Mărturia despre Isus
Invitația mea este să acționați acum și să vă asigurați locul fiind cineva care este curajos în mărturia despre Isus.
În anul 1832, Joseph Smith și Sidney Rigdon au avut parte de o viziune remarcabilă despre destinul etern al copiilor lui Dumnezeu. În această revelație s-a vorbit despre trei împărății cerești. Președintele Dallin H. Oaks a vorbit despre aceste „împărății de glorie” în luna octombrie a anului trecut1, menționând că, „prin triumful și slava Mielului”2, toate persoanele, cu excepții prea puține, vor fi, în cele din urmă, mântuite într-una dintre aceste împărății, „potrivit dorințelor arătate prin alegerile lor”3. Planul mântuirii întocmit de Dumnezeu constituie o ocazie universală pentru toți copiii Săi, oricând și oriunde ar fi trăit ei pe pământ.
Deși gloria chiar și a celei mai inferioare dintre cele trei împărății, cea telestială, „depășește toată înțelegerea”4, speranța Tatălui nostru este că noi vom alege și, prin harul Fiului Său, vom fi pregătiți pentru cea mai înaltă și mai glorioasă dintre aceste împărății, cea celestială, în care ne putem bucura de viața eternă ca „[moștenitori împreună] cu Hristos”5. Președintele Russell M. Nelson ne-a îndemnat să „[gândim] din perspectivă celestială”, făcând din împărăția celestială obiectivul nostru etern și, apoi, „să [ne gândim] cu atenție în ce împărăție [ne] va duce în viața următoare fiecare hotărâre pe care o [luăm] cât timp [suntem] aici, pe pământ”6.
Cei din împărăția celestială sunt „aceia care au primit mărturia despre Isus… care sunt oameni drepți, făcuți desăvârșiți prin Isus, Mijlocitorul noului legământ”7. Locuitorii celei de-a doua împărății, sau a celei terestriale, sunt descriși ca fiind, în principiu, buni, inclusiv „[oamenii] onorabili ai pământului, care au fost orbiți de viclenia oamenilor”. Principala lor trăsătură limitativă este că ei „nu sunt curajoși în mărturia despre Isus”8. În schimb, cei din împărăția mai inferioară, cea telestială, sunt cei care „nu au primit Evanghelia, nici mărturia despre Isus”9.
Observați că trăsătura distinctivă a locuitorilor fiecărei împărății este modul în care se raportează la „mărturia despre Isus”, variind de la 1) devotament total la 2) lipsă de curaj, până la 3) respingere categorică. De reacția fiecărei persoane atârnă viitorul ei etern.
I.
Ce este mărturia despre Isus?
Este mărturia Spiritului Sfânt că El este Fiul divin al lui Dumnezeu, Mesia și Mântuitorul. Este mărturia lui Ioan că Isus a fost la început cu Dumnezeu, că El este Creatorul cerului și pământului, și că „în El era Evanghelia, iar Evanghelia era viața, și viața era lumina oamenilor”10. Este „mărturia apostolilor și profeților… că El a murit, a fost înmormântat și S-a ridicat din nou, în a treia zi, și S-a înălțat la cer”11. Este cunoașterea că „nu este niciun alt nume dat prin care vine salvarea”12. Este „mărturia, ultima dintre toate”, dată de profetul Joseph Smith „că El trăiește!… Că El este Singurul Născut al Tatălui – că de El, prin El și din El lumile sunt și au fost create și locuitorii din ele sunt născuți ca fii și fiice ale lui Dumnezeu”13.
II.
Dincolo de această mărturie, este întrebarea: Ce facem în legătură cu ea?
Moștenitorii împărăției celestiale „primesc” mărturia despre Isus în sensul cel mai deplin fiind botezați, primindu-L pe Duhul Sfânt și biruind prin credință.14 Principiile și adevărurile Evangheliei lui Isus Hristos le guvernează prioritățile și alegerile. Mărturia despre Isus este arătată prin ceea ce sunt și ceea ce devin. Motivul lor este caritatea, „dragostea pură a lui Hristos”15. Ei se concentrează să ajungă la „înălțimea staturii plinătății lui Hristos”16.
Cel puțin câțiva dintre cei care se vor găsi în împărăția terestrială acceptă, de asemenea, mărturia despre Isus, dar se deosebesc prin ceea ce nu fac în legătură cu ea. Faptul de a nu fi curajoși în mărturia despre Salvator sugerează un grad de apatie sau de nepăsare – de a fi „căldicei”17 – spre deosebire de cei din poporul lui Amon din Cartea lui Mormon, de exemplu, care erau „deosebiți pentru zelul lor față de Dumnezeu”18.
Locuitorii împărăției telestiale sunt cei care resping mărturia despre Isus cu tot cu Evanghelia Sa, legămintele Sale și profeții Săi. Ei sunt descriși de Abinadi ca „mergând după propriile lor voințe și dorințe carnale; nechemându-L niciodată pe Domnul în timp ce brațele îndurării erau întinse către ei; căci brațele îndurării erau întinse către ei, iar ei nu le-au dorit”19.
III.
Ce înseamnă să fim curajoși în mărturia despre Isus?
Există mai multe posibilități care pot fi luate în considerare pentru a răspunde la această întrebare. Voi menționa doar câteva. A fi curajoși în mărturia despre Isus include, cu siguranță, hrănirea și întărirea acelei mărturii. Adevărații ucenici nu ignoră lucrurile aparent mici care le susțin și le întăresc mărturia despre Isus, cum ar fi rugăciunea, studiul scripturilor, ținerea zilei de sabat și luarea din împărtășanie, pocăința, păstorirea și preaslăvirea în casa Domnului. Președintele Nelson ne amintește că „o mărturie care nu este hrănită zilnic, «de cuvântul cel bun al lui Dumnezeu» [Moroni 6:4] se poate fărâmița cu o viteză înfricoșătoare. Astfel… avem nevoie de experiențe zilnice de preaslăvire a Domnului și de studiu al Evangheliei Sale”. Apoi, dânsul a adăugat: „Vă implor să-L lăsați pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața dumneavoastră! Acordați-I o parte echitabilă din timpul dumneavoastră! Pe măsură ce faceți acest lucru, remarcați ce se întâmplă cu avântul dumneavoastră spiritual”20.
A fi curajoși sugerează, de asemenea, să fim deschiși și publici în legătură cu mărturia noastră. Prin botez, ne confirmăm dorința „[de a fi] martorii lui Dumnezeu în toate timpurile și în toate lucrurile și în toate locurile în care se întâmplă să [ne aflăm], chiar până la moarte”21. În special în această perioadă de Paște, ne declarăm cu bucurie, public și fără rezerve mărturia despre Hristosul înviat și viu.
Un aspect al faptului de a fi curajoși în mărturia despre Isus este acela de a da ascultare mesagerilor Săi. Dumnezeu nu ne forțează să mergem pe cărarea mai bună, pe cărarea legămintelor, dar El îi instruiește pe profeții Săi să ne facă pe deplin conștienți de consecințele alegerilor noastre. Și aici nu este vorba doar despre membrii Bisericii Sale. Prin profeții și apostolii Săi, El imploră, cu dragoste, toți oamenii să dea ascultare adevărului care îi va face liberi22, îi va scuti de suferințe inutile și le va aduce bucurie trainică.
A fi curajoși în mărturia despre Isus înseamnă a-i încuraja pe alții, prin cuvânt și exemplu, să fie și ei curajoși, în special pe cei din familiile noastre. Vârstnicul Neal A. Maxwell s-a adresat odată „membrilor, în principiu, «onorabili» [ai Bisericii] care doar plutesc la suprafață în loc să-și aprofundeze calitatea de ucenici și care, mai degrabă, se implică ocazional în loc «să se [implice] cu sârguință» (Doctrină și legăminte 76:75; 58:27)”23. Menționând că toți sunt liberi să aleagă, vârstnicul Maxwell a spus cu compătimire: „Din nefericire, însă, când unii aleg trândăvia, ei aleg nu doar pentru ei, ci pentru generația următoare și pentru următoarea. Micile ambiguități ale părinților pot duce la abateri mari ale copiilor acestora! Este posibil ca generațiile anterioare ale unei familii să fi dat dovadă de devotament, în timp ce unele persoane din generația actuală să dea dovadă de ambiguitate. Din nefericire, în următoarea, este posibil ca unii să aleagă disensiunea, pe măsură ce degradarea își face efectul”24.
Cu ani în urmă, vârstnicul John H. Groberg a relatat o povestire despre o familie tânără care făcea parte dintr-o ramură mică din Hawaii la începutul anilor 1900. Ei erau membri ai Bisericii de aproximativ doi ani când una dintre fiicele lor s-a îmbolnăvit de o boală nediagnosticată și a fost spitalizată. Duminica următoare, la biserică, tatăl și fiul său au pregătit împărtășania așa cum făceau în majoritatea săptămânilor, dar, când tânărul tată a îngenuncheat pentru a binecuvânta pâinea, președintele de ramură, dându-și brusc seama cine era la masa de împărtășanie, a sărit și a strigat: „Opriți-vă! Voi nu puteți atinge împărtășania. Fiica ta are o boală necunoscută. Plecați imediat și altcineva să pregătească o altă pâine pentru împărtășanie. Nu vă putem lăsa aici. Plecați!”. Tatăl uimit s-a uitat nedumerit la președintele de ramură și, apoi, la congregație și, simțind amploarea anxietății și a rușinii din partea tuturor, a făcut semn familiei sale și au ieșit în liniște din capelă.
Nu s-a spus niciun cuvânt în timp ce familia mergea, abătută, pe potecă spre mica lor casă. Acolo, ei s-au așezat în cerc și tatăl a spus: „Vă rog să păstrați liniștea până când voi fi gata să vorbesc”. Tânărul fiu se întreba ce aveau să facă pentru a se răzbuna pentru rușinea care le fusese provocată: vor ucide porcii președintelui de ramură sau îi vor da foc la casă ori se vor alătura altei biserici? Cinci, zece, cincisprezece, douăzeci și cinci de minute au trecut în liniște.
Pumnii încleștați ai tatălui au început să se relaxeze și lacrimi au început să-i curgă. Mama a început să plângă și, în scurt timp, fiecare dintre copii plângea în liniște. Tatăl s-a întors către soția lui și a spus: „Te iubesc” și, apoi, a repetat aceste cuvinte fiecăruia dintre copiii lor. „Vă iubesc pe toți și doresc ca noi să fim împreună, pentru totdeauna, ca familie. Și singurul mod în care acest lucru este posibil este ca noi toți să fim membri buni ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă și să fim pecetluiți, în templu, prin preoția sfântă. Aceasta nu este biserica președintelui de ramură. Aceasta este Biserica lui Isus Hristos. Nu vom permite niciunui om, niciunei răniri, rușinări sau mândrii să ne împiedice să fim împreună pentru totdeauna. Duminica viitoare ne vom duce din nou la biserică. Vom sta retrași până când boala fiicei noastre va fi cunoscută, dar ne vom duce din nou”.
Ei s-au dus din nou, fiica lor s-a însănătoșit și familia a fost pecetluită în Templul Laie, Hawaii, după ce a fost construit. Astăzi, peste 100 de suflete îl numesc pe tatăl, bunicul și străbunicul lor binecuvântat pentru că el și-a menținut privirea asupra eternității.25
Un ultim aspect al faptului de a fi curajoși în mărturia despre Isus pe care-l voi menționa este căutarea individuală a sfințeniei personale. Isus este Mântuitorul26 nostru esențial și El ne imploră: „Pocăiți-vă, voi cei de la marginile pământului, și veniți la Mine și fiți botezați în numele Meu pentru ca să puteți fi sfințiți prin primirea Duhului Sfânt, pentru ca să puteți să stați fără de pată în fața Mea în ziua din urmă”27.
Profetul Mormon descrie un grup de sfinți care au perseverat în acest fel în pofida faptului că „[au trecut] prin multe nenorociri”28:
„Cu toate acestea, ei au postit și s-au rugat deseori și au devenit din ce în ce mai puternici în umilința lor și din ce în ce mai întăriți în credința în Hristos pentru umplerea sufletelor lor de bucurie și consolare, da, chiar până la purificarea și sfințirea inimilor lor, care sfințire vine datorită supunerii inimilor lor în Dumnezeu”29. Această măreață schimbare în inimă – supunerea inimii noastre în Dumnezeu și renașterea spirituală prin harul Salvatorului – este ceea ce căutăm.30
Invitația mea este să acționați acum și să vă asigurați locul fiind cineva care este curajos în mărturia despre Isus. Dacă este nevoie de pocăință, „nu amânați ziua pocăinței voastre”31, ca nu cumva „când nici nu vă gândiți, vara se va termina, și secerișul va fi sfârșit, și sufletele voastre nu vor fi salvate”32. Fiți zeloși în a vă ține legămintele făcute cu Dumnezeu. Nu vă „[simțiți] insultați din cauza stricteții cuvântului”33. „Să vă aduceți aminte să păstrați numele [lui Hristos] scris pentru totdeauna în inimile voastre, pentru ca să… [puteți auzi] și să cunoașteți glasul prin care veți fi chemați, precum și numele cu care El vă va chema.”34 Și, în cele din urmă, „stabiliți-vă aceasta în inimile voastre, că veți face lucrurile pe care [Isus] vi le va propovădui și vi le va porunci”35.
Tatăl nostru dorește ca toți copiii Săi care doresc să se bucure de viața eternă alături de El în împărăția Sa celestială. Isus a suferit, a murit și a înviat pentru a face acest lucru posibil. El „S-a înălțat la ceruri și S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu ca să-I ceară Tatălui dreptul Lui la îndurare pe care El a arătat-o copiilor oamenilor”36. Mă rog ca noi, toți, să fim binecuvântați cu o mărturie arzătoare despre Domnul Isus Hristos, să ne bucurăm și să fim curajoși în acea mărturie și să ne bucurăm continuu de roadele harului Său în viața noastră. În numele lui Isus Hristos, amin.