Cuvintele contează

Frați, surori și prieteni din întreaga lume, sunt onorat să mă adresez acestui vast auditoriu, în care se află mulți membri ai Bisericii noastre și în care se află mulți prieteni și noi ascultători ai acestei transmisiuni a conferinței. Bine ați venit!

Mesajele împărtășite de la acest pupitru sunt comunicate în cuvinte. Ele sunt rostite în engleză și traduse în aproape 100 de limbi. Baza este, întotdeauna, aceeași. Cuvinte. Și cuvintele contează foarte mult. Permiteți-mi să spun aceasta din nou. Cuvintele contează!

Ele sunt temelia modului în care ne conectăm; ele reprezintă crezurile, principiile și perspectivele noastre. Uneori, rostim cuvinte; alteori, le ascultăm. Cuvintele stabilesc un ton. Ele dau glas gândurilor, sentimentelor și experiențelor noastre, cu rezultate bune sau rele.

Din nefericire, cuvintele pot fi nechibzuite, pripite și dureroase. Odată rostite, nu le putem lua înapoi. Ele pot răni, pedepsi, doborî și duce chiar la acțiuni distrugătoare. Ele ne pot împovăra mult.

Pe de altă parte, cuvintele pot sărbători victoria, pot fi pline de speranță și încurajatoare. Ele ne pot îndemna să reevaluăm, să o luăm de la capăt și să schimbăm direcția în care mergem. Cuvintele ne pot deschide mintea pentru adevăr.

În acest sens, în primul rând și în mod special, cuvintele Domnului contează.

În Cartea lui Mormon, profetul Alma și poporul său din vechea Americă au dus lupte nesfârșite cu cei care disprețuiau cuvântul lui Dumnezeu, își împietreau inima și își corupeau cultura. Cei credincioși ar fi putut lupta, dar Alma a spus: „Și acum, cum predicarea cuvântului avea o mare tendință să conducă poporul să facă ceea ce era drept – da, aceasta avusese un efect cu mult mai puternic asupra minților poporului, decât sabia sau orice altceva care li se întâmplase lor – de aceea, Alma a crezut de cuviință ca ei să pună la încercare virtutea cuvântului lui Dumnezeu”¹.

„Cuvântul lui Dumnezeu” depășește toate celelalte forme de exprimare. Așa a fost de la crearea pământului, când Domnul a zis: „«Să fie lumină!» Și a fost lumină”².

Salvatorul ne-a dat această asigurare menționată în Noul Testament: „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”³.

Și aceasta: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, și vom locui împreună cu el”⁴.

Și Maria, mama lui Isus, a lăsat această mărturie umilă: „Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale”⁵.

Credința în cuvintele lui Dumnezeu și urmarea lor ne vor duce mai aproape de El. Președintele Russell M. Nelson a promis: „Dacă veți studia cuvintele Sale, capacitatea dumneavoastră de a deveni mai asemănători Lui va crește”⁶.

Nu vrem noi, toți, să fim, așa cum spune imnul, „mai binecuvântat [și sfânt] – să-Ți semăn Ție, [Salvator]”⁷?

Mi-l imaginez pe tânărul Joseph Smith în genunchi, ascultând cuvintele Tatălui său din Cer: „[Joseph,] Acesta este Fiul Meu Preaiubit. Ascultă-L!”⁸.

Noi „[Îl ascultăm]” în cuvintele scripturii, dar le lăsăm noi să rămână pe pagină, sau înțelegem că El ne vorbește nouă? Ne schimbăm noi?

Noi „[Îl ascultăm]” în revelația personală și în îndemnurile de la Duhul Sfânt, în răspunsurile la rugăciuni și în acele momente în care doar Isus Hristos, prin puterea ispășirii Sale, ne poate ridica poverile, ne poate da iertare și pace și ne poate îmbrățișa „în brațele dragostei Lui”⁹.

În al doilea rând, cuvintele profeților contează.

Profeții depun mărturie despre divinitatea lui Isus Hristos. Ei propovăduiesc Evanghelia Sa și arată dragostea Sa pentru toți.¹⁰ Eu depun mărturie că profetul nostru în viață, președintele Russell M. Nelson, ascultă și rostește cuvântul Domnului.

Cuvintele președintelui Nelson sunt elocvente. Dânsul a spus: „Continuați să mergeți pe cărarea legămintelor”¹¹, „adunați-l pe Israel” ¹², „lăsați-L pe Dumnezeu să aibă întâietate”¹³, „clădiți punți de înțelegere”¹⁴, „mulțumiți”¹⁵, „măriți-vă credința în Isus Hristos”¹⁶, „preluați controlul asupra mărturiei dumneavoastră” ¹⁷ și „deveniți împăciuitori”¹⁸.

Recent, dânsul ne-a cerut să „gândim din perspectivă celestială”. Dânsul a spus: „Când vă confruntați cu o dilemă, gândiți din perspectivă celestială! Când sunteți încercați cu ispite, gândiți din perspectivă celestială! Când viața sau cei dragi vă dezamăgesc, gândiți din perspectivă celestială! Când cineva moare prematur, gândiți din perspectivă celestială.Când presiunile vieții se năpustesc asupra dumneavoastră, gândiți din perspectivă celestială! … Pe măsură ce gândiți din perspectivă celestială, inima dumneavoastră se va schimba treptat… veți privi încercările și opoziția într-o lumină nouă… [și] credința dumneavoastră va crește”¹⁹.

Când gândim din perspectivă celestială, vedem lucrurile „așa cum sunt ele într-adevăr și… așa cum ele într-adevăr vor fi”²⁰. În această lume împovărată de confuzie și dispute, noi, toți, avem nevoie de această perspectivă.

Cu mult timp înainte de a deveni președinte al Bisericii, vârstnicul George Albert Smith a vorbit despre susținerea profetului și urmarea cuvintelor sale. El a spus: „Obligația pe care ne-o asumăm când ne ridicăm mâna… este una deosebit de sacră… Înseamnă… că noi îl vom sprijini; ne vom ruga pentru el; … și ne vom strădui să punem în practică instrucțiunile sale așa cum Domnul îl va îndruma”²¹. Cu alte cuvinte, vom acționa cu sârguință potrivit cuvintelor profetului nostru.

În calitate de unul dintre cei 15 profeți, văzători și revelatori susținuți ieri de Biserica noastră din întreaga lume, doresc să vă împărtășesc una dintre experiențele mele referitoare la susținerea profetului și îmbrățișarea cuvintelor sale. Pentru mine a fost precum a fost pentru profetul Iacov, care a relatat: „Am auzit glasul Domnului [vorbindu-mi prin cuvinte reale]”²².

Anul trecut, în luna octombrie, soția mea, Melanie, și cu mine ne aflam în Bangkok, Thailanda; eu mă pregăteam pentru dedicarea a ceea ce avea să fie al 185-lea templu al Bisericii.²³ Pentru mine, însărcinarea a fost atât ceva uimitor, cât și ceva ce m-a făcut să simt umilință. Acesta a fost primul templu din sud-estul Asiei.²⁴ A fost proiectat cu măiestrie – o structură cu șase etaje și nouă turle, „bine închegată”²⁵, pentru a fi o casă a Domnului. Luni de zile m-am gândit la dedicare. Ce mi s-a întipărit în suflet și în minte a fost că țara și templul au fost legănate în brațele profeților și apostolilor. Președintele Thomas S. Monson anunțase templul²⁶ și președintele Nelson, dedicarea²⁷.

Eu pregătisem rugăciunea de dedicare cu luni în urmă. Acele cuvinte sacre fuseseră traduse în 12 limbi. Eram pregătiți. Sau așa am crezut.

În noaptea de dinaintea dedicării, am fost trezit din somn de un sentiment de neliniște, că trebuia să fac urgent ceva cu privire la rugăciunea de dedicare. Am încercat să ignor îndemnul, gândindu-mă că rugăciunea era cum trebuia. Dar Spiritul nu-mi dădea pace. Simțeam că lipseau anumite cuvinte și, prin plan divin, ele mi-au fost revelate și am inclus aceste cuvinte în rugăciune, aproape de sfârșit: „Fie ca noi să gândim din perspectivă celestială, lăsând Spiritul Tău să aibă întâietate în viața noastră și să ne străduim să fim împăciuitori întotdeauna”²⁸. Domnul îmi amintea să dau atenție cuvintelor profetului nostru în viață: „Gândiți din perspectivă celestială”, „lăsați Spiritul să aibă întâietate”, „străduiți-vă să fiți împăciuitori”. Cuvintele profetului contează pentru Domnul și pentru noi.

În al treilea rând, și foarte importante, sunt cuvintele noastre. Credeți-mă, în lumea noastră plină de emoticoane²⁹, cuvintele noastre contează.

Cuvintele noastre pot fi de sprijin sau mânie, de bucurie sau răutate, compasiune sau ignorare. În emoția momentului, cuvintele pot înțepa și pătrunde adânc și dureros în suflet – și pot rămâne acolo. Cuvintele noastre de pe internet, din mesajele text sau de pe rețelele de socializare prind o viață proprie. Așadar, fiți atenți ce spuneți și cum spuneți. În familia noastră, cuvintele noastre, în special cele adresate soților, soțiilor și copiilor, ne pot aduce împreună sau ne pot despărți.

Permiteți-mi să sugerez trei expresii simple pe care le putem folosi pentru a îndepărta înțepătura momentelor grele și a neînțelegerilor, pentru a ne ridica și alina unii pe alții.

„Mulțumesc.”

„Îmi pare rău.”

„Te iubesc.”

Nu păstrați aceste expresii umile pentru un eveniment special sau o catastrofă. Folosiți-le des și sincer, pentru că ele arată considerație pentru alții. Conversația este devalorizată; nu urmați această tendință.

Putem spune „mulțumesc” în lift, în parcare, la magazin, la birou, când ne aflăm la un rând sau cu vecinii ori prietenii noștri. Putem spune „îmi pare rău” când facem o greșeală, nu ne prezentăm la o întâlnire, uităm o zi de naștere sau vedem pe cineva că suferă. Putem spune „te iubesc” iar aceste cuvinte transmit mesajul „mă gândesc la tine”, „îmi pasă de tine”, „sunt aici când ai nevoie” sau „ești totul pentru mine”.

Permiteți-mi să vă împărtășesc un exemplu personal. Soți, fiți atenți. Surori, vă va ajuta și pe dumneavoastră. Înainte de a primi însărcinarea mea cu timp deplin în Biserică, am călătorit mult pentru firma la care lucram. Eram plecat destul timp în locuri îndepărtate din lume. La sfârșitul zilei, oriunde mă aflam, sunam întotdeauna acasă. Când soția mea, Melanie, răspundea la telefon și eu îi spuneam cum sunt, conversația noastră ne conducea întotdeauna spre a spune: „Te iubesc”. În fiecare zi, acele cuvinte au servit drept ancoră pentru sufletul și comportamentul meu; m-au protejat împotriva planurilor rele. „Melanie, te iubesc” vorbește despre încrederea prețioasă dintre noi.

Președinte Thomas S. Monson obișnuia să spună: „Există picioare de întărit, mâini de apucat, minți de încurajat, inimi de inspirat și suflete de salvat”³⁰. Spunând „mulțumesc”, „îmi pare rău”, „te iubesc” vom face aceste lucruri.

Frați și surori, cuvintele contează.

Eu promit că, dacă ne „[ospătăm] din cuvintele lui Hristos”³¹ care duc la salvare, cuvintele profetului nostru care ne îndrumă și încurajează și cuvintele noastre care spun cine suntem și ce ne este drag, puterile cerului se vor revărsa asupra noastră. „Cuvintele lui Hristos vă vor spune toate lucrurile pe care trebuie să le faceți.”³² Noi suntem copiii Tatălui Ceresc și El este Dumnezeul nostru și El Se așteaptă ca noi să vorbim „limba îngerilor”³³ prin puterea Duhului Sfânt³⁴.

Îl iubesc pe Domnul Isus Hristos. El este, în cuvintele lui Isaia din Vechiul Testament, „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii”³⁵. Și, așa cum a explicat apostolul Ioan, Hristos Însuși este „Cuvântul”.³⁶

Despre aceasta, depun mărturie în calitate de apostol chemat în slujirea divină a Domnului – să declar cuvântul Său – și chemat să fiu martor special al Său. În numele Domnului Isus Hristos, amin.