Miracole, îngeri și puterea preoției

Astăzi, mulți oameni spun că miracolele nu mai există, că îngerii sunt imaginari și cerurile sunt închise. Depun mărturie că miracolele nu au încetat, îngerii sunt printre noi și cerurile sunt cu adevărat deschise.

Când Salvatorul nostru, Isus Hristos, a fost pe pământ, El a dat cheile preoției lui Petru, conducătorul apostolilor Săi.¹ Prin aceste chei, Petru și ceilalți apostoli au condus Biserica Salvatorului. Dar, când acei apostoli au murit, cheile preoției au fost luate de pe pământ.

Eu depun mărturie că acele chei străvechi ale preoției au fost restaurate. Petru, Iacov și Ioan și alți profeți din vechime au apărut ca ființe înviate încredințându-i profetului Joseph Smith ceea ce Domnul a descris drept „cheile împărăției Mele și o dispensație a Evangheliei”².

Aceleași chei au fost transmise de la profet la profet până astăzi. Cei 15 bărbați pe care noi îi susținem ca profeți, văzători și revelatori le folosesc pentru a conduce Biserica Salvatorului. Precum în vremurile străvechi, există un apostol senior, care deține și este autorizat să exercite toate cheile preoției. El este președintele Russell M. Nelson, profet și președinte al Bisericii restaurate a lui Hristos în zilele noastre: Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.

Prin Biserica Salvatorului, noi primim binecuvântările preoției – inclusiv puterea lui Dumnezeu pentru a ne ajuta în viața noastră. Prin cheile preoției, noi facem promisiuni sacre lui Dumnezeu și primim rânduieli sacre, care ne pregătesc să trăim în prezența Sa. Începând cu botezul și confirmarea și, apoi, în templu, noi înaintăm pe cărarea legămintelor care ne conduce înapoi la El.

Cu mâini așezate deasupra capului nostru, noi primim, de asemenea, binecuvântări ale preoției, inclusiv binecuvântări de îndrumare, alinare, sfătuire, vindecare și puterea de a-L urma pe Isus Hristos. De-a lungul vieții mele, am fost binecuvântat de această măreață putere. După cum este revelat în scripturi, noi o numim puterea sfintei Preoții a lui Melhisedec.³

În tinerețea mea, am dobândit mare respect pentru această putere, în special pentru cum s-a manifestat în binecuvântări ale preoției. În timp ce slujeam ca tânăr misionar în Chile, colegul meu și cu mine am fost arestați și despărțiți. Nu ni s-a spus niciodată de ce. Era o perioadă de mari frământări politice. Mii de oameni au fost arestați de poliția militară și nu s-a mai auzit niciodată de ei.

După ce am fost interogat, am stat singur într-o celulă a închisorii, fără să știu dacă aveam să-i mai văd vreodată pe cei dragi. M-am întors către Tatăl meu Ceresc rugându-mă cu ardoare: „Tată, am fost învățat mereu că Tu veghezi asupra misionarilor Tăi. Te rog, Tată, eu nu sunt o persoană importantă, dar am fost supus și am nevoie de ajutorul Tău în această seară”.

Semințele acestui ajutor fuseseră plantate cu mulți ani în urmă. După botezul meu, am fost confirmat membru al Bisericii și mi s-a dat darul Duhului Sfânt. În timp ce mă rugam, singur, în spatele gratiilor, Duhul Sfânt a venit imediat la mine și m-a alinat. El mi-a adus aminte de un fragment special din binecuvântarea mea patriarhală, care este o altă binecuvântare a preoției. În acesta, Dumnezeu mi-a promis că, prin credința mea, voi putea fi pecetluit în templu pentru timp și eternitate cu o femeie frumoasă, virtuoasă și iubitoare, că aveam să devenim părinți ai unor fii prețioși și fiice prețioase și că eu aveam să fiu binecuvântat și slăvit ca tată în Israel.

Acele cuvinte inspirate despre viitorul meu mi-au umplut sufletul de pace. Știam că ele au venit de la Tatăl meu Ceresc iubitor, care Își ține întotdeauna promisiunile.⁴ În acel moment, am avut asigurarea că aveam să fiu eliberat și aveam să trăiesc pentru a vedea acele promisiuni împlinite.

După aproximativ un an, Tatăl Ceresc m-a binecuvântat cu o soție care este frumoasă, virtuoasă și iubitoare. Lynette și cu mine am fost pecetluiți în templu. Am fost binecuvântați cu trei fii prețioși și patru fiice prețioase. Am devenit tată, toate în acord cu promisiunile lui Dumnezeu din binecuvântarea patriarhală pe care am primit-o când eram un băiat de 17 ani.

„De aceea, frații mei preaiubiți [și surorile mele preaiubite], au încetat oare miracolele pentru că Hristos S-a înălțat la ceruri?…

Nu; și nici îngerii nu au încetat să slujească copiilor oamenilor.”⁵

Eu depun mărturie că miracolele și slujirile au loc continuu în viața noastră, deseori fiind rezultatul direct al puterii preoției. Unele binecuvântări ale preoției sunt împlinite imediat, în moduri pe care le putem vedea și înțelege. Altele sunt pregătite treptat și nu vor fi pe deplin realizate în această viață. Dar Dumnezeu Își ține mereu toate promisiunile, după cum este ilustrat în următoarea relatare din istoria familiei noastre.

Bunicul meu patern, Grant Reese Bowen, a fost un om foarte credincios. Îmi amintesc foarte clar că l-am auzit povestind cum și-a primit binecuvântarea patriarhală. În jurnalul său, el a consemnat: „Patriarhul mi-a promis darul vindecării. El a spus: «Cei bolnavi vor fi vindecați. Da, cei morți vor fi ridicați sub mâinile tale»”.

Ani mai târziu, bunicul aduna fân, când a simțit îndemnul să se întoarcă în casă. El a fost întâmpinat de tatăl lui care venea spre el. „Grant, mama ta tocmai a murit”, a spus tatăl său.

Citez din nou din jurnalul bunicului meu: „Nu m-am oprit, ci m-am grăbit să intru în casă și apoi să ies pe veranda din față, unde ea stătea pe un pat. Am privit-o și am putut să văd că nu erau semne că era în viață. Mi-am adus aminte de binecuvântarea mea patriarhală și de promisiunea că, dacă eram credincios, prin credința mea bolnavii aveau să fie vindecați; și morții aveau să fie ridicați. Mi-am pus mâinile pe capul ei și I-am spus Domnului că, dacă promisiunea pe care El mi-o făcuse prin patriarh era adevărată, să o facă să se manifeste în acest moment și să o aducă pe mama mea înapoi la viață. I-am promis că, dacă avea să facă acest lucru, nu voi ezita niciodată să fac orice stătea în puterea mea pentru a clădi împărăția Sa. În timp ce mă rugam, ea și-a deschis ochii și a spus: «Grant, ridică-mă. Am fost în lumea spiritelor, dar tu m-ai chemat înapoi. Aceasta să fie mereu o mărturie pentru tine și pentru tot restul familiei mele»”.

Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat să căutăm miracole și să ne așteptăm la miracole.⁶ Depun mărturie că, deoarece preoția a fost restaurată, puterea și autoritatea lui Dumnezeu sunt pe pământ. Prin chemări și consilii, bărbați și femei, tineri și bătrâni pot participa la lucrarea preoției. Aceasta este o lucrare a miracolelor, vegheată de îngeri. Este lucrarea cerului și binecuvântează toți copiii lui Dumnezeu.

În anul 1989, familia noastră formată din șapte persoane se întorcea de la o activitate în aer liber a episcopiei. Era târziu. Lynette era însărcinată cu al șaselea copil. Ea a simțit un îndemn puternic să-și pună centura de siguranță, lucru pe care uitase să-l facă. Curând după aceea, am intrat într-o curbă; o mașină a încălcat marcajul și a intrat pe banda noastră. Conducând cu o viteză de aproximativ 112 km pe oră, am virat brusc pentru a evita să lovesc mașina care se apropia. Dubița noastră s-a răsturnat, a derapat pe autostradă și a alunecat în afara drumului oprindu-se în cele din urmă, fiind răsturnată cu partea pasagerului în noroi.

Următorul lucru pe care îmi aduc aminte că l-am auzit a fost glasul lui Lynette: „Shayne, trebuie să ieșim afară prin ușa ta”. Eu atârnam în aer prins de centura de siguranță. Mi-au trebuit câteva secunde să mă orientez. Am început să ridicăm copiii scoțându-i din dubiță prin fereastra mea, care era acum tavanul dubiței. Ei plângeau, întrebându-se ce s-a întâmplat.

Curând, ne-am dat seama că fiica noastră în vârstă de 10 ani, Emily, lipsea. I-am strigat numele, dar nu am primit răspuns. Membri ai episcopiei, care călătoreau, de asemenea, spre casă, erau la locul accidentului căutând-o frenetic. Era atât de întuneric. Am privit din nou în dubiță cu o lanternă și, spre groaza mea, am văzut trupul micuț al lui Emily prins sub dubiță. Am strigat disperat: „Trebuie să ridicăm dubița de pe Emily”. Am prins de acoperiș și am tras înapoi. Erau doar câteva alte persoane care ridicau, dar, în mod miraculos, dubița s-a basculat pe roți, eliberând trupul lipsit de viață al lui Emily.

Emily nu respira. Fața ei avea culoarea unei prune vinete. Am spus: „Trebuie să-i dăm o binecuvântare”. Un prieten drag și membru al episcopiei a îngenuncheat împreună cu mine și, prin autoritatea Preoției lui Melhisedec, în numele lui Isus Hristos, i-am poruncit să trăiască. În acel moment, Emily a respirat cu zgomot.

După un timp care a părut să fie ore, ambulanța a ajuns. Emily a fost dusă în grabă la spital. Ea avea un plămân perforat și un tendon tăiat la genunchi. Ne temeam de posibilitatea ca creierul să-i fi fost afectat, din cauza timpului în care fusese fără oxigen. Emily a fost în comă o zi și jumătate. Am continuat să ne rugăm și să postim pentru ea. A fost binecuvântată cu o recuperare completă. Astăzi, Emily și soțul ei, Kevin, sunt părinții a șase fiice.

În mod miraculos, toți ceilalți au putut să plece pe propriile picioare. Bebelușul pe care Lynette îl purta a fost Tyson. Și el a fost ferit de orice vătămare și s-a născut în luna februarie. Opt luni mai târziu, după ce și-a primit trupul pământesc, Tyson s-a întors acasă la Tatăl Ceresc. El este fiul nostru înger păzitor. Simțim influența lui în familia noastră și așteptăm cu nerăbdare să fim cu el din nou.⁷

Cei care au ridicat dubița de pe Emily au observat că mașina părea să cântărească foarte puțin. Am știut că îngeri din cer s-au unit cu îngeri de pe pământ pentru a ridica vehiculul de pe trupul lui Emily. De asemenea, am știut că Emily a fost readusă la viață prin puterea sfintei preoții.

Domnul a revelat acest adevăr slujitorilor Săi: „Eu voi merge în fața voastră. Voi fi la dreapta voastră și la stânga voastră și Spiritul Meu va fi în inima voastră și îngerii Mei în jurul vostru pentru a vă susține”⁸.

Depun mărturie că „Preoția Sfântă, după Ordinul Fiului lui Dumnezeu”⁹ – Preoția lui Melhisedec – cu cheile, autoritatea și puterea care-i aparțin a fost restaurată pe pământ în aceste zile din urmă. Știu că, deși nu toate circumstanțele vor fi așa cum sperăm noi și cum ne rugăm să fie, miracolele lui Dumnezeu vor veni întotdeauna potrivit voii Sale, timpului Său și planului Său pentru noi.

Dacă doriți binecuvântările preoției, inclusiv miracole și slujirea îngerilor, vă invit să pășiți pe cărarea legămintelor la care Dumnezeu a dat acces fiecăruia dintre noi. Membrii și conducătorii Bisericii care vă iubesc vă vor ajuta să faceți pasul următor.

Depun mărturie că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trăiește și conduce Biserica Sa prin profeți în viață care dețin și exercită cheile preoției. Duhul Sânt este real. Salvatorul Și-a dat viața pentru a ne vindeca, a ne recupera și a ne aduce acasă.

Depun mărturie că miracolele nu au încetat, îngerii sunt printre noi și cerurile sunt cu adevărat deschise. Oh, și cât sunt de deschise! În numele lui Isus Hristos, amin.