Îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos

Când cei doi copii mai mici ai mei creșteau, am descoperit cărți care erau distractive și captivante, dar care foloseau, de asemenea, simboluri în povestirile lor. În timp ce citeam împreună seara, mi-a plăcut foarte mult să-mi ajut copiii să înțeleagă simbolurile pe care autorul le folosea pentru a preda principii mai profunde, chiar principii ale Evangheliei.

Într-o zi, când fiul meu cel mic era la începutul adolescenței, mi-am dat seama că acest lucru funcționa pe deplin. Începuse o nouă carte și dorea să se bucure de povestire, dar mintea lui continua să încerce să găsească înțelesul mai profund al tuturor lucrurilor pe care le citea. El era dezamăgit, dar eu eram bucuroasă în inima mea.

Isus a propovăduit prin povestiri și simboluri¹ – o sămânță de muștar pentru a propovădui despre puterea credinței², o oaie pierdută pentru a propovădui despre valoarea sufletelor³, un fiu risipitor pentru a propovădui despre caracterul lui Dumnezeu⁴. Pildele Sale erau simboluri prin care El putea propovădui lecții mai profunde celor care aveau „urechi de auzit”⁵. Dar cei care nu căutau un înțeles mai profund aveau să nu înțeleagă⁶, la fel cum mulți dintre cei care au citit aceleași cărți pe care le-am citit copiilor mei nu au înțeles niciodată că există înțelesuri mai profunde și atât de multe lucruri de învățat din acele povestiri.

Când Dumnezeu Tatăl L-a oferit pe Singurul Său Fiu Născut drept jertfă pentru noi, Isus Hristos Însuși a devenit cel mai mare simbol al dragostei nepieritoare a Tatălui nostru din Cer pentru fiecare dintre noi.⁷ Isus Hristos a devenit Mielul lui Dumnezeu.⁸

Avem privilegiul și binecuvântarea de a fi invitați într-o relație de legământ cu Dumnezeu, în care viața noastră poate deveni un simbol al acelui legământ. Legămintele creează acel tip de relație care Îi permite lui Dumnezeu să ne modeleze și să ne schimbe de-a lungul timpului și să ne ridice pentru a deveni mai asemănători Salvatorului, apropiindu-ne tot mai mult de El și de Tatăl nostru⁹ și, în cele din urmă, pregătindu-ne să intrăm în prezența Lor.

Fiecare persoană de pe pământ este un fiu unic al lui Dumnezeu sau o fiică unică a lui Dumnezeu.¹⁰ Când alegem să facem parte dintr-un legământ, acest lucru ne îmbunătățește relația cu El și o face să fie mai profundă. Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat că, atunci când alegem să facem legăminte cu Dumnezeu, relația noastră cu El poate deveni mult mai apropiată decât a fost înainte de legământul nostru și Îi permite să ne binecuvânteze mai mult din mila și dragostea Sa, o dragoste prin legământ numită în limba ebraică hesed.¹¹ Cărarea legămintelor are legătură doar cu relația noastră cu Dumnezeu – acea relație a noastră cu El caracterizată de hesed.¹²

Tatăl nostru dorește o relație mai profundă cu toți fiii și fiicele Sale¹³, dar alegerea este a noastră. Pe măsură ce alegem să ne apropiem mai mult de El printr-o relație de legământ, acest lucru Îi permite să Se apropie mai mult de noi¹⁴ și să ne binecuvânteze mai mult.

Dumnezeu stabilește condițiile și obligațiile asociate legământului pe care îl facem.¹⁵ Când alegem să intrăm în această relație, Îi depunem mărturie, prin acțiunile simbolice ale fiecărui legământ, că suntem dornici să ne supunem condițiilor stabilite de El.¹⁶ Onorându-ne legămintele, Îi permitem lui Dumnezeu să reverse nenumăratele binecuvântări promise asociate acelor legăminte¹⁷, inclusiv mai multă putere de a ne schimba și de a deveni mai asemănători Salvatorului nostru. Isus Hristos este în centrul tuturor legămintelor pe care le facem, iar binecuvântările legămintelor sunt posibile datorită sacrificiului Său ispășitor.¹⁸

Botezul prin scufundare este, în mod simbolic, poarta prin care intrăm într-o relație de legământ cu Dumnezeu. Scufundarea în apă și ieșirea din ea simbolizează moartea și învierea Salvatorului la o nouă viață.¹⁹ Când suntem botezați, în mod simbolic, noi murim și suntem născuți din nou în familia lui Hristos și arătăm că suntem dornici să luăm numele Său asupra noastră.²⁰ Noi înșine întruchipăm acest simbol al legământului. În Noul Testament, citim: „Toți care ați fost botezați pentru Hristos, v-ați îmbrăcat cu Hristos”²¹. Prin botezul nostru, ne îmbrăcăm, în mod simbolic, cu Hristos.

Rânduiala împărtășaniei ne îndreaptă și ea către Salvator. Pâinea și apa sunt simbolul trupului și sângelui lui Hristos vărsat pentru noi.²² Darul ispășirii Sale ne este oferit în mod simbolic în fiecare săptămână când un deținător al preoției, care Îl reprezintă pe Însuși Salvatorul, ne oferă pâinea și apa. Când mâncăm și bem simbolurile trupului și sângelui Său, Hristos devine, în mod simbolic, o parte din noi.²³ Ne îmbrăcam din nou cu Hristos în timp ce facem un nou legământ în fiecare săptămână.²⁴

Pe măsură ce facem legăminte cu Dumnezeu în casa Domnului, relația noastră cu El devine și mai profundă.²⁵ Tot ceea ce facem în templu ne îndreaptă către planul Tatălui nostru pentru noi, la baza căruia stau Salvatorul și sacrificiul Său ispășitor.²⁶ Domnul ne va învăța rând după rând²⁷, prin simbolurile rânduielilor și legămintelor, pe măsură ce ne deschidem inima și căutăm, rugându-ne, să înțelegem înțelesurile mai profunde.

Ca parte a înzestrării în templu, noi suntem autorizați să purtăm veșmântul sfintei preoții. Este atât o obligație sacră, cât și un privilegiu sacru.

În multe tradiții religioase, îmbrăcămintea specială exterioară este purtată ca simbol al crezurilor și devotamentului unei persoane față de Dumnezeu²⁸, iar îmbrăcămintea de ceremonie este purtată adesea de cei care conduc adunări de preaslăvire. Acele veșminte sacre au o însemnătate profundă pentru cei care le poartă. În scripturi, citim că, în timpurile străvechi, îmbrăcămintea sacră de ceremonie era, de asemenea, purtată la ritualurile din templu.²⁹

În calitate de membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, aceia dintre noi care am ales să facem legăminte cu Dumnezeu în casa Domnului purtăm îmbrăcăminte de ceremonie sacră în timpul preaslăvirii în templu, simbol al îmbrăcămintei purtate în ritualurile străvechi din templu. Purtăm, de asemenea, veșmântul sfintei preoții, atât în timpul preaslăvirii în templu, cât și în viața noastră de zi cu zi.³⁰

Veșmântul sfintei preoții este un simbol profund și ne îndreaptă, de asemenea, către Salvator. Când Adam și Eva au mâncat din fruct și au fost nevoiți să părăsească Grădina Edenului, li s-au dat haine din piele care să-i acopere.³¹ Cel mai probabil, un animal a fost sacrificat pentru a se face acele haine din piele – simbol al sacrificiului Salvatorul pentru noi. Kaphar este cuvântul de bază din limba ebraică pentru ispășire și unul dintre înțelesurile lui este „a acoperi”.³² Veșmântul nostru din templu ne amintește că Salvatorul și binecuvântările ispășirii Sale ne acoperă de-a lungul vieții. Pe măsură ce îmbrăcăm veșmântul sfintei preoții în fiecare zi, acest simbol frumos devine o parte din noi.

În cartea Romani din Noul Testament, citim: „Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului, și să ne îmbrăcăm cu armele luminii… Îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos”³³.

Sunt atât de recunoscătoare pentru privilegiul de a purta veșmântul sfintei preoții, pentru a-mi aminti că Salvatorul și binecuvântările ispășirii Sale infinite mă acoperă, în mod constant, de-a lungul călătoriei mele prin viața muritoare. Îmi amintește, de asemenea, că, pe măsură ce țin legămintele pe care le-am făcut cu Dumnezeu în casa Domnului, m-am îmbrăcat, în mod simbolic, cu Hristos, El Însuși fiind o armură a luminii. El mă va proteja de rău³⁴, îmi va da putere și capacitate mai mari³⁵ și va fi lumina și îndrumarea mea³⁶ prin întunericul și greutățile acestei lumi.

Veșmântul sfintei preoții și raportul dintre acesta și Hristos au o însemnătate simbolică profundă și minunată. Cred că dorința mea³⁷ de a purta veșmântul sfânt devine simbolul meu pentru El.³⁸ Este semnul meu personal către Dumnezeu, nu un semn pentru alții.³⁹

Sunt atât de recunoscătoare pentru Salvatorul meu, Isus Hristos.⁴⁰ Sacrificiul Său ispășitor pentru noi a devenit cel mai mare simbol al dragostei infinite, a Sa și a Tatălui nostru din Cer, pentru fiecare dintre noi⁴¹, prin simbolurile tangibile ale acelei dragoste și jertfe – semnele din mâinile, picioarele și coasta Salvatorului – rămânând chiar și după învierea Sa⁴².

Dacă respect legămintele pe care le-am făcut cu Dumnezeu și obligațiile pe care le am față de El, inclusiv purtarea veșmântului sfintei preoții, viața mea poate deveni un simbol personal al dragostei și al recunoștinței mele profunde pentru Salvatorul meu, Isus Hristos, și al dorinței mele de a-L avea alături de mine întotdeauna.

Dacă nu ați făcut încă acest lucru, vă invit să alegeți să aveți o relație mai profundă cu Dumnezeu făcând legăminte cu El în casa Domnului. Studiați cuvântările profetului nostru (inclusiv învățăturile minunate din notele de subsol ale cuvântărilor sale, pe care le au majoritatea cuvântărilor din cadrul conferințelor). Dânsul a vorbit în repetate rânduri despre legăminte de-a lungul anilor și mai ales de când a devenit președinte al Bisericii. Învățați din învățăturile sale despre binecuvântările minunate și despre puterea și capacitatea sporite care pot fi ale dumneavoastră făcând legăminte cu Dumnezeu și ținându-le.⁴³

În Manualul general citim că nu este necesar să ai o chemare în misiune sau să fii căsătorit pentru a face legăminte în templu.⁴⁴ O persoană trebuie să aibă cel puțin 18 ani, să fi terminat liceul sau echivalentul și să fie membră a Bisericii de cel puțin un an. Sunt, de asemenea, necesare standarde privind sfințenia personală.⁴⁵ Dacă doriți să vă întăriți relația cu Tatăl dumneavoastră din Cer și cu Isus Hristos făcând legăminte sacre în casa Domnului, vă invit să vorbiți cu episcopul sau președintele dumneavoastră de ramură și să-i spuneți despre dorințele dumneavoastră. El vă va ajuta să știți cum să vă pregătiți să primiți și să onorați aceste legăminte.

Printr-o relație de legământ cu Dumnezeu, viața noastră poate deveni un simbol viu al angajamentului nostru și al dragostei noastre profunde față de Tatăl nostru din Cer, hesedul nostru față de El⁴⁶ și dorința noastră de a progresa și, în cele din urmă, de a deveni ca Salvatorul nostru, fiind pregătiți să intrăm, într-o zi, în prezența Lor. Depun mărturie că marile binecuvântări ale acestei relații de legământ își merită cu prisosință prețul. În numele lui Isus Hristos, amin.