Mame şi fiice

Dragi fraţi şi surori, cu şase luni în urmă, la conferinţa generală, în sesiunea preoţiei, m-am adresat taţilor şi fiilor. Aşa cum probabil vă aşteptaţi, cele 5 fiice ale mele, cele 24 de nepoate şi un număr chiar mai mare de strănepoate mi-au cerut să le acord aceeaşi atenţie. Aşa încât, astăzi, mă voi adresa, în primul rând, mamelor şi fiicelor din Biserică.

Draga mea soţie, Barbara, a avut o influenţă eternă importantă asupra fiicelor şi nepoatelor noastre – iar ele, la rândul lor, asupra ei. Mamele şi fiicele joacă un rol important ajutându-se unele pe altele să exploreze infinitele lor posibilităţi, în ciuda influenţelor ce subminează, într-o lume în care calitatea de femeie şi cea de mamă sunt corupte şi manipulate.

Aproape cu un secol în urmă, adresându-se femeilor din Biserică, preşedintele Joseph F. Smith a spus: „Nu vă lăsaţi conduse de femeile lumii, voi trebuie… să conduceţi femeile lumii în tot ceea ce este merituos, tot ce este asemănător lui Dumnezeu, tot ce este înălţător şi… purificator pentru copiii oamenilor” (Teachings of Presidents of the Church: Joseph F. Smith [1998], p.184)).

Dragi surori, noi, fraţii voştri, nu putem face ceea ce dumneavoastră aţi fost desemnate în mod divin să faceţi, înainte de întemeierea lumii. Putem încerca, dar nu putem nici măcar spera să copiem darurile voastre unice. Nu există nimic atât de personal, în această lume, precum grija de mamă, sau ceva care să schimbe viaţa atât de mult ca influenţa unei femei neprihănite.

Înţeleg că unele dintre voi, tinerele fete, nu aveţi mame cu care să puteţi discuta aceste probleme. Şi multe dintre dumneavoastră, femeile, nu aveţi, în prezent, fiice. Dar deoarece toate femeile au prin natura divină atât talentul înnăscut, cât şi calitatea de mamă, cea mai mare parte din ceea ce voi spune se aplică în mod egal mamelor, mătuşilor, surorilor, mamelor vitrege, soacrelor, conducătoarelor şi altor mentori care, uneori, joacă un rol similar în aceste relaţii semnificative mamă-fiică.

Dragi tinere fete, mamele voastre vă adoră. Ele văd în voi promisiunea generaţiei viitoare. Tot ceea ce voi îndepliniţi, fiecare provocare pe care o depăşiţi, le aduce mare bucurie. Şi la fel, îngrijorările şi durerile voastre sunt îngrijorările şi durerile lor.

Astăzi, doresc să vă dau vouă, tinerelor fete, unele sugestii despre cum să profitaţi pe deplin de relaţia cu mamele voastre. Iar apoi, am câteva gânduri de împărtăşit cu mamele, despre modul în care pot să-şi mărească influenţa asupra fiicelor lor precum şi asupra altor membri ai familiilor lor.

Din nefericire, este mult prea uşor de ilustrat confuzia şi denaturarea calităţii de femeie în societatea contemporană. Femei lipsite de modestie, imorale, necumpătate, aglomerează posturile de radio şi canalele de televiziune, monopolizează revistele şi apar pe ecranele cinematografelor – în acelaşi timp fiind sărbătorite de lume. Apostolul Pavel a vorbit în mod profetic despre „[vremurile] grele” care vor veni în zilele din urmă şi s-a referit în special la ceva ce i se părea foarte periculos: „Femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte” (2 Timotei 3:1, 6). Cultura larg răspândită de azi face ca femeile, deseori, să arate uşuratice, nefireşti, lipsite de minte şi de putere. Le transformă în obiecte şi le dispreţuieşte iar apoi, sugerează că sunt capabile să-şi lase amprenta asupra omenirii numai prin seducţie – mesajul periculos cel mai uşor de răspândit pe care adeversarul îl trimite femeilor despre ele însele.

Şi aşa, dragile mele tinere fete, vă îndemn din toată inima să nu ţineţi cont de cultura contemporană în ceea ce priveşte modelele pe care le urmaţi şi mentorii voştri. Vă rog, priviţi la mamele voastre credincioase când alegeţi un model de urmat. Modelaţi-vă după ele, nu după celebrităţile ale căror standarde nu sunt standardele Domnului şi ale căror valori pot să nu reflecte o perspectivă eternă. Priviţi la mama voastră. Învăţaţi din tăria ei, din curajul ei şi din credinţa ei. Ascultaţi-o. Poate că nu este o expertă la trimis mesaje pe telefonul celular; poate că nu a avut niciodată o pagină pe Facebook. Dar când e vorba despre probleme de inimă şi despre lucrurile Domnului, ea este o comoară de cunoaştere. Pe măsură ce se apropie timpul pentru căsătorie şi maternitate, ea va fi cea mai mare sursă de înţelepciune pentru voi. Nicio persoană de pe pământ nu vă iubeşte în acelaşi fel sau nu este doritoare să sacrifice atât de mult ca să vă încurajeze şi să vă ajute să găsiţi fericirea – în această viaţă şi pentru totdeauna.

Iubiţi-vă mama, tinerele mele surori. Respectaţi-o. Ascultaţi-o. Încredeţi-vă în ea. Are cele mai bune intenţii. Are grijă de siguranţa şi fericirea voastră eternă. Aşa că, fiţi bună cu ea. Fiţi răbdătoare cu imperfecţiunile ei, pentru că le are. Noi, toţi, suntem imperfecţi.

Acum, aş vrea să împărtăşesc câteva idei cu dumneavoastră, dragi mame, despre rolul special pe care îl jucaţi în vieţile fiicelor dumneavoastră. Avem o prietenă de familie care călătoreşte deseori cu membrii familiei ei extinse. Prima ei observaţie, după fiecare călătorie, se referă la faptul că tinerele fete se comportă foarte asemănător cu mamele lor. Dacă mamele sunt chibzuite, la fel sunt şi fiicele lor. Dacă mamele sunt modeste, la fel sunt şi fetele. Dacă mamele poartă şlapi şi alte haine neglijente la adunarea de împărtăşanie, la fel fac şi fiicele lor. Dragi mame, exemplul vostru este extrem de important pentru fiicele dumneavoastră – chiar dacă ele nu recunosc.

De-a lungul istoriei omenirii, femeile au propovăduit întotdeauna valorile morale. Această instruire începe în leagăn şi continuă tot timpul vieţii copiilor lor. Astăzi, societatea noastră este bombardată de mesaje despre calitatea de femeie şi de mamă care sunt periculoase şi dăunător de rele. Urmarea acestor mesaje le poate duce pe fiicele dumneavoastră pe drumul păcatului şi al autodistrugerii. Fiicele dumneavoastră nu pot să înţeleagă aceasta, dacă nu le spuneţi – sau şi mai bine, dacă nu le arătaţi cum să facă alegeri bune. Ca mame în Israel, dumneavoastră sunteţi prima linie de apărare a fiicelor dumneavoastră împotriva capcanelor lumii.

Acum, dragi mame, înţeleg că, uneori, copiii noştri par să nu dea atenţie lecţiilor pe care încercăm să-i învăţăm. Credeţi-mă, am văzut acea privire indiferentă în ochii adolescenţilor chiar atunci când începeţi să spuneţi ceea ce consideraţi că este cea mai bună parte din instruirea voastră. Permiteţi-mi să vă asigur că, deşi credeţi că fiica dumneavoastră nu ascultă ceea ce spuneţi, ea totuşi învaţă de la dumneavoastră atunci când vă urmăreşte să vadă dacă faptele dumneavoastră se potrivesc cu ceea ce spuneţi. Aşa cum se crede că a spus Waldo Emerson: „Lucrurile pe care le faci vorbesc aşa de tare, încât nu aud ceea ce spui” (vezi Ralph Keyes, The Quote Verifier [2006], p. 56).

Învăţaţi-vă fiicele să găsească bucurie în îngrijirea copiilor. Acesta este domeniul în care dragostea şi talentele lor pot avea cea mai mare semnificaţie eternă. În acest context, luaţi în considerare sfatul preşedintelui Harold B. Lee, care a spus că „cea mai importantă… muncă pe care o veţi face vreodată va fi între pereţii propriului vostru cămin” (Teachings of Presidents of the Church: Harold B. Lee, [2000], p. 134). Aceasta este adevărat pentru noi, toţi, desigur, dar este şi mai adevărat când luăm în considerare relaţia dintre mame şi fiice.

Dragi mame, învăţaţi-vă fiicele că o fiică credincioasă a lui Dumnezeu evită tentaţia de a bârfi sau de a judeca pe altcineva. Într-o cuvântare adresată Societăţii de Alinare din Nauvoo, profetul Joseph a sfătuit: „Limba este un rău care nu se poate înfrâna – nu vorbiţi despre lucruri neimportante” (Teachings of Presidents of the Church: Joseph Smith [2007], p. 455).

În ultimii ani, au existat o mulţime de articole, cărti şi filme despre femei şi fete care bârfesc şi care sunt „rele”. Satana încearcă totdeauna să submineze cel mai preţios element al naturii divine a femeii – calitatea naturală de a îngriji copii.

O fiică învaţă cum să-i îngrijească pe copii, fiind îngrijită în cadrul unei relaţii mamă-fiică. Ea este iubită. Este învăţată şi experimentează direct ce simte când are pe cineva care se îngrijeşte de ea îndeajuns încât s-o corecteze, în timp ce continuă s-o încurajeze şi să creadă în ea în acelaşi timp.

Amintiţi-vă, dragi surori, Dumnezeu este sursa întregii puteri morale şi spirituale. Obţinem acces la acea putere intrând în legăminte cu El şi ţinând acele legăminte. Dragi mame, învăţaţi-vă fiicele importanţa de a face legăminte şi, apoi, arătaţi-le cum să păstreze acele legăminte în aşa fel, încât să dorească să trăiască demne de a merge la templu.

În lumea de azi, aceasta înseamnă să le vorbiţi fiicelor dumneavoastră despre problemele sexuale. Fiicele, precum şi fiii voştri au crescut într-o lume care îmbrăţişează în mod deschis promiscuitatea timpurie, nepăsătoare şi lipsită de gândire. Femei lipsite de modestie, de castitate sunt considerate fermecătoare şi prea adesea sărbătorite şi luate drept model. Cu toate că există paşi pe care-i putem face în căminele şi familiile noastre pentru a minimaliza expunerea la aceste elemente lipsite de gust ale vieţii contemporane, fiicele dumneavoastră nu vor putea evita în întregime mesajele sexuale zgomotoase şi ispitele care le înconjoară. Trebuie să aveţi discuţii dese, deschise, în timpul cărora să vă învăţaţi fiicele adevărul despre aceste probleme.

De exemplu, ele trebuie să înţeleagă că, atunci când poartă haine care sunt prea strâmte, prea scurte sau prea decoltate, nu numai că pot trimite mesaje greşite tinerilor băieţi cu care se împrietenesc, dar ele, de asemenea, perpetuează în propriile lor minţi ideea falsă că valoarea unei femei depinde numai de puterea ei de seducţie trupească. Acest lucru niciodată nu a fost şi nu va fi inclus în definiţia corectă a unei fiice credincioase a lui Dumnezeu. Ele au nevoie să audă aceasta – în mod clar şi repetat – de pe buzele voastre şi au nevoie să o vadă modelată corect şi consecvent în propriile dumneavoastră standarde personale de îmbrăcăminte, îngrijire şi trăire modestă.

Toţi tinerii vor fi mai doritori să facă şi să ţină legăminte dacă învaţă cum să recunoască prezenţa şi glasul Spiritului. Învăţaţi-vă fiicele despre lucrurile Spiritului. Îndrumaţi-le spre scripturi. Furnizaţi-le experienţe care le vor ajuta să preţuiască binecuvântările puterii preoţiei în vieţile lor. Ţinând legămintele vor învăţa să audă glasul Domnului şi să primească revelaţie personală. Dumnezeu va auzi cu adevărat şi va răspunde la rugăciunile lor. Tema comună pentru anul 2010 este valabilă pentru tinerii noştri precum şi pentru noi, toţi: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te; nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face” (Iosua 1:9). Aceasta le va conduce cu siguranţă către binecuvântările Casei Domnului.

Asiguraţi-vă că ele ştiu că ţinerea legămintelor este drumul cel mai sigur către fericirea eternă. Şi, dacă este nevoie, învăţaţi-le cum să se pocăiască şi cum să rămână pure şi demne.

Acum, dacă aceasta vă sună cunoscut, dragi fraţi şi surori, este din cauză că de trei conferinţe la rând m-am adresat părinţilor şi copiilor lor. În aprilie, anul trecut, am încurajat tinerii să „înveţe lecţii din trecut”. Citez din acea cuvântare: „Când sunteţi dornici să ascultaţi şi să învăţaţi, unele dintre învăţăturile cele mai pline de înţeles ale vieţii vin de la cei care au fost născuţi înaintea dumneavoastră… Cu mult mai bună va fi viaţa dumneavoastră dacă veţi urma exemplul nobil al urmaşilor credincioşi ai lui Hristos” („Să învăţăm lecţii din trecut”, Liahona, mai 2009, p. 31, 33).

În octombrie, anul trecut, m-am adresat taţilor şi fiilor la adunarea preoţiei iar azi m-am adresat mai mult mamelor şi fiicelor. În fiecare caz mesajul meu a fost diferit, dar asemănător. Sper că ascultaţi şi vedeţi un tipar şi auziţi un mesaj neclintit, consecvent care este esenţial în aceste zile din urmă – chiar critic – că părinţii şi copiii ascultă şi învaţă unii de la alţii. Lucrurile despre care am vorbit nu sunt doar concepte imaginare. Ele sunt esenţa, centrul planului lui Dumnezeu pentru fericirea şi pacea noastră eternă.

Biserica va ajuta oriunde vom putea. Suntem aici pentru a vă ajuta şi a vă susţine pe dumneavoastră, părinţi şi copii. Dar căminul este locul cel mai important pentru a pregăti tinerii de azi ca să conducă familiile şi Biserica de mâine. Este responsabilitatea fiecăruia dintre noi, în calitate de taţi şi de mame, să facem tot ce putem pentru a-i pregăti pe tinerii noştri să fie credincioşi, femei şi bărbaţi neprihăniţi. Căminul este locul unde trebuie să predicăm Evanghelia prin precepte şi prin exemple.

Închei sfatul meu cu acest rezumat profetic din scrierile preşedintelui Joseph F. Smith: „Asociaţiile noastre [familiale] nu sunt intenţionate exclusiv pentru această viaţă, pentru acest timp, diferenţiindu-l de eternitate. Trăim pentru timp şi toată eternitatea. Formăm asociaţii şi relaţii pentru această viaţă şi pentru toată eternitatea… Cine, în afară de sfinţii din zilele din urmă, meditează la gândul că dincolo de mormânt vom continua să existăm în organizaţii de familie? tata, mama, copiii recunoscându-se unul pe altul… această organizaţie de familie fiind o unitate în măreaţa şi perfecta organizare a lucrării lui Dumnezeu şi totul destinat să continue în tot timpul şi în eternitate?” (Teachings: Joseph F. Smith, p.385, 386.)

Fie ca Dumnezeu să ne binecuvânteze să ne învăţăm, să ne îngrijim şi să ne pregătim unul pe altul între pereţii căminelor noastre pentru măreaţa lucrare care trebuie făcută de noi, toţi, acum şi în viitor, este rugăciunea mea, în numele Domnului Isus Hristos, amin.