Să ne dezvoltăm o judecată dreaptă şi să nu-i judecăm pe ceilalţi

Trăim într-o lume în care multe împrejurări necesită din partea noastră luarea unor hotărâri care, deseori, sunt dificile. Salvatorul ne-a dat deja porunca să „nu [ne judecăm]” semenii¹. Cum putem face aceasta şi totuşi să dăm dovadă de o judecată dreaptă într-o lume plină de decepţii şi corupţie? Trebuie să judecăm drept atunci când luăm decizii importante în fiecare etapă a vieţii noastre, cum ar fi alegerea prietenilor, căutarea şi găsirea unui tovarăş etern sau alegerea unei ocupaţii care ne va permite să ne îngrijim de familia noastră şi să-L slujim pe Domnul. Cu toate că Salvatorul ne-a cerut să nu-i judecăm pe ceilalţi, totuşi El aşteaptă ca noi să folosim o judecată excelentă.

Ne putem afla deseori în situaţia de a-i judeca repede pe alţi oameni, ceea ce poate schimba sau redefini relaţia noastră cu aceştia. Deseori sunt făcute judecăţi incorecte, datorită informaţiilor limitate sau datorită faptului că nu vedem dincolo de ceea ce este în faţa noastră.

Pentru a ilustra acest lucru, este spusă deseori o povestire din vremea când Isus a vizitat casa Mariei şi a Martei, care trăiau în Betania cu fratele lor, Lazăr. Acesta era un loc binevenit pentru Învăţător, unde El se putea odihni şi bucura de împrejurimile unui cămin cu oameni drepţi. În timpul uneia dintre vizitele Sale, Marta era ocupată cu pregătirea mesei şi Maria a ales să stea la picioarele Învăţătorului pentru a primi instrucţiunile Sale.

„Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El, şi I-a zis: «Doamne, nu-Ţi pasă că soru-mea m-a lăsat să slujesc singură?».

Drept răspuns, Isus i-a zis: «Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu,

dar un singur lucru trebuieşte. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua»”².

Multe lecţii au fost predate în zilele de duminică folosind această povestire, care au făcut-o pe Marta să pară că ar avea mai puţină credinţă. Totuşi, există o altă povestire despre Marta, această femeie remarcabilă, care ne prezintă o viziune mai profundă despre mărturia şi puterea ei de înţelegere. S-a întâmplat când Salvatorul a sosit pentru a-l învia pe fratele ei, Lazăr. Cu această ocazie aflăm că Marta a fost cea care s-a dus la Isus „când a auzit că vine Isus”. Când L-a întâlnit, I-a spus: „ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu”.

Atunci Hristos i-a împărtăşit Martei măreaţa doctrină a învierii, spunând:

„Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

Ea a răspuns cu mărturia ei puternică: „Da, Doamne, cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume”³.

De câte ori nu a fost judecată greşit Marta, ca fiind o persoană căreia îi păsa mai mult de lucrurile ce trebuiau făcute decât de Spirit? Totuşi, mărturia ei în timpul încercării pricinuite de moartea fratelui ei, demonstrează clar profunzimea puterii ei de înţelegere şi a credinţei ei.

Multe surori au auzit deseori prima povestire şi s-au întrebat dacă ele erau mai mult ca Maria sau ca Marta, însă adevărul constă în a cunoaşte bine persoana şi a folosi o judecată corectă. Cunoscând mai multe despre Marta, aflăm că, de fapt, era o persoană de o spiritualitate profundă, care avea o mărturie curajoasă şi îndrăzneaţă despre misiunea Salvatorului şi despre divina Sa putere de a controla viaţa şi moartea. O judecată greşită despre Marta ne poate face să nu cunoaştem adevărata natură a acestei femei minunate.

Personal, în calitate de tânăr medic, am învăţat o lecţie importantă despre judecăţi pripite. În timp ce lucram într-un schimb de noapte la urgenţă, un bărbat tânăr şi soţia lui au venit la spital deoarece ea avea dureri puternice. După modul cum erau îmbrăcaţi şi după lipsa de curăţenie, era simplu să vezi că avuseseră o viaţă grea. Părul ei era nepieptănat şi foarte lung. Hainele lor nu fuseseră spălate de ceva vreme şi urmele unei vieţi grele erau întipărite pe feţele lor.

După consultaţie, am stat cu ei să le explic problema şi să discut despre tratament. Acest bărbat s-a uitat la mine cu o expresie profundă de dragoste, care se întâlneşte rareori, şi m-a întrebat cu toată dragostea unui soţ îngrijorat: „Domnule doctor, soţia mea dragă va fi bine?” În acel moment, am simţit Spiritul mărturisindu-mi că acesta era un copil al lui Dumnezeu şi am văzut în ochii lui prezenţa Salvatorului. Acest bărbat şi-a arătat cu adevărat dragostea pentru celălalt şi eu îl judecasem greşit. A fost o lecţie care a lăsat o impresie de durată.

O judecată dreaptă este necesară nu numai pentru înţelegerea oamenilor ci, de asemenea, pentru luarea deciziilor care deseori ne conduc la Tatăl Ceresc sau departe de El. Când mă gândesc la experienţele din propria mea viaţă, pot vedea multe ocazii în care o uşoară schimbare a cursului, bazată pe o judecată greşită, m-ar fi condus departe de locul unde Domnul voia să fiu – deciziile de a întemeia o familie în timp ce urmam studiile, de a fi activ în toate aspectele Evangheliei, de a plăti zeciuieli şi donaţii când venitul era foarte limitat şi de a accepta chemări în vremuri dificile, care m-au ajutat să înţeleg mai multe despre sacrificiu. Multe binecuvântări în viaţă sunt pierdute deoarece judecata lumească a fost folosită în cazul a ceea ce era de fapt o decizie spirituală.

Există multe caracteristici ale oamenilor care au dezvoltat o judecată dreaptă. Vă voi oferi patru îndrumări pentru dezvoltarea unei asemenea judecăţi necesare în luarea unor decizii importante.

Prima, puneţi-vă standardele personale în acord cu Evanghelia lui Isus Hristos. O persoană nu poate fi niciodată un bun judecător fără a avea Evanghelia lui Isus Hristos ca sistem de referinţă. Evanghelia este o înregistrare lungă şi plină de succes despre îndrumarea oamenilor către fericire. Unele dintre ideile lumii lasă omenirea în bătaia vântului în încercarea de a-şi defini propriile standarde. Din această cauză, auzim fraze cum ar fi „o nouă moralitate”. Această frază este înşelătoare! Standardele morale sunt eterne şi nu s-au schimbat; nici nu trebuie să descoperim o nouă interpretare a lor. Pentru tineret, aceste standarde sunt scrise în broşura Pentru întărirea tineretului. Aceste standarde sunt în mod clar în acord cu Evanghelia lui Isus Hristos şi se intenţionează să fie continuate în viaţa de adult. Probabil că ar fi bine pentru noi, ca adulţi, să studiem şi să punem în practică principiile acestei broşuri în vieţile noastre.

A doua, ascultaţi mesajul profetului în viaţă. Cât de multe judecăţi financiare greşite ar fi fost evitate dacă am fi ascultat sfaturile date de-a lungul anilor de profeţii noştri, despre evitarea speculaţiilor riscante şi stabilirea cu grijă a unui buget, pentru a evita datoriile? Cât de multe căsnicii ar fi fost salvate folosind o judecată dreaptă şi evitând mijloacele de informare în masă care conduc la dependenţă pornografică şi la supărare mare? Fiecare conferinţă generală şi fiecare număr al revistelor Bisericii conţin sfaturi de la profeţi, care, dacă sunt urmate, ne vor conduce la o judecată dreaptă. Nu avem nicio scuză atunci când le ignorăm.

A treia, cultivaţi o relaţie de ascultare a Sfântului Spirit. După botez ne este dat darul Duhului Sfânt însă, deseori, nu folosim acest dar, uitând că El ne va ajuta atunci când luăm cele mai importante decizii din viaţa noastră. Domnul ne-a dat acest dar ştiind că vom avea de făcut decizii dificile în viaţă. Este vital să ascultăm această voce pentru a ne putea dezvolta o judecată dreaptă. O relaţie bazată pe ascultare necesită deseori un mediu liniştit, în care să putem avea timp să cugetăm şi să ascultăm vocea liniştită şi slabă. Acest mediu liniştit este atât extern, cât şi intern. Ca urmare, înseamnă mai mult decât să oprim muzica lumii sau trâmbiţele altor mijloace de informare în masă; înseamnă, de asemenea, să oprim zgomotul făcut de păcat, ce se află în interiorul sufletului nostru. În acest mod se va deschide comunicarea cu Spiritul, fapt ce este atât de dorit.

Hristos a spus: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte”⁴. Pacea care vine din ascultarea Spiritului Sfânt alungă frica de a face judecăţi greşite în viaţă.

A patra, ţineţi poruncile. Dorinţa de a ţine poruncile lui Dumnezeu ne deschide calea spre multele binecuvântări promise. Cartea lui Mormon, pe lângă faptul că este un alt testament al lui Isus Hristos, este o carte despre rezultatele care apar când ţinem şi când nu ţinem poruncile. Domnul i-a spus lui Nefi în al doilea capitol al primei lui cărţi: „Atât timp cât voi veţi ţine poruncile Mele, veţi prospera…”⁵

Aceeaşi promisiune a fost repetată aproape de fiecare profet important din Cartea lui Mormon. O mie de ani de istorie este apoi înregistrată, care depune mărturie că aceste lucruri sunt adevărate. Şi acelaşi mesaj este valabil în cazul nostru în ziua de azi. Judecata dreaptă se învaţă şi se exersează cel mai bine în limitele stabilite de Domnul atunci când ne-a dat poruncile.

Mărturisesc că, atunci când avem de luat decizii dificile şi urmăm aceste îndrumări, putem şti mai bine cum trebuie să judecăm. În numele lui Isus Hristos, amin.