Încredeți-vă în Domnul

În familia noastră, ne jucăm uneori un joc pe care îl numim „exercițiul de încredere nebună”. Poate că l-ați jucat și dumneavoastră. Doi oameni stau, unul după altul, la mică distanță unul de celălalt. La semnalul persoanei din spate, persoana din față se lasă pe spate în brațele întinse ale prietenului ei.

Încrederea este temelia tuturor relațiilor. Întrebarea de la începutul oricărei relații este: „Pot să am încredere în cealaltă persoană?”. O relație se formează numai atunci când oamenii sunt dornici să se încreadă unii în alții. Nu este o relație dacă o persoană are încredere totală, dar cealaltă, nu.

Fiecare dintre noi este un fiu iubit sau o fiică iubită de spirit ai unui Tată Ceresc iubitor¹. Dar, deși genealogia spirituală oferă o temelie, ea, în sine, nu creează o relație plină de însemnătate cu Dumnezeu. O relație poate fi clădită doar când alegem să ne încredem în El.

Tatăl Ceresc dorește să clădească o relație apropiată și personală cu fiecare dintre copiii Săi de spirit.² Isus a exprimat această dorință când S-a rugat „ca toți să fie una, cum tu, Tată, ești în Mine, și eu în Tine; ca, și ei să fie una în Noi”³. Relația pe care Dumnezeu o caută cu fiecare copil de spirit este una atât de apropiată și personală, încât El să poată împărtăși tot ce are El și tot ce este El.⁴ Acel fel de relație profundă și de durată se poate dezvolta doar când este clădită pe încredere perfectă și completă.

În ceea ce-L privește, Tatăl Ceresc a lucrat de la început pentru a transmite încrederea Sa absolută în potențialul divin al fiecăruia dintre copiii Săi. Încrederea stă la baza planului pe care El l-a prezentat pentru creșterea și progresul nostru, înainte de venirea noastră pe pământ. El avea să ne învețe legi eterne, să creeze un pământ, să ne ofere trupuri muritoare, să ne ofere darul de a alege pentru noi înșine și să ne permită să învățăm și să creștem făcând propriile alegeri. El dorește ca noi să alegem să urmăm legile Sale și să ne întoarcem să ne bucurăm de viața eternă alături de El și de Fiul Său.

Știind că nu vom face mereu alegeri bune, El a pregătit, de asemenea, o cale pentru noi de a scăpa de consecințele alegerilor greșite. El ne-a dat un Salvator – Fiul Său, Isus Hristos – pentru a ispăși pentru păcatele noastre și a ne face curați, din nou, cu condiția să ne pocăim.⁵ El ne invită să folosim cu regularitate darul prețios al pocăinței.⁶

Fiecare părinte știe cât de greu este să ai suficientă încredere într-un copil, încât să-l lași să ia singur hotărâri, mai ales când părintele știe că acel copil va face, probabil, greșeli și va suferi ca urmare a acestui lucru. Totuși, Tatăl Ceresc ne permite să facem alegerile care ne vor ajuta să ne îndeplinim potențialul divin! După cum ne-a învățat vârstnicul Dale G. Renlund: „Obiectivul [Său] în ceea ce privește creșterea și educarea copiilor Săi nu este ca ei să facă ceea ce este drept, ci să aleagă să facă ceea ce este drept și, în cele din urmă, să devină ca El”⁷.

În pofida încrederii lui Dumnezeu în noi, relația noastră cu El va crește doar în măsura în care suntem dornici să ne punem încrederea în El. Provocarea vine din faptul că noi trăim într-o lume decăzută și cu toții am avut parte de trădarea încrederii din cauza necinstei, manipulării, constrângerii sau a altor circumstanțe. Odată trădați, s-a putea să ne fie greu să ne încredem din nou. Aceste experiențe negative legate de încrederea în muritori imperfecți ne pot influența chiar și dorința de a ne încrede într-un Tată Ceresc perfect.

În urmă cu mai mulți ani, doi prieteni de-ai mei, Leonid și Valentina, și-au exprimat interesul în a deveni membri ai Bisericii. Când a început să învețe Evanghelia, lui Leonid i-a fost greu să se roage. Înainte, în viața sa, Leonid suferise din cauza manipulării și controlului exercitate de către superiori și ajunsese să nu mai aibă încredere în cei cu autoritate. Aceste experiențe i-au afectat capacitatea de a-și deschide inima și a-și exprima sentimentele personale Tatălui Ceresc. Cu timpul și cu ajutorul studiului, Leonid a dobândit o înțelegere mai bună despre caracterul lui Dumnezeu și a trăit experiențe în care a simțit dragostea lui Dumnezeu. În final, rugăciunea a devenit un mod firesc pentru el de a-și exprima mulțumirile și dragostea pe care o simțea față de Dumnezeu. Încrederea lui mai mare în Dumnezeu, i-a condus în cele din urmă pe el și pe Valentina să intre în legăminte sacre pentru a-și întări relația cu Dumnezeu și unul cu celălalt.

Dacă pierderea anterioară a încrederii vă împiedică să vă încredeți în Dumnezeu, vă rog să urmați exemplul lui Leonid. Continuați, cu răbdare, să învățați mai multe despre Tatăl Ceresc, caracterul Său, însușirile Sale și scopurile Sale. Căutați să trăiți experiențe în care să simțiți dragostea și puterea Sa în viața dumneavoastră și consemnați-le. De la profetul nostru în viață, președintele Russell M. Nelson, am aflat următoarele: Cu cât învățăm mai mult despre Dumnezeu, cu atât ne va fi mai ușor să ne încredem în El.⁸

Uneori, cel mai bun mod de a învăța să avem încredere în Dumnezeu este, pur și simplu, să ne încredem în El. Precum în „exercițiul de încredere nebună”, uneori trebuie doar să fim dornici să ne lăsăm pe spate și să-I permitem să ne prindă. Viață noastră muritoare este un test. Încercările care ne depășesc capacitatea apar deseori. Când înțelegerea și cunoașterea ne sunt insuficiente, căutăm, în mod firesc, ajutor din alte surse. Într-o lume saturată de informații, vom găsi nu puține surse care să promoveze soluțiile lor la încercările noastre. Totuși, un sfat simplu, nemuritor, din Proverbele este cea mai bună povață: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta”⁹. Ne arătăm încrederea în Dumnezeu întorcându-ne, mai întâi, către El când ne confruntăm cu încercările vieții.

După ce am terminat facultatea de drept în Utah, familia noastră s-a confruntat cu importanta decizie referitoare la unde aveam să lucrăm și să ne stabilim căminul. După ce ne-am sfătuit unul cu altul și cu Domnul, ne-am simțit îndrumați să ne mutăm familia în estul Statelor Unite, departe de părinți, frați și surori. Inițial, lucrurile au mers bine și am simțit că hotărârea noastră este confirmată. Dar, apoi, lucrurile s-au schimbat. La firma de avocatură, a fost o reducere de personal și m-am confruntat cu perspectiva pierderii locului de muncă și a asigurării medicale exact în momentul în care fiica noastră Dora s-a născut având probleme medicale grave și nevoi speciale pe termen lung. În timp ce mă confruntam cu aceste încercări, am primit o chemare de a sluji care necesita mult timp și dedicare.

Nu mai avusesem niciodată o astfel de încercare și eram copleșit. Am început să pun sub semnul întrebării hotărârea pe care o luasem și confirmarea pe care o simțisem. Ne încrezuserăm în Domnul și lucrurile ar fi trebuit să meargă bine. Mă lăsasem pe spate și acum părea că nimeni nu avea să mă prindă.

Într-o zi, cuvintele „Nu întreba de ce; întreabă ce doresc să înveți tu” mi-au venit deslușit în minte și în inimă. Acum, eram și mai confuz. Chiar în momentul în care aveam dificultăți din cauza hotărârii mele anterioare, Dumnezeu mă invita să am și mai multă încredere în El. Privind înapoi, acesta a fost un moment critic în viața mea – a fost momentul în care am înțeles că cel mai bun mod de a învăța să mă încred în Dumnezeu era, pur și simplu, să mă încred în El. În săptămânile care au urmat, am privit cu uimire cum Domnul a dezvăluit, în mod miraculos, planul Său pentru a ne binecuvânta familia.

Profesorii și antrenorii buni știu că progresul intelectual și întărirea fizică pot avea loc numai când mintea și mușchii sunt supuși unui efort. În mod asemănător, Dumnezeu ne invită să progresăm având încredere în îndrumarea Sa spirituală în timpul experiențelor care ne pun la încercare sufletul. Prin urmare, putem fi siguri că, indiferent de încrederea pe care am demonstrat-o în Dumnezeu în trecut, ne așteaptă o altă experiență care ne pune la încercare încrederea. Dumnezeu Se concentrează asupra creșterii și progresului nostru. El este Învățătorul Suprem, antrenorul desăvârșit care ne pune la încercare mereu pentru a ne ajuta să realizăm mai mult din potențialul nostru divin. Acest lucru va include întotdeauna o invitație viitoare de a ne încrede în El puțin mai mult.

Cartea lui Mormon ne învață modelul folosit de Dumnezeu de a ne pune la încercare cu scopul de a clădi relații puternice cu El. În Vino și urmează-Mă, am studiat recent despre modul în care încrederea lui Nefi în Dumnezeu a fost testată când lui și fraților lui li s-a poruncit să se întoarcă la Ierusalim pentru a obține plăcile de alamă. După ce încercările lor inițiale au eșuat, frații săi au renunțat și au fost gata să se întoarcă fără plăci. Dar Nefi a ales să-și pună toată încrederea în Domnul și a avut succes în a obține plăcile.¹⁰ Acea experiență a întărit, probabil, încrederea lui Nefi în Dumnezeu când arcul lui s-a rupt și familia se confrunta cu foamete în pustiu. Din nou, Nefi a ales să se încreadă în Dumnezeu și familia a fost salvată.¹¹ Aceste experiențe succesive i-au oferit lui Nefi și mai multă încredere în Dumnezeu pentru sarcina imensă care avea să-i pună la încercare încrederea și pe care avea s-o înfrunte curând – aceea de a construi o corabie.¹²

Prin aceste experiențe, Nefi și-a întărit relația cu Dumnezeu încrezându-se în El în mod consecvent și continuu. Dumnezeu folosește același tipar cu noi. El ne face invitații personale de a ne întări și aprofunda încrederea în El.¹³ De fiecare dată când acceptăm și acționăm potrivit invitației, încrederea noastră în Dumnezeu crește. Dacă ignorăm sau refuzăm invitația, progresul nostru se oprește până când suntem gata să acționăm potrivit noii invitații.

Vestea bună este că, indiferent de încrederea pe care am ales sau nu să ne-o punem în Dumnezeu în trecut, putem alege să avem încredere în Dumnezeu astăzi și în fiecare zi de acum înainte. Vă promit că, de fiecare dată când facem acest lucru, Dumnezeu va fi acolo să ne prindă și relația noastră de încredere va deveni din ce în ce mai puternică până în ziua în care vom deveni una cu El și cu Fiul Său. Atunci, vom putea declara ca Nefi: „O, Doamne, m-am încrezut în Tine și mă voi încrede în Tine întotdeauna”¹⁴. În numele lui Isus Hristos, amin.