Când Domnul porunceşte

În ultimii ani de domnie a regelui Solomon, Domnul i-a adus la cunoştinţă prin profetul Său: „Voi rupe împărăţia de la tine şi o voi da slujitorului tău”².

La scurt timp după aceea, profetul Ahia l-a identificat pe acel slujitor ca fiind Ieroboam, un tânăr „muncitor” căruia Solomon îi dăduse „privigherea peste toţi oamenii de corvoadă din casa lui Iosif”³. Îndatoririle lui Ieroboam necesitau ca el să călătorească din munţii lui Efraim, unde locuia, la Ierusalim, care era capitala. În timpul uneia dintre acele călătorii, Ahia l-a întâlnit pe drum. Prin Ahia, Domnul i-a spus: „Îţi voi da zece seminţii…”⁴ De asemenea, el l-a instruit pe Ieroboam: „Dacă vei… umbla în căile Mele… păzind legile şi poruncile Mele… voi fi cu tine… şi-ţi voi da ţie pe Israel”⁵.

După ce a auzit profeţia lui Ahia, Solomon s-a gândit să-l omoare pe Ieroboam, astfel încât acesta a fugit în Egipt⁶. După moartea lui Solomon, Ieroboam s-a întors din exil în partea de nord a Israelului şi a început să conducă cele zece triburi din nord⁷.

Totuşi, planul lui Ieroboam de a conduce împărăţia implica un amestec de bine şi rău. El a stabilit Sihemul drept capitala naţiunii, un oraş de o mare însemnătate religioasă pentru poporul său. Dar, din păcate, el a introdus ritualuri satanice în preaslăvirea lor⁸.

Ieroboam s-a autoconvins că unele dintre poruncile lui Dumnezeu nu se aplicau în cazul său. Ca rezultat al acţiunilor sale, toţi urmaşii săi au fost omorâţi şi, datorită practicilor păgâne pe care le-a introdus în rânduielile lor sfinte, cele zece triburi ale lui Israel au fost în cele din urmă îndepărtate de la moştenirea lor⁹.

Exact aşa cum ieşirea din „efectul de sol” cu mai multă greutate decât pot susţine aripile avionului va duce la consecinţe dezastruoase, tot aşa acordul nostru parţial sau selectiv faţă de legile lui Dumnezeu nu va reuşi să ne aducă toate binecuvântările supunerii.

Zeci de ani mai târziu, Naaman, un sirian erou de război, „tare şi viteaz”¹⁰ a călătorit din ţara sa natală în Israel şi i-a cerut regelui, Ioram, să-l vindece de lepră¹¹.

Naaman a fost îndrumat către profetul Elisei. „…Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: «Du-te şi scaldă-te de şapte ori în Iordan… şi vei fi curat»”¹².

În ciuda promisiunii că va fi vindecat, Naaman s-a simţit ofensat că Elisei nu l-a primit personal şi chiar şi mai insultat de sfatul profetului de a se scălda de şapte ori în micul şi noroiosul râu Iordan. Mândria sa cerea ceva mai remarcabil şi măreţ, ceva potrivit cu statura sa şi locul în comunitate şi naţiune.

Din fericire pentru Naaman, slujitorul său l-a convins că, indiferent ce-i ceruse profetul să facă, dacă se supunea, i-ar fi adus binecuvântările Domnului. Naaman s-a scăldat în râul Iordan, cum fusese îndrumat şi, ca rezultat al supunerii sale, a fost vindecat de lepră¹³.

Supunerea faţă de poruncile Domnului, în ciuda faptului că le considerăm banale sau lipsite de importanţă, vor aduce cu siguranţă binecuvântările Sale promise.

Urmând porunca Domnului, profetul Lehi şi-a condus familia în pustietate. În timpul primelor câteva zile ale călătoriei, Lehi l-a instruit pe fiul său, Lemuel, să fie „ferm şi neclintit şi nemişcat în ţinerea poruncilor Domnului!”¹⁴

Totuşi, când cerinţa profetică a fost să se întoarcă în Ierusalim pentru a recupera plăcile de aramă conţinând „cronicile iudeilor”¹⁵, cei doi băieţi mai mari s-au revoltat, spunând: „Este un lucru greu”¹⁶.

În ciuda cârtelii fraţilor săi mai mari, credinţa şi supunerea lui Nefi faţă de poruncile Domnului au condus la obţinerea acelor plăci de aramă. O naţiune a fost clădită, un limbaj a fost păstrat iar Evanghelia lui Isus Hristos a fost propovăduită generaţiilor care au urmat.

Uneori putem crede că Domnul va înţelege nesupunerea noastră pentru că împrejurările noastre speciale fac aderarea la legile Sale dificilă, stânjenitoare sau chiar dureroasă. Totuşi, supunerea credincioasă, indiferent de mărimea aparentă a sarcinii, va aduce îndrumarea, ajutorul şi pacea Domnului.

Profetul Joseph Smith l-a rugat pe Domnul în două ocazii, întrebând dacă un prieten remarcabil, Martin Harris, putea să ducă primele 116 pagini ale materialului tradus din cartea lui Lehi din Harmony, Pensylvania, înapoi în Palmyra. De fiecare dată Domnul l-a sfătuit pe Joseph să evite încredinţarea manuscrisului domnului Harris.

Martin căuta să folosească materialul tradus ca dovadă, pentru a-i opri pe asociaţii săi să răspândească zvonuri despre prietenia lui cu Joseph Smith. La a treia cerere Domnul i-a dat acordul lui Joseph¹⁷.

Martin a pierdut manuscrisul şi, ca rezultat, plăcile au fost luate de la profetul Joseph Smith pentru o perioadă de timp. Aceasta a fost o lecţie dureroasă pentru profetul Joseph, care a spus: „Am făcut din aceasta regula mea: când Domnul porunceşte, fă ce spune”¹⁸. Aceasta trebuie şi poate să fie şi regula noastră.

Răspunsul Domnului, atunci când ne supunem poruncilor Sale, este sigur. El ne-a promis: „Şi dacă ţii poruncile mele şi înduri până la sfârşit, vei avea viaţă veşnică”¹⁹.

În plus, El ne-a sfătuit: „Eu, Domnul, sunt milostiv şi binevoitor faţă de aceia care se tem de Mine şi îi cinstesc pe aceia care Mă slujesc în dreptate şi adevăr până la sfârşit”²⁰.

Supunerea faţă de poruncile Domnului ne asigură încrederea în calea aleasă de noi, ne face demni de îndrumarea şi conducerea Sa, pe măsură ce ne continuăm eforturile şi ne oferă potenţialul de a deveni asemănători Salvatorului nostru şi de a ne întoarce în prezenţa Tatălui nostru.

Este rugăciunea mea ca fiecare zi să ne găsească străduindu-ne să fim mai supuşi legilor, rânduielilor şi poruncilor Evangheliei lui Isus Hristos, astfel încât El să poată să ne binecuvânteze mai pe deplin viaţa.

Mărturisesc că supunerea faţă de poruncile lui Dumnezeu aduce binecuvântările cerului, că Tatăl nostru Ceresc şi Fiul Său, Isus Hristos, trăiesc iar Cartea lui Mormon este Cuvântul lui Dumnezeu şi că preşedintele Thomas S. Monson este profetul Domnului în zilele noastre, în numele lui Isus Hristos, amin.