O bucurie mai înaltă

Este greu de crezut că au trecut doar 120 de ani de când Wilbur și Orville Wright au decolat pentru prima oară și au zburat deasupra nisipurilor din Kitty Hawk, Carolina de Nord. Patru zboruri scurte din acea zi de decembrie au schimbat lumea și au deschis ușa spre una dintre cele mai mărețe invenții din istoria lumii.

Să zbori era riscant în acele zile de început. Frații știau acest lucru. O știa și tatăl lor, Milton. De fapt, el era atât de îngrozit la gândul că-și putea pierde ambii fii într-un accident aviatic, încât ei i-au promis că nu aveau să zboare niciodată împreună.

Și nu au făcut-o niciodată – cu o excepție. La șapte ani după acea zi istorică din Kitty Hawk, Milton Wright și-a dat, în sfârșit, consimțământul și a privit în timp ce Wilbur și Orville zburau împreună pentru prima oară. După aterizare, Orville l-a convins pe tatăl său să facă primul și singurul său zbor pentru a simți el însuși cum era.

În timp ce avionul se ridica de la sol, Milton, în vârstă de 82 de ani, a fost atât de prins în euforia zborului, încât toată teama i-a dispărut. Lui Orville i-a făcut plăcere să-l audă pe tatăl său strigând cu încântare: „Spre înalturi, Orville, spre înalturi!”².

Acesta a fost un om pe placul inimii mele!

Motivul pentru care vă vorbesc, uneori, despre aviație este, poate, acela că eu cunosc ceva din ceea ce a simțit familia Wright. Și eu am „părăsit strânsoarea morocănoasă a Pământului și am străbătut, dansând, cerul pe aripi ce străluceau de bucurie”³.

Primul zbor al fraților Wright, care a avut loc cu doar 37 de ani înainte de a mă naște, a deschis porțile aventurii, miracolului și bucuriei pure în viața mea.

Și, totuși, oricât de uimitoare ar fi această bucurie, există un fel și mai înalt de bucurie. Astăzi, în spiritul strigătului de încântare al lui Milton Wright, „Spre înalturi, Orville, spre înalturi”, aș dori să vorbesc despre această bucurie mai înaltă – de unde vine, cum pătrunde în inimile noastre și cum o putem trăi în măsură mai mare.

Se înțelege, probabil, de la sine că toți oamenii doresc să fie fericiți.⁴ Totuși, se înțelege de la sine, de asemenea, că nu toți sunt fericiți. Din nefericire, se pare că, pentru mulți oameni, fericirea este greu de găsit.⁵

De ce se întâmplă aceasta? Dacă fericirea este ceea ce ființa umană își dorește cel mai mult, de ce ne este atât de greu s-o găsim? Pentru a parafraza un cântec country, poate că noi am căutat fericirea doar în locurile greșite.⁶

Înainte de a discuta despre cum să găsim bucurie, permiteți-mi să afirm că depresia și alte grele probleme mintale și emoționale sunt reale și că răspunsul nu este pur și simplu: „Încearcă să fii mai fericit”. Astăzi, scopul meu nu este să minimalizez sau trivializez problemele sănătății mintale. Dacă vă confruntați cu astfel de probleme, plâng împreună cu dumneavoastră și vă sunt alături. Pentru unii oameni, găsirea bucuriei poate include căutarea ajutorului din partea specialiștilor în sănătate mintală, care își dedică viața aplicării artei lor terapeutice foarte importante. Trebuie să fim recunoscători unui astfel de ajutor.

Viața nu este o succesiune nesfârșită de emoții puternice. „Căci trebuie să fie o opoziție în toate lucrurile.”⁷ Și, dacă Dumnezeu Însuși plânge, așa cum se spune în scripturi⁸, atunci, desigur, și dumneavoastră și cu mine vom plânge. Să te simți trist nu este semn al eșecului. În această viață, cel puțin, bucuria și suferința sunt parteneri nedespărțiți.⁹ Ca dumneavoastră toți, am avut parte de dezamăgire, suferință, tristețe și remușcare.

Totuși, am trăit și zorii glorioși care îți umplu sufletul cu bucurie atât de profundă, încât cu greu poate fi ascunsă. Am descoperit că această încredere plină de pace vine din faptul de a-L urma pe Salvator și a păși pe calea Sa.

Pacea pe care ne-o dă El nu este ca cea pe care o dă lumea.¹⁰ Este mai bună. Este mai înaltă și mai sfântă. Isus a spus: „Eu am venit ca [ei] să aibă viață, și s-o aibă din belșug”¹¹.

Evanghelia lui Isus Hristos este, cu adevărat, „o veste bună, care va fi o mare bucurie”¹²! Este un mesaj despre speranța fără seamăn! Un mesaj despre purtarea jugului și ușurarea poverii.¹³ Despre primirea luminii. Despre bunăvoință cerească, înțelegere mai deplină, legăminte mai sfinte, siguranță eternă și slavă nepieritoare!

Bucuria este însuși scopul planului lui Dumnezeu pentru copiii Săi. Ați fost creați – „ca să [puteți] avea bucurie” ¹⁴! Pentru aceasta ați fost creați!

Tatăl nostru din Cer nu a ascuns calea către fericire. Nu este secretă. Este disponibilă tuturor!¹⁵

Este promisă celor care pășesc pe cărarea uceniciei, care urmează învățăturile și exemplul Salvatorului, țin poruncile Sale și onorează legămintele pe care le fac cu Dumnezeu. Ce promisiune minunată!

Noi, toți, cunoaștem oameni care spun că nu au nevoie de Dumnezeu pentru a fi fericiți, că au destulă fericire fără religie.

Eu accept și respect aceste sentimente. Preaiubitul nostru Tată din Cer dorește ca toți copiii Săi să aibă cât mai multă fericire posibil și, de aceea, El a umplut această lume cu plăceri și bucurii minunate, chibzuite, „atât pentru a place ochiului, cât și pentru a înveseli inima”¹⁶. În ce mă privește, zborul mi-a adus o mare fericire. Alții o găsesc în muzică, artă, pasiuni sau natură.

Când îi invităm pe toți și împărtășim vestea bună a Salvatorului, care va fi o mare bucurie, noi nu minimalizăm niciuna dintre aceste surse de bucurie. Spunem simplu că Dumnezeu are ceva mai mult să ne dea. O bucurie mai înaltă și mai profundă – o bucurie care depășește orice oferă această lume. Este bucuria care rezistă frângerii inimii, străpunge suferința și înlătură singurătatea.

Spre deosebire de aceasta, fericirea lumească nu durează. Nu poate. Este în natura lucrurilor pământești să îmbătrânească, să putrezească, să se uzeze sau să se învechească. Bucuria dumnezeiască, însă, este eternă, pentru că Dumnezeu este etern. Isus Hristos a venit să ne ridice din viața muritoare și să înlocuiască ceea ce este corupt cu ceea ce este incorupt. Doar El are această putere și doar bucuria pe care o aduce El este perpetuă.

Dacă simțiți că ar putea exista mai multă bucurie de acest fel în viața dumneavoastră, vă invit să porniți în călătoria în care Îl urmați pe Isus Hristos și pășiți pe calea Sa. Această călătorie durează întreaga viață – și dincolo de ea. Vă rog, permiteți-mi să vă sugerez câțiva pași cu care să începeți această călătorie prețioasă a descoperirii bucuriei pure.

Vă amintiți femeia din Noul Testament care a suferit de o scurgere de sânge timp de 12 ani?¹⁸ Cheltuise tot ce avea la doctori, dar situația ei se înrăutățise. Ea auzise de Isus; puterea Sa de a vindeca era bine cunoscută. Dar ar fi putut El s-o vindece? Și cum s-ar fi putut ea apropia de El? Potrivit legii lui Moise, boala ei o făcuse „necurată” și, ca urmare, i se cerea să stea departe de alții.¹⁹

Să se apropie de El și să ceară să fie vindecată părea imposibil.

Totuși, ea a gândit: „Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui”²⁰.

În cele din urmă, credința ei a înfrânt teama. Curajul ei a învins dezaprobarea celorlalți și a înaintat către Salvator.

În cele din urmă, a ajuns lângă El. Și-a întins mâna.

Și a fost vindecată.

Nu suntem noi, toți, cumva ca această femeie?

Există multe motive pentru care ezităm să ne apropiem de Salvator. Ne-am putea confrunta cu ridiculizare sau condamnare din partea altora. În mândria noastră, am putea respinge posibilitatea ca ceva atât de simplu să fie atât de prețios. Am putea gândi că circumstanțele noastre ne fac nedemni de a fi vindecați de El – că distanța este prea mare sau păcatele noastre, prea multe.

Precum această femeie, eu am învățat că, dacă ne apropiem de Dumnezeu și întindem mâna să-L atingem, putem găsi, cu adevărat, vindecare, pace și bucurie.

Isus ne-a învățat: „Căutați și veți găsi”²¹.

Eu consider că această expresie simplă nu este doar o promisiune spirituală; este o declarare a realității.

Dacă vom căuta motive să fim furioși, să ne îndoim, să fim nefericiți sau singuri le vom găsi.

Totuși, dacă vom căuta bucuria – dacă vom căuta motive pentru a ne bucura și a-L urma fericiți pe Salvator, le vom găsi.

Rareori găsim ceva ce nu căutăm.

Căutați dumneavoastră bucuria?

Căutați și veți găsi.

Isus ne-a învățat: „Este mai ferice să dai decât să primești”²³.

S-ar putea întâmpla ca, atunci când căutăm bucuria, cel mai bun mod de a o găsi este să aducem bucurie altora?

Frați și surori, dumneavoastră știți și eu știu că este adevărat! Bucuria este ca făina din oală sau uleiul din ulcior care nu se vor termina niciodată.²⁴ Adevărata bucurie se multiplică atunci când este împărtășită.

Nu este nevoie de ceva măreț sau complicat.

Putem face lucruri simple.

Cum ar fi să ne rugăm pentru cineva din toată inima.

Să facem un compliment sincer cuiva.

Să ajutăm pe cineva să se simtă binevenit, respectat, prețuit și iubit.

Să împărtășim o scriptură preferată și ce înseamnă ea pentru noi.

Sau doar să ascultăm.

„Când sunteți în slujba aproapelui, sunteți numai în slujba Dumnezeului vostru”²⁵ și Dumnezeu vă va răsplăti cu generozitate bunătatea.²⁶ Bucuria pe care o aduceți altora se va întoarce la dumneavoastră în „măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra”²⁷.

Permiteți-mi să vă invit ca, în zilele, săptămânile și lunile care urmează:

• să petreceți timp făcând eforturi sincere, din inimă să vă apropiați de Dumnezeu;

• să căutați, cu sârguință, momentele zilnice care oferă speranță, pace și bucurie;

• să aduceți bucurie celor din jurul dumneavoastră.

Dragi frați și surori, dragi prieteni, în timp ce cercetați cuvântul lui Dumnezeu pentru a înțelege mai profund planul etern al lui Dumnezeu, acceptați aceste invitații și vă străduiți să pășiți pe calea Sa, veți avea parte de „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere”²⁹, chiar în mijlocul suferințelor. Veți simți că dragostea de neîntrecut a lui Dumnezeu crește în măsură mai mare în inima dumneavoastră. Zorii luminii celeste vor străpunge umbrele încercărilor prin care treceți și veți începe să trăiți experiența gloriilor și minunilor de nedescris ale nevăzutei sfere cerești perfecte. Veți simți că spiritul dumneavoastră se înalță eliberat de forța de atracție gravitațională a acestei lumi.

Și, precum bunul Milton Wright, poate veți ridica glasul și veți striga cu bucurie: „Spre înalturi, Tată, spre înalturi!”.

Fie ca noi, toți, să căutăm și să găsim bucuria mai înaltă pe care o putem avea dedicându-ne viața Tatălui nostru Ceresc și Fiului Său Preaiubit. Aceasta este rugăciunea mea sinceră și binecuvântarea mea, în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.