Pregătirea aduce binecuvântări

Stimaţi fraţi, dumneavoastră cei care sunteţi prezenţi aici în Centrul de conferinţe din oraşul Salt Lake, sunteţi o privelişte minunată. Este uimitor să ne dăm seama că în mii de capele din întreaga lume, alţii ca dumneavoastră – deţinători ai preoţiei lui Dumnezeu – urmăresc această transmisiune prin intermediul transmisiei prin satelit. Naţionalitatea dumneavoastră diferă şi limbile dumneavoastră sunt numeroase, dar avem un lucru în comun. Ni s-a acordat încrederea de a deţine preoţia şi de a acţiona în numele lui Dumnezeu. Suntem destinatarii unei încrederi sacre. Se aşteaptă mult din partea noastră.

Una dintre cele mai vii amintiri ale mele este aceea când participam la adunarea preoţiei în calitate de diacon proaspăt rânduit şi cântam imnul de deschidere: „Fii ai lui Dumnezeu, ce-aţi primit preoţia”. În această seară, repet înţelesul acelui imn special şi vă spun: „Fii ai lui Dumnezeu, ce-aţi primit preoţia”¹. Să ne gândim la chemările noastre, să cugetăm asupra responsabilităţilor noastre şi să-L urmăm pe Isus Hristos, Domnul nostru.

În urmă cu douăzeci de ani, am participat la o adunare de împărtăşanie în cadrul căreia copiii au vorbit despre tema „Fac parte din Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă”. Acei băieţi şi acele fete au arătat că se pregăteau pentru a-I sluji Domnului şi pentru a sluji altora. Muzica a fost frumoasă, părţile recitate au fost prezentate cu măiestrie şi spiritul a fost divin. Unul dintre nepoţii mei, care la vremea aceea era în vârstă de 11 ani, a vorbit despre Prima Viziune, aceasta fiind partea sa în cadrul programului. După aceea, în timp ce se apropia de părinţii şi bunicii lui, i-am spus: „Tommy, cred că eşti aproape gata să fii misionar”.

El mi-a răspuns: „Nu încă. Mai am încă multe de învăţat”.

De-a lungul anilor care au urmat, Tommy a învăţat, datorită părinţilor lui şi a învăţătorilor şi sfătuitorilor din cadrul Bisericii care au fost devotaţi şi conştiincioşi. Când a ajuns la vârsta corespunzătoare, el a fost chemat să slujească în misiune. El a făcut acest lucru în modul cel mai onorabil.

Dragi tineri băieţi, vă îndemn să vă pregătiţi să slujiţi în calitate de misionari. Există multe unelte care vă pot ajuta să învăţaţi lecţiile care vă vor fi de folos şi care vă vor ajuta să vă trăiţi viaţa în aşa fel încât să fiţi demni. O astfel de unealtă este broşura intitulată Pentru întărirea tineretului, publicată sub îndrumarea Primei Preşedinţii şi a Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. Broşura prezintă standarde din scrierile şi învăţăturile conducătorilor Bisericii şi din scripturi, standarde care, dacă sunt puse în practică, vor aduce fiecăruia dintre noi binecuvântările Tatălui nostru Ceresc şi îndrumarea Fiului Său. În plus, există manuale care au fost pregătite cu atenţie după multă rugăciune. Familiile ţin seri în familie unde se predau principii ale Evangheliei. Aproape toţi aveţi ocazia să participaţi la clasele de seminar, să fiţi învăţaţi de învăţători devotaţi care au multe de împărtăşit.

Începeţi să vă pregătiţi pentru căsătoria din templu, precum şi pentru misiune. Ieşitul la întâlniri corespunzător constituie o parte a acelei pregătiri. În culturile unde ieşitul la întâlniri este adecvat, nu ieşiţi la întâlniri până când nu aveţi 16 ani. „Nu toţi adolescenţii au nevoie să [iasă] la întâlniri, iar unii dintre ei nici nu îşi doresc… Când [ieşiţi] la o întâlnire, mergeţi în cadrul unui grup sau împreună cu încă un cuplu de prieteni… Asiguraţi-vă că părinţii voştri [întâlnesc şi] ajung să cunoască persoana cu care [ieşiţi] la întâlnire”. Deoarece ieşitul la întâlniri reprezintă un mod de pregătire în vederea căsătoriei, „[ieşiţi] la întâlniri numai cu persoane care au reguli înalte de conduită”².

Aveţi grijă să mergeţi în locuri unde există o ambianţă bună, unde nu va trebui să fiţi puşi faţă în faţă cu ispita.

Un tată înţelept i-a spus fiului său: „Dacă te vei afla vreodată în vreun loc unde nu ar trebui să fii, pleacă de acolo!”. Acesta este un sfat bun pentru noi toţi.

Slujitorii Domnului ne-au sfătuit mereu să ne îmbrăcăm adecvat pentru a da dovadă de respect faţă de Tatăl nostru Ceresc şi faţă de noi înşine. Felul în care vă îmbrăcaţi transmite altora mesaje despre voi şi, deseori, influenţează modul în care voi şi alţii acţionaţi. Îmbrăcaţi-vă astfel încât să încurajaţi cel mai bun comportament al vostru şi al celor din jurul vostru. Evitaţi extremele în îmbrăcăminte şi în înfăţişarea voastră, inclusiv tatuajele şi perforarea diferitelor părţi ale corpului.

Toată lumea are nevoie de prieteni buni. Cercul vostru de prieteni vă va influenţa în mare măsură modul de a gândi şi comportamentul, la fel cum voi faceţi cu ale lor. Când împărtăşiţi aceleaşi valori cu prietenii voştri, vă puteţi întări şi încuraja reciproc. Trataţi pe toată lumea cu bunătate şi respect. Multe persoane care nu sunt membre ale Bisericii au venit în Biserică prin intermediul prietenilor care i-au implicat în activităţile Bisericii.

Des repetata zicală este mereu adevărată: „Cinstea este cel mai bun principiu”³. Un tânăr băiat sfânt al zilelor din urmă trăieşte în acord cu ceea ce predă şi cu ceea ce crede. El este cinstit cu ceilalţi. El este cinstit cu el însuşi. El este cinstit cu Dumnezeu. A fi cinstit este un lucru normal şi firesc pentru el. Când trebuie să ia o decizie grea, el nu se întreabă niciodată: „Ce vor crede ceilalţi?”, ci „Ce voi crede eu despre mine însumi?”.

Unii vor avea parte de ispita de a necinsti un standard personal legat de cinste. Îmi aduc aminte că la un curs de legislaţie în domeniul afacerilor pe care l-am frecventat la universitate, am avut un coleg care nu se pregătea niciodată pentru discuţiile din timpul orei. M-am întrebat: „Cum va lua examenul final?”.

Am descoperit răspunsul atunci când a venit la examenul final, într-o zi de iarnă, având în picioarele desculţe o pereche de sandale. Am fost surprins şi l-am urmărit în timpul examenului. Ne-am aşezat toate cărţile pe podea, aşa cum fusesem instruiţi. El şi-a scos sandalele din picioare; şi apoi, cu degetele de la picioare pe care le antrenase şi le unsese cu glicerină, dădea cu îndemânare paginile uneia dintre cărţile pe care le pusese pe podea, văzând astfel răspunsurile la întrebările examenului.

El a primit una dintre cele mai mari note la acel curs de legislaţie în domeniul afacerilor. Dar ziua dreptăţii a sosit. Mai târziu, când se pregătea să-şi dea examenul de absolvire a cursului, pentru prima dată şeful de catedră a spus: „Anul acesta voi întrerupe tradiţia şi voi conduce un examen oral, nu unul scris”. Preferatul nostru, expert în folosirea degetelor de la picioare, s-a aflat în dificultate de data aceasta şi a picat examenul.

Modul în care vorbiţi şi cuvintele pe care le folosiţi spun multe despre imaginea pe care alegeţi s-o afişaţi. Folosiţi un limbaj care să-i întărească şi să-i înalţe spiritual pe cei din jurul vostru. Limbajul profan, vulgar sau bădărănesc şi neadecvat ori glumele deocheate sunt jignitoare în faţa Domnului. Niciodată să nu folosiţi în mod greşit numele lui Dumnezeu sau pe cel al lui Isus Hristos. Domnul a spus: „Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului Tău”⁴.

Tatăl nostru Ceresc ne-a sfătuit să căutăm „[tot ce] este virtuos, vrednic de iubit, care are bună reputaţie sau este demn de laudă”⁵. Tot ceea ce citiţi, ascultaţi sau vizionaţi are un efect asupra voastră.

Pornografia este în mod special periculoasă şi creatoare de dependenţă. Explorarea pornografiei din curiozitate poate deveni un obicei care nu mai poate fi controlat, care duce la materiale şi mai obscene şi la păcatul sexual. Evitaţi pornografia indiferent de sacrificiul pe care trebuie să-l faceţi.

Nu vă temeţi să ieşiţi de la un film, să închideţi televizorul sau să schimbaţi postul de radio dacă ceea ce este difuzat nu întruneşte standardele Tatălui vostru Ceresc. Pe scurt, dacă nu sunteţi siguri că un anumit film, o anumită carte sau un alt gen de divertisment este adecvat, nu-l vizionaţi, nu o citiţi, nu luaţi parte la acel gen de divertisment.

Apostolul Pavel a declarat: „Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? … Templul lui Dumnezeu este sfânt: şi aşa sunteţi voi”⁶. Stimaţi fraţi, este responsabilitatea noastră să ne păstrăm templele curate şi pure.

Drogurile, folosirea greşită a medicamentelor prescrise, alcoolul, cafeaua, ceaiul şi produsele din tutun ne distrug bunăstarea fizică, psihică şi spirituală. Alcoolul sub orice formă este dăunător spiritului şi trupului vostru. Tutunul vă poate înrobi, vă îmbolnăveşte plămânii şi vă scurtează viaţa.

Muzica vă poate ajuta să vă apropiaţi mai mult de Tatăl vostru Ceresc. Poate fi folosită pentru a educa, a edifica, a inspira şi a uni. Cu toate acestea, muzica poate, prin tempo-ul, ritmul, intensitatea şi versurile ei să vă diminueze sensibilitatea spirituală. Nu vă puteţi permite să vă umpleţi mintea cu muzică necorespunzătoare.

Pentru că intimitatea sexuală este atât de sacră, Domnul cere autocontrol şi puritate înainte de căsătorie, precum şi fidelitate totală după căsătorie. Când ieşiţi la întâlniri, trataţi cu respect persoana cu care ieşiţi şi aşteptaţi-vă din partea acelei persoane să vă trateze cu acelaşi respect. Lacrimile vor curge în mod inevitabil după păcătuire.

Preşedintele David O. McKay, al nouălea preşedinte al Bisericii, ne-a sfătuit: „Vă implor să aveţi gânduri pure”. După care, el a declarat următorul adevăr important: „Fiecare faptă este precedată de un gând. Dacă dorim să ne controlăm faptele, trebuie să ne controlăm gândurile”. Stimaţi fraţi, umpleţi-vă mintea cu gânduri bune şi faptele voastre vor fi corespunzătoare. Fie ca fiecare dintre voi să poată repeta adevărul replicii scrisă de Tennyson şi rostită de Sir Galahad: „Tăria mea este ca tăria a zece oameni, pentru că inima mea este pură”⁷.

Nu cu mult timp în urmă, autorul lucrării despre sexualitatea în rândul adolescenţilor şi-a concluzionat lucrarea spunând că societatea le transmite adolescenţilor un mesaj care-i face să fie confuzi: reclamele şi mass-media transmit „mesaje foarte puternice că activitatea sexuală este acceptată şi aşteptată”, invitaţii care, uneori, îi împiedică pe tineri să ţină cont de avertismentele experţilor şi de rugăminţile părinţilor. Domnul acoperă toate mesajele media cu un limbaj clar şi precis atunci când El ne declară: „Fiţi curaţi”⁸.

Indiferent când vine ispita, amintiţi-vă sfatul înţelept al apostolului Pavel care a declarat: „Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda”⁹.

Când aţi fost confirmaţi ca membri ai Bisericii, aţi primit dreptul de a avea Duhul Sfânt. El vă poate ajuta să faceţi alegeri bune. Când sunteţi încercaţi sau ispitiţi, nu trebuie să vă simţiţi singuri. Amintiţi-vă că rugăciunea este paşaportul către puterea spirituală.

Dacă cineva s-a împotmolit în timpul călătoriei sale, există o cale de întoarcere. Procesul se numeşte pocăinţă. Salvatorul nostru a murit pentru a ne oferi vouă şi mie acel dar binecuvântat. Chiar dacă această cale este dificilă, promisiunea este reală: „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada”¹⁰.

Nu vă riscaţi viaţa veşnică. Ţineţi poruncile lui Dumnezeu. Dacă aţi păcătuit, cu cât începeţi mai repede să vă întoarceţi, cu atât mai repede veţi găsi pacea cea plăcută şi bucuria care vin odată cu miracolul iertării. Fericirea rezultă din viaţa trăită aşa cum doreşte Domnul şi din slujirea făcută lui Dumnezeu şi altora.

Tăria spirituală vine deseori prin intermediul slujirii altruiste. În urmă cu mai mulţi ani, am vizitat ceea ce pe atunci se numea misiunea California, unde am intervievat un tânăr misionar din statul Georgia. Îmi aduc aminte că l-am întrebat: „Le trimiţi părinţilor tăi o scrisoare în fiecare săptămână?”.

El a răspuns: „Da, frate Monson”.

Apoi, l-am întrebat: „Îţi place să primeşti scrisori de-acasă?”.

El nu a răspuns. După o pauză lungă, l-am întrebat: „Când ai primit ultima dată o scrisoare de-acasă?”.

Cu o voce tremurândă, el mi-a răspuns: „N-am primit niciodată o scrisoare de-acasă. Tata este doar diacon şi mama nu este membră a Bisericii. Ei m-au rugat să nu merg în misiune. Mi-au spus că dacă mă duc în misiune nu-mi vor scrie. Ce ar trebui să fac, frate Monson?”.

M-am rugat în linişte Tatălui meu Ceresc: „Ce ar trebui să-i spun acestui tânăr slujitor al Tău care a sacrificat totul pentru a Te sluji?”. Şi inspiraţia a venit. I-am spus: „Vârstnice, trimite-le o scrisoare părinţilor tăi în fiecare săptămână a misiunii tale. Spune-le ce faci. Spune-le cât de mult îi iubeşti şi, după aceea, depune-le mărturia”.

El a întrebat: „După aceasta credeţi că-mi vor scrie?”.

I-am răspuns: „După aceasta, ei îţi vor scrie”.

Ne-am despărţit şi eu m-am dus la treaba mea. Luni mai târziu, participam la o conferinţă de ţăruş în California de Sud, când un tânăr misionar a venit la mine şi a spus: „Frate Monson, vă amintiţi de mine? Eu sunt misionarul care nu a primit nicio scrisoare de la mama şi tatăl meu în primele nouă luni în câmpul misiunii. Mi-aţi spus: «Vârstnice, trimite o scrisoare acasă în fiecare săptămână, iar părinţii tăi îţi vor scrie»”. Apoi a întrebat: „Vârstnice Monson, vă aduceţi aminte de acea promisiune?”.

Îmi aminteam. L-am întrebat: „Ai primit veşti de la părinţii tăi?”.

El şi-a dus mâna la buzunar şi a scos un teanc de scrisori legate cu elastic, a luat o scrisoare de deasupra şi a spus: „Am primit veşti de la părinţii mei! Ascultaţi această scrisoare de la mama mea: «Fiule, ne bucură foarte mult scrisorile tale. Suntem mândri de tine, misionarul nostru. Ghici ce? Tata a fost rânduit ca preot. El se pregăteşte să mă boteze. Port discuţii cu misionarii; şi peste un an dorim să venim în California, când îţi vei termina misiunea, căci noi, împreună cu tine, ne-am dori să devenim o familie veşnică intrând în templul Domnului»”. Acest tânăr misionar a întrebat: „Frate Monson, Tatăl Ceresc răspunde întotdeauna la rugăciuni şi îndeplineşte promisiunile apostolilor?”.

I-am răspuns: „Când cineva are credinţa de care tu ai dat dovadă, Tatăl nostru Ceresc aude astfel de rugăciuni şi răspunde în felul Său”.

Mâini nevinovate, o inimă curată şi o minte dornică au comunicat cu cerul. O binecuvântare, venită din cer, a venit ca răspuns la rugăciunea fierbinte a inimii umile a unui misionar.

Stimaţi fraţi, rugăciunea mea este ca noi să trăim în aşa fel încât şi noi să putem comunica cu cerul şi să fim binecuvântaţi în mod asemănător, fiecare în parte, în numele Celui care oferă toate binecuvântările, chiar Isus Hristos, amin.