Voi ştiţi?

Cu ceva timp în urmă, am avut o conversaţie încântătoare cu o tânără fată impresionantă, în vârstă de 16 ani. Am descoperit că era singura membră a Bisericii din liceul ei. Am întrebat-o: „Care este cea mai dificilă încercare cu care te confrunţi fiind singura membră”?

A rămas pe gânduri şi, apoi, mi-a dat un răspuns foarte înţelept: „Este să crezi că ceva este adevărat, când toţi ceilalţi cred că nu este şi să crezi că ceva este greşit, când toţi ceilalţi cred că este drept”.

I-am adresat a doua întrebare: „Ştii că Joseph Smith este un profet al lui Dumnezeu”? Răspunsul ei a fost: „Cred aceasta, dar nu sunt sigură”.

În această dimineaţă aş vrea să întreb tinerii din toată Biserica: „Voi ştiţi”?

Prima dată când am ştiut că am o mărturie despre Joseph Smith fost la vârsta de 11 ani, când părinţii mei m-au dus în Piaţa Templului în Salt Lake City.

Activitatea mea favorită era să colectez toate publicaţiile gratuite. Devenisem bun la adunat publicaţii gratuite. Întrebam: „Acesta este gratis?”. După un răspuns pozitiv, îmi ridicam mâna mea de 11 ani şi spuneam: „Mulţumesc. Dar aceasta, este tot gratis? Mulţumesc!”. Câteodată, cineva spunea: „Nu, îmi pare rău, aceea costă cinci cenţi”. Fără să mă descurajez, îmi lăsam mâna în jos şi îmi exprimam dezamăgirea spunând: „O, întotdeauna am vrut să citesc broşura aceea, dar nu am nici un ban. Mulţumesc!”. Avea efect întotdeauna. Adevărul este că nu o citeam niciodată. Doar o colectam.

Totuşi, în această excursie specială, eram singur în maşina noastră Chevrolet din 1948, aşteptându-mi părinţii, când m-am simţit foarte plictisit. Disperat, m-am uitat în jos la scaun şi am zărit mormanul meu de publicaţii gratuite. Am luat o broşură intitulată Joseph Smith spune povestea sa şi am început s-o citesc.

Am fost fascinat şi inima mi s-a umplut de bucurie. După ce am terminat-o, mi-am văzut chipul în oglinda retrovizoare şi, spre surpriza mea, plângeam. Nu am înţeles atunci, dar înţeleg acum. Simţisem mărturia Spiritului. Părinţii mei nu erau acolo. Sora mea nu era acolo. Învăţătoarea mea de la Societatea Primară nu era acolo. Eram doar eu şi Spiritul Duhului Sfânt.

Acum, aceasta vi se poate întâmpla vouă şi, probabil, deja vi s-a întâmplat ceva similar.

Când se caută o mărturie, aceia dintre dumneavoastră care sunt născuţi în Biserică se pot aştepta la un sentiment spiritual spectaculos, diferit de orice au simţit vreodată înainte. Poate aţi auzit convertiţi mărturisind despre convertirea lor şi v-aţi întrebat dacă v-a scăpat ceva. Un motiv care lor li se pare atât de spectaculos este ceea ce este nou.

Aţi avut aceleaşi sentimente toată viaţa, în timpul serii de familie, în adunările de mărturii ale tinerilor, la clasele de seminar, în timp ce citiţi scripturile şi în multe alte ocazii.

Misionarii noştri sunt instruiţi să ajute simpatizanţii să recunoască momentele când simt Spiritul. Îmi amintesc numeroase ocazii când m-am oprit în mijlocul unei discuţii intense, spirituale şi am spus: „Să ne oprim un moment şi să vorbim despre ceea ce simţiţi chiar acum. Simţiţi ca şi cum v-aţi fi amintit de lucruri pe care le-aţi uitat. Simţiţi că vă spunem adevărul. Simţiţi pace. Simţiţi Duhul Sfânt.

Îmi amintesc când am predat unei femei extrem de inteligente, căreia îi fusese foarte greu să accepte orice, până când nu i se răspundea la orice întrebare posibilă. Totuşi, în cele din urmă, am auzit-o spunând: „Nu mai pot nega acest sentiment”.

Ea s-a alăturat Bisericii şi a fost foarte fericită în următorii câţiva ani, dar, încetul cu încetul, a lăsat îndoielile ei intelectuale să-şi facă loc şi, în final, a părăsit Biserica.

După cincisprezece ani a venit să viziteze familia noastră. Am dus-o în Piaţa Templului. Când am început să urcăm rampa circulară către statuia Salvatorului, a făcut o pauză şi a spus plângând: „Am din nou acel sentiment. Inima mea încă tânjeşte după ceea ce mintea mea nu acceptă!”.

Dacă l-ai simţit odată, nu-l poţi uita niciodată.

Mărturiile spirituale vin la vârsta tinereţii la aceia care sunt expuşi la experienţe spirituale. Ca părinţi, învăţători şi conducători, trebuie să ne asigurăm că voi înţelegeţi poruncile. Am putea să ne îmbunătăţim modul în care vă ajutăm să dobândiţi o mărturie despre principii şi doctrină. Probabil am putea să ne oprim mai des şi să vă ajutăm să învăţaţi să recunoaşteţi Spiritul.

Odată ce recunoaşteţi ce sunt acele sentimente, credinţa voastră în ele va creşte. Veţi afla, în curând, că v-aţi dezvoltat un al şaselea simţ spiritual care nu vă poate conduce pe drum greşit.

La vârsta de 11 ani, am ştiut că Joseph Smith a fost un profet al lui Dumnezeu. Nu am auzit voci; nu am văzut îngeri, sau nimic altceva asemănător. Ce am simţit a fost mai mult decât o certitudine. Simţul meu spiritual fusese atins. Am simţit o mare fericire crescând din cea mai tainică parte a fiinţei mele, care este protejată de toate decepţiile. Acest simţ spiritual reacţionează doar când este activat de Duhul Sfânt.

Cum este simţit acest martor spiritual? Este la fel de greu de descris ca şi mirosul unui trandafir, cântecul unei păsări sau frumuseţea unui peisaj. Cu toate acestea, îl veţi recunoaşte când îl veţi simţi.

Scripturile ne dau unele idei despre aceste sentimente:

„Adevărat, adevărat, Eu îţi spun ţie, îţi voi da din Spiritul meu, care va lumina mintea ta, care va umple sufletul tău cu bucurie; Şi atunci, tu vei cunoaşte” (D&L 11:13-14).

Uneori sentimentul este ca o amintire. Prima dată am învăţat Evanghelia în casa noastră cerească. Am venit pe acest pământ acoperiţi cu vălul întunecat al uitării. Dar, încă dăinuie în fiecare dintre spiritele noastre acele amintiri adormite. Duhul Sfânt poate îndepărta vălul şi poate trezi acele amintiri. Deseori, reacţia mea faţă de găsirea unor adevăruri presupuse a fi noi este: „O, îmi amintesc aceasta!”

„Mângâietorul, adică Duhul Sfânt… [vă va] aduce aminte de tot” (Ioan 14:26).

Dragii mei tineri, fraţi şi surori, vă invit să „puneţi la încercare cuvintele mele” (Alma 32:27). Veţi citi povestea lui Joseph Smith şi vă veţi ruga să ştiţi dacă este adevărată?

Ceea ce este minunat când aflaţi că este adevărată, este că ştiţi în acelaşi timp şi că Dumnezeu Tatăl şi Isus Hristos trăiesc şi conduc această Biserică în ziua de azi. Eu am obţinut această cunoaştere când aveam 11 ani, iar acum stau în faţa voastră în calitate de martor special al lui Isus Hristos şi vă mărturisesc că este adevărată. De asemenea, mărturisesc că Domnul vrea ca voi să ştiţi că ea este adevărată şi El „vă va [arăta] adevărul prin puterea Duhului Sfânt” (Moroni 10:4). În numele lui Isus Hristos, amin.