarele. Apoi, compară gloria terestrială cu luna.⁷

Este interesant că soarele are propria lumină, dar luna este o lumină reflectată, sau o „lumină împrumutată”. Vorbind despre împărăția terestrială, versetul 79 afirmă: „Aceștia sunt aceia care nu sunt curajoși în mărturia despre Isus”. Nu putem să dobândim gloria celestială și să trăim în prezența lui Dumnezeu Tatăl pe baza unei lumini împrumutate; avem nevoie de propria mărturie despre Isus Hristos și Evanghelia Sa.

Trăim într-o lume în care abundă nedreptatea⁸ și în care inimi se întorc de la Dumnezeu din cauza preceptelor oamenilor⁹. Unul dintre cele mai convingătoare exemple din scripturi despre preocupările lui Heber C. Kimball cu privire la căutarea unei mărturii despre lucrarea lui Dumnezeu și despre Isus Hristos este oferit în sfatul lui Alma către cei trei fii ai săi – Helaman, Șiblon și Corianton.¹⁰ Doi dintre fiii săi fuseseră fideli lui Dumnezeu și lucrării Sale. Dar un fiu a luat hotărâri greșite. Pentru mine, cea mai mare însemnătate a sfatului lui Alma este aceea că el îl împărtășea ca tată în folosul copiilor săi.

Prima sa preocupare, asemenea celei a lui Heber C. Kimball, a fost ca fiecare să aibă o mărturie despre Isus Hristos și să fie fidel lui Dumnezeu și lucrării Sale.

În remarcabila învățătură pe care Alma i-o oferă fiului său Helaman, el face promisiunea profundă că cei care „își… [pun] nădejdea în Dumnezeu [vor] fi [sprijiniți] în încercările și în necazurile [lor] și în suferințele [lor]; și [vor] fi [înălțați] în ultima zi”¹¹.

Deși Alma a avut parte de o manifestare în care a văzut un înger, acest lucru este rar. Impresiile din partea Duhului Sfânt sunt mult mai frecvente. Aceste impresii pot fi la fel de importante ca manifestările angelice. Președintele Joseph Fielding Smith ne-a învățat: „Impresiile asupra sufletului care vin de la Duhul Sfânt sunt mult mai considerabile decât o viziune. Când Spiritul vorbește spiritului, amprenta lăsată asupra sufletului este mult mai greu de șters”¹².

Aceasta ne duce la sfatul lui Alma către al doilea fiu al său, Șiblon. Șiblon era neprihănit, la fel ca fratele său, Helaman. Sfatul pe care doresc să-l subliniez se găsește în Alma 38:12, care, în parte, spune: „Vezi să-ți pui frâu tuturor pasiunilor tale pentru ca să fii plin de dragoste”.

A pune frâu este o expresie interesantă. Când călărim un cal, folosim frâul pentru a-l îndruma. Un sinonim bun ar putea fi a îndruma, a controla sau a se abține. Vechiul Testament ne spune că am strigat de bucurie când am aflat că urma să avem trupuri fizice.¹³ Trupul nu este rău – este frumos și esențial – dar unele pasiuni, dacă nu sunt folosite și înfrânate în mod corespunzător, ne pot despărți de Dumnezeu și de lucrarea Sa și ne pot influența mărturia în mod negativ.

Să vorbim, în mod concret, despre două pasiuni – prima, mânia și, a doua, pofta trupească.¹⁴ Este interesant că ambele, dacă nu sunt înfrânate sau controlate, pot provoca mari supărări, pot diminua influența Spiritului și ne pot despărți de Dumnezeu și de lucrarea Sa. Dușmanul profită de fiecare ocazie pentru a ne umple viața cu imagini înfățișând violență și imoralitate.

În unele familii, nu este neobișnuit ca soțul mânios sau soția mânioasă să-și lovească partenerul sau vreun copil. În luna iulie, am participat, la Londra, la un forum al tuturor grupurilor parlamentare din Regatul Unit.¹⁵ Violența împotriva femeilor și tinerilor a fost subliniată ca fiind o problemă importantă în întreaga lume. Pe lângă violență, alții au comis abuzuri verbale. Declarația despre familie ne spune: „[Cei]… care abuzează de partener ori de copii… vor da socoteală într-o bună zi în fața lui Dumnezeu”¹⁶.

Președintele Nelson a subliniat puternic acest lucru ieri dimineață.¹⁷ Vă rog să luați hotărârea ca, indiferent dacă părinții dumneavoastră v-au abuzat sau nu, să nu vă abuzați fizic sau verbal ori emoțional partenerul sau copiii.

În zilele noastre, una dintre cele mai importante încercări este reprezentată de certurile și abuzurile verbale legate de probleme sociale. În multe cazuri, mânia și limbajul abuziv au înlocuit rațiunea, discuția și politețea. Mulți au abandonat îndemnul lui Petru, apostolul senior al Salvatorului, de a căuta calități asemănătoare celor ale lui Hristos, cum ar fi înfrânarea, răbdarea, evlavia, bunătatea frățească și caritatea.¹⁸ Ei au abandonat, de asemenea, calitatea de a fi umili asemănătoare celei a lui Hristos.

Pe lângă faptul de a ne controla mânia și de a ne pune frâu altor pasiuni, trebuie să trăim vieți morale pure controlându-ne gândurile, limbajul și faptele. Trebuie să evităm pornografia, să evaluăm dacă este potrivit ceea ce se ascultă și se vizionează în căminele noastre și să evităm orice formă de conduită păcătoasă.

Aceasta ne duce la sfatul lui Alma către fiul său, Corianton. Spre deosebire de frații săi, Helaman și Șiblon, Corianton a comis încălcări morale.

Deoarece Corianton a comis lucruri imorale, a fost necesar ca Alma să-l învețe despre pocăință. El a trebuit să-l învețe despre gravitatea păcatului și, apoi, cum să se pocăiască.¹⁹

Prin urmare, sfatul preventiv al lui Alma a fost de a-și pune frâu pasiunilor, însă sfatul său pentru cei care au comis încălcări a fost acela ca ei să se pocăiască. Președintele Nelson a oferit membrilor sfaturi profunde despre pocăință în cadrul Conferinței Generale din luna aprilie a anului 2019. Dânsul a spus clar că pocăința zilnică este parte integrantă a vieții noastre. „Pocăința nu este un eveniment; este un proces. Este cheia fericirii și a conștiinței împăcate”, ne-a învățat dânsul. „Pocăința zilnică este calea către puritate, iar puritatea aduce cu sine putere.”²⁰ În cazul în care Corianton ar fi făcut ce ne-a sfătuit președintele Nelson, el s-ar fi pocăit imediat ce a început să aibă gânduri impure. Nu ar fi avut loc încălcări majore.

Sfatul final pe care Alma l-a dat fiilor săi este unul dintre principiile doctrinare cele mai importante din toate scripturile. Are legătură cu ispășirea înfăptuită de Isus Hristos.

Alma a depus mărturie că Hristos avea să îndepărteze păcatul.²¹ Fără ispășirea Salvatorului, principiul etern al dreptății ar cere pedeapsă.²² Datorită ispășirii Salvatorului, mila poate triumfa în cazul celor care s-au pocăit și le poate permite să se întoarcă în prezența lui Dumnezeu. Am face bine să cugetăm asupra acestei doctrine minunate.

Nimeni nu se poate întoarce în prezența lui Dumnezeu doar prin faptele sale bune; noi, toți, avem nevoie de ajutorul sacrificiului Salvatorului. Noi, toți, am păcătuit și doar prin ispășirea lui Isus Hristos putem să avem parte de milă și să trăim în prezența lui Dumnezeu.²³

Alma i-a dat, de asemenea, un sfat minunat lui Corianton pentru noi, toți, cei care am trecut sau vom trece prin procesul pocăinței, indiferent dacă păcatele sunt mici sau la fel de grave ca cele comise de Corianton. În versetul 29 din Alma 42 citim: „Și acum, fiul Meu, doresc ca tu să nu mai lași aceste lucruri să te tulbure, ci să lași numai păcatele tale să te tulbure, cu acea tulburare care te va coborî pe tine către pocăință”.

Corianton a dat ascultare sfatului lui Alma și s-a pocăit și a slujit în mod onorabil. Datorită ispășirii Salvatorului, vindecarea este pusă la dispoziția tuturor.

În zilele lui Alma, în zilele lui Heber și, cu siguranță, în zilele noastre, noi, toți, trebuie să căutăm propria mărturie despre Isus Hristos, să ne punem frâu pasiunilor, să ne pocăim de păcatele noastre și să găsim pace prin ispășirea lui Isus Hristos și să fim fideli lui Dumnezeu și lucrării Sale.

Într-o cuvântare recentă și, din nou, în această dimineață, președintele Russell M. Nelson a spus acest lucru astfel: „Vă implor să preluați controlul asupra mărturiei dumneavoastră despre Isus Hristos. Lucrați pentru a o obține. Dețineți-o! Îngrijiți-vă de ea. Hrăniți-o astfel încât să crească. Apoi, fiți atenți la miracole care vor avea loc în viața dumneavoastră”²⁴.

Eu sunt recunoscător că, în continuare, îl vom asculta pe președintele Nelson. Depun mărturie că președintele Nelson este profetul Domnului în zilele noastre. Îndrăgesc și prețuiesc inspirația și îndrumarea minunate pe care le primim prin intermediul dânsului.

În calitate de apostol al Domnului Isus Hristos, vă depun mărturia mea sigură despre caracterul divin al Salvatorului și despre realitatea ispășirii Sale, în numele lui Isus Hristos, amin.