Este înțelepciunea Domnului ca noi să avem Cartea lui Mormon

Dragi frați și surori, vă suntem foarte recunoscători pentru eforturile pe care le depuneți în citirea scripturilor cu ajutorul manualului Vino și urmează-Mă. Vă mulțumim pentru tot ce faceți! Legătura zilnică pe care o stabiliți cu Dumnezeu și cuvântul Său are consecințe profunde. „[Dumneavoastră] puneți temelia unei mari lucrări. Și din lucrurile mici iese ceea ce este mare”¹.

Citirea învățăturilor Salvatorului din scripturi ne ajută să ne transformăm căminele în sanctuare ale credinței și în centre de învățare a Evangheliei.² Aceasta invită Spiritul în căminele noastre. Duhul Sfânt ne umple sufletul cu bucurie³ și ne transformă în ucenici pe viață ai lui Isus Hristos.

În ultimii câțiva ani, în timp ce am citit cărțile de scripturi sfinte, noi am observat panorama învățăturilor lui Dumnezeu pentru copiii Săi în toate dispensațiile importante ale Evangheliei.⁴

În fiecare dispensație, am văzut un tipar familiar. Dumnezeu restaurează sau revelează Evanghelia lui Isus Hristos prin profeții Săi. Oamenii urmează profeții și sunt foarte binecuvântați. Totuși, cu timpul, unii oameni încetează să mai dea ascultare cuvintelor profeților și se îndepărtează de Domnul și de Evanghelia Sa. Aceasta este ceea ce numim apostazie. Evanghelia i-a fost revelată mai întâi lui Adam, dar unii dintre copiii lui Adam și ai Evei s-au îndepărtat de Domnul în apostazie.⁵ Vedem un tipar al restaurării și apostaziei repetat în dispensațiile lui Enoh, Noe, Avraam, Moise și alții.

Acum, astăzi, trăim în dispensația plenitudinii timpurilor.⁶ Aceasta este singura dispensație care nu se va termina cu o apostazie.⁷ Aceasta este dispensația care va marca începutul celei de-a Doua Veniri a Salvatorului Isus Hristos și al domniei Sale milenare.

Așadar, ce este diferit la această dispensație? Ce ne-a oferit Domnul astăzi, special pentru zilele noastre, care ne va ajuta să ne apropiem mai mult de Salvator și să nu-L părăsim niciodată?

Un răspuns care îmi vine în minte este scripturile – și în special Cartea lui Mormon: un alt testament al lui Isus Hristos.

Deși Dumnezeu a promis că nu va mai exista o altă apostazie generală, trebuie să fim grijulii și atenți pentru a evita apostazia personală – amintindu-ne ceea ce ne-a învățat președintele Russell M. Nelson: „Fiecare dintre noi suntem responsabili de creșterea noastră spirituală individuală”⁸. Studiul Cărții lui Mormon, așa cum îl facem în acest an, ne aduce întotdeauna mai aproape de Salvator – și ne ajută să rămânem aproape de El.

Îl numim „studiu” și aceasta este bine deoarece el implică efort. Dar nu trebuie să învățăm întotdeauna ceva nou. Uneori, faptul de a citi din Cartea lui Mormon înseamnă doar să simțim că avem o legătură cu Dumnezeu astăzi – să hrănim sufletul, să fim întăriți spiritual înainte de a ne duce să înfruntăm lumea sau să găsim vindecare după o zi grea în lume.

Studiem scripturile pentru ca Duhul Sfânt, marele învățător, să ne poată consolida convertirea la Tatăl Ceresc și la Isus Hristos și să ne poată ajuta să devenim mai asemănători Lor.⁹

Cu aceste gânduri în minte, ne-am putea gândi: „Ce ne-a învățat Duhul Sfânt în această săptămână în timp ce am studiat din Cartea lui Mormon?” și „Cum ne aduce acest lucru mai aproape de Salvator?”.

Acestea sunt întrebări bune pentru studiul scripturilor acasă. Acestea sunt, de asemenea, întrebări excelente pentru a începe o clasă de duminica la biserică. Ne îmbunătățim predarea pe care o desfășurăm duminica la biserică îmbunătățindu-ne învățarea acasă în timpul săptămânii. Astfel, în clasele noastre de duminica, „cel care predică și cel care primește se înțeleg unul cu altul și amândoi sunt edificați și se bucură împreună”¹⁰.

Vă spun câteva versete pe care Spiritul le-a imprimat în mintea mea ca urmare a studiului din această săptămână al Cărții lui Mormon.

• Nefi l-a instruit pe Iacov să „[păstreze] aceste plăci și să le [înmâneze]… din generație în generație. Și dacă a fost predică sfântă, revelație… sau profeții”, Iacov „trebuia să [le graveze]… pe aceste plăci… de dragul poporului [lor]¹¹.

• Mai târziu, Iacov a depus mărturie: „Cercetăm [scripturile]… și având toate aceste mărturii, noi căpătăm o speranță și credința noastră devine nestrămutată”¹².

Acum, aceste versete m-au făcut să-mi amintesc ce a spus Nefi mai devreme despre plăcile de alamă:

„Și noi am dobândit cronicile… și le-am cercetat și am aflat că ele erau… de mare valoare pentru noi, încât puteam să păstrăm poruncile Domnului pentru copiii noștri.

Prin urmare, [a fost] înțelepciunea Domnului [ca noi să le ducem] cu noi în timp ce călătoream în pustiu către pământul făgăduinței”¹³.

Acum, dacă a fost înțelept ca Lehi și familia lui să aibă scripturile, este la fel de înțelept și pentru noi astăzi. Valoarea mare și puterea spirituală a scripturilor continuă să fie nemărginite în viața noastră astăzi.

Nu a existat niciodată un popor în istorie care să aibă acces la Cartea lui Mormon și la alte scripturi de care ne bucurăm astăzi.¹⁴ Da, Lehi și familia lui au fost binecuvântați să ducă plăcile de alamă cu ei, dar nu aveau câte un exemplar pentru fiecare cort! Cel mai important exemplar al Cărții lui Mormon este exemplarul nostru personal. Este exemplarul pe care îl citim.

În viziunea lui Lehi cu pomul vieții, Lehi ne-a învățat despre importanța de a avea o experiență personală în legătură cu dragostea lui Dumnezeu. După ce a luat din fruct, Lehi i-a văzut pe soția sa, Saria, și pe fiii săi, Nefi și Sam, puțin mai departe.

„Ei stăteau ca și cum nu știau încotro să meargă…

Le-am făcut un semn să vină”, a spus Lehi „și, de asemenea, am strigat către ei cu glas tare că trebuie să vină la mine și să ia din fructul care era vrednic de dorit mai presus decât orice alt fruct.

Și… au venit la mine și au luat și ei din fruct”¹⁵.

Îmi place exemplul lui Lehi de părinte chibzuit. Saria, Nefi și Sam trăiau o viață bună, neprihănită. Dar Domnul avea ceva mai bun, ceva mai plăcut pentru ei. Ei nu știau unde să găsească acest lucru, dar Lehi știa. Așadar, el i-a chemat, „cu glas tare”, să vină la pomul vieții și să ia ei înșiși din fruct. Îndrumarea lui a fost clară. Nu putea să existe nicio neînțelegere.

Eu sunt rodul unui model asemănător de educație parentală chibzuită.¹⁶ Când eram tânăr băiat, la vârsta de 11 sau 12 ani, mama m-a întrebat: „Mark, știi tu însuți, prin Duhul Sfânt, că Evanghelia este adevărată?”.

Întrebarea ei m-a surprins. Am încercat mereu să fiu un „băiat bun” și am crezut că era suficient. Dar mama mea, asemenea lui Lehi, știa că era nevoie de ceva mai mult. Trebuia să acționez și să știu eu însumi.

I-am răspuns că nu avusesem încă acea experiență. Și nu a părut deloc surprinsă de răspunsul meu.

Apoi, ea a spus ceva ce nu am uitat niciodată. Îmi amintesc cuvintele ei și astăzi: „Tatăl Ceresc dorește să știi tu însuți. Dar trebuie să depui efort. Trebuie să citești Cartea lui Mormon și să te rogi pentru a afla prin Duhul Sfânt. Tatăl Ceresc îți va răspunde la rugăciuni”.

Ei bine, nu citisem niciodată Cartea lui Mormon înainte. Nu credeam că eram suficient de mare pentru a face acest lucru. Dar mama mea a știut mai bine.

Întrebarea ei a trezit în mine dorința de a ști eu însumi.

Așadar, în fiecare seară, în dormitorul pe care îl împărțeam cu doi dintre frații mei, aprindeam lumina deasupra patului meu și citeam câte un capitol din Cartea lui Mormon. Apoi, după ce stingeam lumina, coboram în liniște din pat, îngenuncheam și mă rugam. M-am rugat mai sincer și cu mai multă dorință decât mă rugasem vreodată. L-am rugat pe Tatăl Ceresc să-mi spună dacă este adevărată Cartea lui Mormon.

Din momentul în care am început să citesc din Cartea lui Mormon, am simțit că Tatăl Ceresc îmi cunoștea eforturile. Și am simțit că sunt important pentru El. În timp ce citeam și mă rugam, am avut sentimente de pace și mângâiere. Cu fiecare capitol, lumina credinței a devenit din ce în ce mai puternică în sufletul meu. Cu timpul, mi-am dat seama că aceste sentimente erau confirmări ale adevărului de la Duhul Sfânt.¹⁷ Am ajuns să știu eu însumi că este adevărată Cartea lui Mormon și că Isus Hristos este Salvatorul lumii. Cât sunt de recunoscător pentru invitația inspirată a mamei mele.

Această experiență de citire a Cărții lui Mormon când eram copil a fost începutul unui tipar de studiu al scripturilor care continuă să mă binecuvânteze până în ziua de astăzi. Încă citesc Cartea lui Mormon și îngenunchez în rugăciune. Și Duhul Sfânt confirmă adevărurile ei din nou și din nou.

Nefi a avut dreptate. A fost înțelepciunea Domnului ca noi să ducem scripturile cu noi pe tot parcursul vieții noastre. Cartea lui Mormon este „cheia de boltă” care face ca această dispensație să fie diferită de toate dispensațiile anterioare. Pe măsură ce studiem Cartea lui Mormon și îl urmăm pe profetul în viață, nu va exista apostazie personală în viața noastră.¹⁸

Invitația de a veni la pomul vieții ținându-ne strâns de cuvântul lui Dumnezeu nu este doar o invitație din partea lui Lehi adresată familiei lui și nu este doar o invitație din partea mamei mele de a citi și a mă ruga în legătură cu scriptura Cartea lui Mormon. Este, de asemenea, o invitație din partea profetului nostru, președintele Russell M. Nelson, adresată fiecăruia dintre noi.

Vă promit că, pe măsură ce studiați Cartea lui Mormon, cu ajutorul rugăciunii, în fiecare zi, veți putea lua hotărâri mai bune – în fiecare zi. Vă promit că, pe măsură ce cugetați asupra a ceea ce studiați, ferestrele cerului se vor deschide și veți primi răspunsuri la întrebările dumneavoastră și îndrumare pentru propria viață”¹⁹.

Mă rog ca citirea Cărții lui Mormon în acest an să fie o bucurie și o binecuvântare pentru fiecare dintre noi și să ne apropie din ce în ce mai mult de Salvator.

Tatăl Ceresc trăiește. Isus Hristos este Salvatorul și Mântuitorul nostru. Cartea lui Mormon conține cuvintele Sale și transmite dragostea Sa. Președintele Russell M. Nelson este profetul în viață al Domnului pe pământ astăzi. Știu că aceste lucruri sunt adevărate datorită mărturiei care confirmă a Duhului Sfânt, mărturie pe care am primit-o pentru prima dată în timp ce am citit Cartea lui Mormon când eram copil. În numele lui Isus Hristos, amin.