Îmbărbătaţi-vă

De multe ori, la conferinţele generale, atunci când autorităţile generale se adresează fraţilor deţinători ai preoţiei, ei încep prin a spune că se simt ca şi cum ei se adresează unei „armate măreţe” de conducători puternici ai preoţiei. În această seară, mă simt ca şi cum stau în faţa unei „armate măreţe” de fiice alese ale lui Dumnezeu. Aţi fost alese să mergeţi înainte alături de acei deţinători curajoşi ai preoţiei în neprihănire, în aceste zile din urmă. Formaţi o imagine minunată, impresionantă.

În această seară aş dori să încep prin a vă aminti contextul istoric al temei noastre, Iosua 1:9: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face”.

Moise a fost acel profet măreţ care i-a condus pe copiii lui Israel afară din ţara Egiptului, unde fuseseră sclavi şi unde fuseseră influenţaţi să preaslăvească zei falşi. După 40 de ani de suferinţă în pustiu, ei erau foarte aproape de noul lor cămin, unde puteau să fie liberi să-L preaslăvească pe Dumnezeul cel Adevărat şi Viu. La moartea lui Moise, Iosua a fost chemat de Dumnezeu să fie profetul care urma să termine această călătorie miraculoasă.

Iosua a fost un conducător influent. În Bible Dictionary, el este numit „un mare exemplu de războinic devotat”, iar numele lui înseamnă „Dumnezeu este ajutor” (Bible Dictionary, „Iosua”). Conducerea lui inspirată a fost foarte necesară, pentru că mai erau încă multe râuri de trecut şi bătălii de câştigat înainte ca tot ceea ce Domnul promisese copiilor lui Israel să se poată realiza şi obţine.

Domnul ştia că profetul Iosua şi copiii lui Israel urmau să aibă nevoie de mult curaj în timpul acela. În primul capitol din Iosua, Domnul îi spune de câteva ori: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te”. Cuvântul „a se îmbărbăta” este definit ca fiind „puterea mentală sau morală de a persevera şi de a rezista pericolului, fricii sau dificultăţii” (Webster’s Collegiate Dictionary, a 11-cea ediţie [2003] „courage”, subliniere adăugată). Prin curajul şi supunerea lor, Iosua şi copiii lui Israel au reuşit să intre pe pământul făgăduinţei şi să găsească fericire în binecuvântările Domnului.

Iosua şi copiii lui Israel au trăit cu mult, mult timp în urmă. Dar în zilele noastre, şi noi ne străduim să intrăm pe un „pământ al făgăduinţei”. Scopul nostru cel mai mare este să obţinem viaţa veşnică alături de Tatăl nostru Ceresc. În primul capitol din Iosua, găsim patru îndrumări sigure care ne ajută să învingem obstacolele noastre, să terminăm călătoria noastră şi să ne bucurăm de binecuvântările Domnului pe „pământul făgăduinţei”.

Prima îndrumare, în versetul 5, Domnul îi promite lui Iosua: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi”. Putem găsi tărie şi îmbărbătare în această promisiune că Domnul va fi întotdeauna cu noi şi nu ne va părăsi niciodată. Suntem învăţaţi că Tatăl Ceresc îl cunoaşte şi-l iubeşte pe fiecare dintre copiii Lui. Fiind una dintre fiicele Lui preţioase, aveţi acces la asigurarea şi îndrumarea Lui prin puterea rugăciunii. În Doctrină şi legăminte, citim: „Fii umil; şi Domnul, Dumnezeul tău, te va conduce de mână şi îţi va răspunde la rugăciunile tale” (D&L 112:10).

Cred în aceste cuvinte şi eu vă promit că Tatăl Ceresc ne aude rugăciunile şi ne răspunde la ele. Dar deseori, avem nevoie de răbdare atunci când Îl „[vom] aştepta pe Domnul” (Isaia 40:31). Pe măsură ce aşteptăm, putem începe să credem că am fost abandonaţi sau că rugăciunile noastre nu au fost auzite ori probabil, nu suntem demni să ni se răspundă la ele. Acest lucru nu este adevărat. Îmi plac foarte mult cuvintele alinătoare ale regelui David: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele” (Psalmii 40:1).

Indiferent ce aţi putea înfrunta în călătoria voastră personală, prima îndrumare găsită în Iosua ne aminteşte să ne rugăm, să fim răbdătoare şi să ne amintim de promisiunea lui Dumnezeu: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi” (Iosua 1:5).

A doua îndrumare se găseşte în versetul 7, când Domnul îi spune lui Iosua: „Lucrând cu credincioşie după toată legea… nu te abate de la ea nici la dreapta nici la stânga, ca să izbuteşti în tot ce vei face”. Domnul îl îndrumă pe Iosua să se supună cu stricteţe poruncilor şi să nu devieze de la calea Domnului. Preşedintele Howard W. Hunter ne-a învăţat: „Iosua a ştiut că supunerea lui îi va aduce succes şi, deşi el nu a ştiut exact cum va reuşi, a avut încredere în rezultat. Cu siguranţă, experienţele marilor profeţi [găsite în scripturi] au fost consemnate [şi păstrate] pentru a ne ajuta să înţelegem importanţa de a alege calea supunerii stricte” („Commitment to God”, Ensign, sept. 2006, p. 44-47).

Acum o lună, am vizitat un grup de tinere fete. Le-am întrebat pe fetele mai în vârstă ce sfat i-ar da unei fete recent primite în grupul Albină pentru a o ajuta să rămână credincioasă şi virtuoasă în orice situaţie s-ar afla. O tânără fată a spus: „Atunci când cobori pe holurile şcolii, s-ar putea, cu coada ochiului, să vezi ceva ce-ţi atrage atenţia, ceva care nu pare a fi în regulă. Poate eşti curioasă şi vrei să te uiţi. Sfatul meu pentru tine este acesta: Nu te uita. Îţi promit că vei regreta dacă te vei uita. Crede-mă şi uită-te doar drept înainte”.

În timp ce o ascultam pe această tânără fată, ştiam că auzeam sfatul Domnului dat lui Iosua: „Nu te abate de la ea nici la dreapta nici la stânga” (Iosua 1:7), aplicat unei situaţii cotidiene din aceste zile din urmă. Dragi tinere fete, evitaţi ispitele care vă înconjoară ţinând cu stricteţe poruncile. Priviţi drept înainte spre scopul vostru veşnic. A doua îndrumare ne aminteşte că, procedând în acest mod, veţi fi protejate şi veţi „[izbuti] în tot ce [veţi] face” (Iosua 1:7).

În versetul 8, găsim a treia noastră îndrumare. Aici, Domnul face referire la „cartea aceasta a legii” şi îi spune lui Iosua: „Cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea … căci atunci vei izbândi”. Domnul îl îndrumă pe Iosua şi pe noi, toţi, să citim scripturile. Studiul zilnic al scripturii, în special cititul din Cartea lui Mormon, stabileşte o temelie fermă pentru dezvoltarea mărturiei voastre despre Isus Hristos şi Evanghelia Sa. Invită Spiritul în viaţa voastră. Preşedintele Harold B. Lee ne-a sfătuit: „Dacă nu citim scripturile zilnic, mărturiile noastre se slăbesc [şi] spiritualitatea noastră nu se dezvoltă în profunzime” (Teachings of Presidents of the Church: Harold B. Lee, p. 66).

În paginile scripturilor sunt nenumărate indicaţii, promisiuni, soluţii şi aduceri aminte care ne vor ajuta în călătoria noastră spre „pământul făgăduinţei”. A treia îndrumare ne indică să citim şi să cugetăm la scripturi zilnic, astfel încât să putem avea parte de prosperitate şi succes.

După ce Domnul termină de vorbit lui Iosua, Iosua se adresează copiilor lui Israel. În încheierea discursului său, în versetul 16, copiii lui Israel reacţionează la cuvintele lui şi ne oferă cea de-a patra îndrumare. Ei răspund: „Vom face tot ce ne-ai poruncit, şi ne vom duce oriunde ne vei trimite”.

Ca membre ale Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, avem ocazia de a ne lua acelaşi angajament de a-l urma pe profetul nostru, preşedintele Thomas S. Monson, care este aici, cu noi, în această seară. Prin rugăciuni şi prin confirmarea Spiritului, fiecare dintre noi poate dobândi o mărturie personală despre profetul în viaţă. Această mărturie creşte pe măsură ce ascultăm, observăm şi avem curajul să punem în practică învăţăturile lui în viaţa noastră de zi cu zi.

Ascultând şi supunându-ne sfatului profetului nostru vom avea acces la binecuvântări speciale. Ascultaţi câteva dintre promisiunile profetice pe care preşedintele Monson ni le-a făcut la ultima noastră conferinţă generală: „Dumnezeu să vă binecuvânteze. Pacea Lui promisă să fie cu dumneavoastră acum şi întotdeauna („Cuvânt de încheiere”, Liahona, nov.2009, p. 110). Mari promisiuni ne aşteaptă dacă suntem fideli şi credincioşi („Fratele meu, stăpâneşte-ţi sentimentele”, Liahona, nov. 2009, p. 69). Invoc binecuvântările cerului asupra fiecăruia dintre dumneavoastră” (Liahona, nov. 2009, p. 110).

Săptămâna viitoare, la conferinţa generală, vă invit să ascultaţi îndrumările şi promisiunile date prin profetul şi apostolii noştri. Apoi, puneţi în practică a patra îndrumare, luându-vă angajamentul de a urma sfatul profetului şi de a reafirma că „[veţi] face tot ce [ne-a] poruncit, şi ne vom duce oriunde ne [va] trimite” (Iosua 1:16).

În acest moment, aceste patru îndrumări: rugăciune, supunere faţă de poruncile lui Dumnezeu, studiul zilnic al scripturilor şi angajamentul de a-l urma pe profetul în viaţă ar putea fi considerate lucruri mici şi simple. Permiteţi-mi să vă amintesc versetul din Alma: „Iată, vă zic vouă că prin lucruri mici şi simple lucruri mari sunt înfăptuite” (Alma 37:6). Atunci când sunt puse în practică în viaţa de zi cu zi, aceste patru îndrumări „mici şi simple” din Iosua se vor aduna pentru a oferi cea mai puternică sursă de tărie şi îmbărbătare: credinţa în Tatăl nostru Ceresc şi în Fiul Său, Isus Hristos.

Tatăl Ceresc ştie că nu sunt uşoare călătoriile noastre individuale. Ne confruntăm în fiecare zi cu situaţii care necesită tărie şi îmbărbătare. O istorisire recentă din revista Church News afirmă acest adevăr:

„Acum câteva luni, o profesoară dintr-un liceu şi-a început predarea zilnică prin a-i ruga pe elevii care susţineau o chestiune politică să stea în picioare într-o parte a clasei şi pe ceilalţi care i se opuneau, să stea în cealaltă parte a clasei.

După ce elevii şi-au ocupat poziţiile preferate, profesoara s-a alăturat părţii oponente. Concentrându-şi atenţia asupra unei tinere care era în partea suporterilor, profesoara a început s-o atace verbal pe ea şi pe colegii ei pentru părerile lor.

Tânăra fată, care era din grupa Trandafir în episcopia ei, a rezistat atacului care-i critica părerile.

[Ea a rămas] calmă în faţa atacului public făcut de cineva care deţinea autoritatea” („What youth need”, Church News, 6 martie 2010, p. 16).

Această tânără fată a dovedit o tărie remarcabilă pe câmpul ei de luptă, care în acea zi s-a întâmplat să fie încăperea clasei ei. Oriunde vă aflaţi şi orice s-ar putea să înfruntaţi, sper că veţi profita de îndrumările care se găsesc în Iosua pentru a putea avea încredere în promisiunea Domnului: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Nu te înspăimânta şi nici nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face” (Iosua 1:9).

Doresc să vă las cu mărturia mea că Tatăl Ceresc vă cunoaşte şi vă iubeşte pe fiecare dintre voi. Dacă vă îndreptaţi spre El, El nu vă va părăsi! El vă va binecuvânta cu tăria şi îmbărbătarea de care veţi avea nevoie pentru a termina călătoria voastră înapoi la El. Sunt recunoscătoare pentru scripturi şi pentru exemplele puternice, cum a fost profetul Iosua. Sunt recunoscătoare pentru preşedintele Monson care se străduie să ne conducă în siguranţă înapoi la Tatăl nostru Ceresc. Mă rog ca, precum copiii lui Israel, să intrăm toate pe „pământul făgăduinţei” şi să găsim odihnă în binecuvântările Domnului. Spun aceste lucruri în numele lui Isus Hristos, amin.