Isus Hristos în centrul vieții noastre

În timp ce călătorim prin viața muritoare, suntem, uneori, copleșiți de încercări: durerea cumplită a pierderii celor dragi, lupta grea împotriva bolii, înțepătura nedreptății, experiențele groaznice ale hărțuirii sau abuzului, tristețea lipsei unui loc de muncă, necazuri în familie, plânsetul tăcut al singurătății sau consecințele sfâșietoare ale conflictelor armate.¹ În astfel de momente, sufletul nostru tânjește după un adăpost.² Căutăm cu stăruință să știm: Unde putem găsi leacul alinător al păcii?³ În cine ne putem pune încrederea pentru a ne ajuta să dobândim încrederea și tăria de a birui aceste încercări?⁴ Cine dispune de răbdarea, dragostea cuprinzătoare și mâna omnipotentă care ne poate înălța și susține?

Întrebărilor profunde ale sufletului, acelea care ies la suprafață în orele noastre cele mai întunecate și în cele mai grele încercări, le facem față prin dragostea neclintită a lui Isus Hristos.⁵ În El, și prin binecuvântările promise ale Evangheliei Sale restaurate⁶, noi găsim răspunsurile pe care le căutăm. Prin ispășirea Sa infinită, ne este oferit un dar incomensurabil – unul de speranță, vindecare și asigurarea prezenței Sale constante, răbdătoare în viața noastră.⁷ Acest dar este disponibil tuturor celor care caută cu credință, acceptând din toată inima pacea și mântuirea pe care El ni le oferă cu generozitate.

Domnul întinde mâna fiecăruia dintre noi, un gest care reprezintă chiar esența dragostei și bunătății Sale divine. Invitația pe care ne-o face se ridică deasupra unei simple chemări; este o garanție divină, întărită de puterea trainică a harului Său. În scripturi, El ne asigură cu dragoste:

„Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.

Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.

Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară”⁸.

Claritatea invitației Sale, „Veniți la Mine” și „Luați jugul Meu”, subliniază natura profundă a promisiunii Sale – o promisiune atât de vastă și completă, încât întruchipează dragostea Sa oferindu-ne o garanție solemnă: „Veți găsi odihnă”.

Pe măsură ce căutăm cu sârguință îndrumare spirituală⁹, noi pornim într-o odisee profund transformatoare, care ne întărește mărturia. Pe măsură ce înțelegem vastitatea dragostei perfecte a Tatălui nostru Ceresc și a lui Isus Hristos¹⁰, inima noastră se umple de recunoștință, umilință¹¹ și dorința înnoită de a urma cărarea uceniciei¹².

Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat: „Când obiectivul principal al vieții noastre este să trăim potrivit planului salvării… și să-L urmăm pe Isus Hristos și Evanghelia Sa, putem simți bucurie indiferent de ceea ce ni se întâmplă – sau nu ni se întâmplă – în viață. Bucuria vine de la El și datorită Lui”¹³.

Alma, vorbindu-i fiului său Helaman, a declarat: „Și acum, o, fiul meu Helaman, iată, tu ești în tinerețea ta și, de aceea, te implor să-mi asculți cuvintele și să înveți de la mine; căci eu știu că oricine își va pune nădejdea în Dumnezeu va fi sprijinit în încercările și în necazurile sale și în suferințele sale; și va fi înălțat în ultima zi”¹⁴.

Helaman, vorbindu-le fiilor săi, i-a învățat despre acest principiu etern conform căruia trebuie să-L punem pe Salvator în centrul vieții noastre: „Aduceți-vă aminte, aduceți-vă aminte că pe stânca Mântuitorului nostru, care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trebuie să vă clădiți voi temelia voastră”¹⁵.

Din Matei 14, învățăm că, după ce a auzit despre moartea lui Ioan Botezătorul, Isus a căutat singurătatea. Totuși, o mare mulțime L-a urmat. Mișcat de compasiune și dragoste și nepermițând mâhnirii Sale să-L distragă de la misiunea Sa, Isus i-a întâmpinat cu bunătate, vindecând pe cei bolnavi dintre ei. Cum seara se apropia, ucenicii s-au confruntat cu o încercare dificilă: o mulțime de oameni care nu aveau destulă hrană. Ei au propus ca Isus să dea drumul mulțimii să procure hrană, dar Isus, cu multă dragoste și așteptări mari, le-a cerut ucenicilor să-i hrănească ei în schimb.

În timp ce ucenicii erau preocupați de provocarea imediată, Isus Și-a demonstrat încrederea în Tatăl Său și dragostea față de El, precum și dragostea neșovăitoare față de oameni. El a îndrumat mulțimea să șadă pe iarbă și, luând doar cinci pâini și doi pești, a ales să ofere mulțumiri Tatălui Său, recunoscând capacitatea lui Dumnezeu de a-I da autoritate și putere.

După ce a oferit mulțumiri, Isus a frânt pâinea și ucenicii au împărțit-o oamenilor. În mod miraculos, hrana nu numai că a fost suficientă, ci a fost din abundență, rămânând 12 coșuri cu firimituri. Grupul de oameni care au fost hrăniți a inclus cinci mii de bărbați, alături de femei și copii.¹⁶

Acest miracol ne învață o lecție profundă: când ne confruntăm cu încercări, este ușor să devenim complet absorbiți de greutățile noastre. Cu toate acestea, Isus Hristos a exemplificat puterea concentrării asupra Tatălui Său, oferind recunoștință și recunoscând că soluțiile pentru încercările noastre nu sunt întotdeauna în puterea noastră, ci în a lui Dumnezeu.¹⁷

Când ne confruntăm cu greutăți, tindem, în mod firesc, să ne concentrăm asupra obstacolelor cărora trebuie să le facem față. Încercările noastre sunt tangibile și ne cer să le dăm atenție, totuși, principiul care stă la baza biruirii lor este concentrarea. Punându-L pe Hristos în centrul gândurilor și faptelor noastre, acționăm și ne purtăm într-un mod care este în concordanță cu perspectiva Sa și folosește tăria Sa.¹⁸ Această punere în concordanță nu face ca încercările noastre să pară mai neînsemnate; ci ne ajută să navigăm printre ele cu ajutorul îndrumării divine.¹⁹ Ca urmare, noi descoperim soluții și sprijin care provin dintr-o înțelepciune superioară. Adoptarea unei perspective avându-L pe Hristos în centru ne împuternicește cu forța morală și cunoașterea necesare pentru a transforma încercările noastre în victorii²⁰, aducându-ne aminte că, împreună cu Salvatorul, ceea ce pare o problemă majoră poate deveni o cale către progres spiritual mai mare.

Relatarea despre Alma cel Tânăr, din Cartea lui Mormon, prezintă o narațiune convingătoare despre mântuirea pe care o aduce și impactul profund pe care îl are faptul de a-L pune pe Hristos în centrul vieții noastre. La început, Alma s-a opus Bisericii Domnului, făcându-i pe mulți să rătăcească de la cărarea neprihănirii. Cu toate acestea, o intervenție divină, marcată de vizita unui înger, l-a făcut pe Alma să înțeleagă faptele lui greșite.

În momentele sale cele mai întunecate, chinuit de vinovăție și disperat să găsească o cale de a ieși din suferința sa spirituală, Alma și-a adus aminte de învățăturile tatălui său despre Isus Hristos și puterea ispășirii Sale. Cu inima tânjind după mântuire, el s-a pocăit sincer și s-a rugat cu ardoare pentru a avea parte de îndurarea Domnului. Acest moment crucial în care Alma și-a dat seama că avea nevoie de ajutor l-a determinat să-și concentreze gândurile asupra lui Hristos și să caute cu sinceritate îndurarea Sa, ceea ce a adus o transformare remarcabilă. Lanțurile grele ale vinovăției și disperării au dispărut și au fost înlocuite de un sentiment copleșitor de bucurie și pace.²¹

Isus Hristos este speranța noastră și răspunsul la suferințele cele mai mari ale vieții. Prin sacrificiul Său, El a plătit pentru păcatele noastre și a luat asupra Sa toate suferințele noastre – durere, nedreptate, întristare și teamă – și El ne iartă și ne vindecă atunci când ne punem încrederea în El și căutăm să ne schimbăm viața în bine. El este Tămăduitorul²² nostru, care ne alină și ne repară inimile prin dragostea și puterea Sa, așa cum i-a tămăduit pe mulți în timp ce a fost pe pământ²³. El este apa vie, îndeplinind cele mai profunde nevoi ale sufletelor noastre prin dragostea și bunătatea Sa nechimbătoare. Acest lucru este asemenea promisiunii pe care El i-a făcut-o femeii samaritene de la fântână, oferind „un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică”²⁴.

Depun mărturie solemnă că Isus Hristos trăiește, că El prezidează asupra acestei Biserici, Biserica Sa sacră, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.²⁵ Depun mărturie că El este Salvatorul lumii, Prințul păcii²⁶, Împăratul împăraților, Domnul domnilor²⁷, Mântuitorul lumii. Afirm cu ceritudine că noi suntem mereu prezenți în mintea și inima Sa. Dovada acestui fapt este că El a restaurat Biserica Sa în aceste zile din urmă și l-a chemat pe președintele Russell M. Nelson să fie profetul Său și președintele Bisericii în acest moment.²⁸ Știu că Isus Hristos Și-a dat viața pentru ca noi să putem avea viață eternă.

Pe măsură ce ne străduim să-L punem pe Hristos în centrul vieții noastre, revelații ni se dezvăluie, pacea Sa profundă ne învăluie și ispășirea Sa infinită aduce iertarea și vindecarea noastră.²⁹ În El descoperim tăria de a birui, curajul de a persevera și pacea care întrece orice pricepere. Fie ca noi să ne străduim în fiecare zi să ne apropiem mai mult de El, sursa a tot ce este bine³⁰, farul speranței în călătoria noastră înapoi în prezența Tatălui nostru Ceresc. În numele sacru al lui Isus Hristos, amin.