Chemați, ca să nu cădeți

Astăzi, doresc să încep depunând mărturie despre deplina certitudine din inima mea că Dumnezeu aude rugăciunile noastre și răspunde la ele într-un mod personalizat.

Într-o lume care trece prin perioade de nesiguranță, durere, dezamăgire și frângere a inimilor, ne putem simți înclinați să ne bizuim mai mult pe capacitățile și preferințele personale, precum și pe cunoașterea și siguranța care vin de la lume. Acest lucru ne poate face să nu acordăm atenție adevăratei surse de ajutor și sprijin care poate contracara încercările acestei vieți muritoare.

Îmi amintesc de o situație în care am fost internat din cauza unei boli și îmi era greu să dorm. Când am stins luminile și camera a rămas în întuneric, am văzut, în fața mea, pe tavan, un semn reflectorizant care anunța: „Chemați, ca să nu cădeți”. Spre surprinderea mea, a doua zi, am observat același mesaj repetându-se în mai multe părți ale camerei.

De ce era acel mesaj atât de important? Când am întrebat-o pe asistentă despre acest lucru, ea a spus: „Este pentru a preveni o lovitură care ar putea mări durerea pe care o simțiți deja”.

Această viață, prin natura ei, aduce experiențe dureroase, unele inerent legate de trupurile noastre fizice, unele din cauza slăbiciunilor sau suferințelor noastre, unele din cauza modului în care alții își folosesc libertatea de a alege și altele din cauza modului în care noi ne folosim libertatea de a alege.

Există vreo promisiune mai puternică decât cea pe care a făcut-o Salvatorul Însuși când a declarat: „Cereți, și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți” sau chemați, „și vi se va deschide”¹?

Rugăciunea este mijlocul de comunicare cu Tatăl nostru Ceresc care ne permite să „chemăm și să nu cădem”. Totuși, există circumstanțe în care am putea crede că nu a fost auzită chemarea, deoarece nu primim un răspuns imediat sau unul conform așteptărilor noastre.

Acest lucru duce uneori la anxietate, tristețe sau dezamăgire. Dar aduceți-vă aminte de modul în care Nefi și-a exprimat credința în Domnul spunând: „Cum de nu ar putea să mă învețe să construiesc o corabie?”². Acum, vă întreb, cum se face că Domnul nu vă poate învăța, astfel încât să nu cădeți?

Încrederea în răspunsurile lui Dumnezeu implică faptul de a accepta următoarele: Căile Sale nu sunt căile noastre³ și „toate lucrurile vor trebui să se întâmple la timpul lor”⁴.

Cunoașterea cu certitudine că noi suntem copii ai unui Tată Ceresc iubitor și milos trebuie să fie motivația de a „chema” în rugăciune sinceră cu atitudinea de „[a ne ruga întotdeauna și a nu ne descuraja]… pentru ca fapta [noastră] să fie pentru binele sufletului [nostru]”⁵. Imaginați-vă sentimentele Tatălui Ceresc când, în fiecare rugăciune, noi implorăm în numele Fiului Său, Isus Hristos. Câtă putere și blândețe, cred eu, sunt arătate atunci când facem acest lucru!

Scripturile sunt pline de exemple de persoane care L-au chemat pe Dumnezeu ca să nu cadă. În timp ce se confruntau cu suferințe, Helaman și oștirea sa au chemat pe Dumnezeu revărsându-și sufletele în rugăciune. Ei au primit asigurare, pace, credință și speranță, dobândind curaj și hotărâre până când și-au realizat scopul.⁶

Imaginați-vă cum L-a chemat Moise și L-a implorat pe Dumnezeu când se afla între Marea Roșie și egiptenii care se apropiau să atace sau Avraam când s-a supus poruncii de a-l jertfi pe fiul său Isaac.

Sunt sigur că fiecare dintre dumneavoastră a avut și va avea experiențe în care a chema a fost și va fi răspunsul pentru a nu cădea.

În urmă cu treizeci de ani, în timp ce soția mea și cu mine ne pregăteam pentru căsătoria civilă și căsătoria în templu, am fost sunați pentru a fi informați că realizarea căsătoriilor civile fusese anulată din cauza unei greve. Am fost sunați cu trei zile înainte de ceremonia programată. După mai multe încercări la alte oficii și negăsind programări disponibile, am început să ne simțim neliniștiți și să ne îndoim că ne puteam căsători așa cum planificasem.

Logodnica mea și cu mine am „chemat” pe Dumnezeu, revărsându-ne sufletele în rugăciune. În cele din urmă, cineva ne-a spus despre un oficiu dintr-o localitate mică situată la marginea orașului, al cărei primar era o cunoștință. Fără ezitare, ne-am dus să-l vizităm și l-am întrebat dacă ar putea să ne căsătorească. Spre bucuria noastră, a fost de acord. Secretara lui ne-a subliniat că trebuia să obținem un certificat în acea localitate și să aducem toate documentele până a doua zi, înainte de prânz.

A doua zi, ne-am dus în mica localitate și am mers la secția de poliție pentru a solicita documentul necesar. Spre surprinderea noastră, ofițerul a spus că nu ni-l va da, deoarece multe cupluri tinere fugeau de familiile lor pentru a se căsători în secret în acea localitate, ceea ce, desigur, nu era cazul nostru. Din nou, ne-au cuprins teama și tristețea.

Îmi amintesc cum L-am chemat în gând pe Tatăl meu Ceresc pentru a nu cădea. Am primit un îndemn clar în mintea mea, spunând în mod repetat: „Recomandarea pentru templu, recomandarea pentru templu”. Mi-am scos imediat recomandarea pentru templu și am înmânat-o ofițerului, spre surprinderea logodnicei mele.

Ce surpriză am avut când l-am auzit pe ofițer spunând: „De ce nu mi-ați spus că sunteți din Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă? Cunosc bine Biserica voastră”. A început imediat să pregătească documentul. Am fost și mai surprinși când ofițerul a plecat de la secție fără să spună nimic.

Au trecut cincizeci de minute și el nu s-a întors. Era deja ora 11:55 și aveam termen doar până la amiază să ducem hârtiile. Dintr-o dată, a apărut cu un cățel frumos și ne-a spus că era un dar de nuntă și ni l-a dat împreună cu documentul.

Am alergat spre primărie, cu documentul nostru și noul nostru câine. Apoi, am văzut o mașină oficială venind spre noi. M-am oprit în fața ei. Vehiculul s-a oprit și am văzut-o pe secretară înăuntru. Văzându-ne, ea a spus: „Îmi pare rău, v-am spus la amiază. Trebuie să merg la o altă treabă”.

Cu umilință, în tăcere, am chemat din toată inima pe Tatăl meu Ceresc, cerând, încă o dată, ajutor pentru a nu cădea. Dintr-o dată, a avut loc miracolul. Secretara ne-a spus: „Ce câine frumos aveți! Unde pot găsi unul ca acesta pentru fiul meu?”.

„Este pentru dumneavoastră!”, am răspuns imediat.

Secretara ne-a privit surprinsă și a spus: „Bine, să mergem la birou și să facem pregătirile necesare”.

Două zile mai târziu, Carol și cu mine ne-am căsătorit civil, așa cum plănuisem iar, mai târziu, am fost pecetluiți în Templul Lima, Peru.

Desigur, trebuie să ne amintim că a chema este o chestiune de credință și acțiune – credința de a recunoaște că avem un Tată Ceresc care răspunde rugăciunilor noastre potrivit înțelepciunii Sale infinite și, apoi, acțiune în concordanță cu ceea ce am cerut. A ne ruga – a chema – poate fi un semn al speranței noastre. Dar faptul de a acționa după ce ne rugăm este un semn că ne este reală credința – credință care este pusă la încercare în momente de durere, teamă sau dezamăgire.

Vă sugerez să faceți următoarele.

1. Gândiți-vă întotdeauna la Domnul ca la prima dumneavoastră opțiune pentru a primi ajutor.

2. Chemați, ca să nu cădeți. Întoarceți-vă către Dumnezeu în rugăciune sinceră.

3. După ce v-ați rugat, faceți tot ce puteți pentru a obține binecuvântările pentru care v-ați rugat.

4. Fiți umili pentru a accepta răspunsul la timpul Său și în felul Său.

5. Nu vă opriți! Continuați să înaintați pe cărarea legămintelor în timp ce așteptați un răspuns.

Poate că există cineva chiar acum care, din cauza circumstanțelor, simte că este pe cale să cadă și ar dori să cheme așa cum a făcut Joseph Smith când a strigat: „O, Dumnezeule, unde ești Tu?… Cât timp va fi oprită mâna ta?”⁷.

Chiar și în astfel de situații, rugați-vă cu „avânt spiritual”, așa cum ne-a învățat președintele Russell M. Nelson⁸, deoarece rugăciunile dumneavoastră sunt întotdeauna auzite!

Aduceți-vă aminte acest imn:

Când ne rugăm, putem simți îmbrățișarea Tatălui nostru Ceresc, care L-a trimis pe Singurul Său Fiu Născut să ne ușureze poverile, deoarece, dacă Îl chemăm pe Dumnezeu, eu depun mărturie că nu vom cădea. În numele lui Isus Hristos, amin.