Cine este de partea Domnului?

Imagine

Dragii mei fraţi şi surori, sunt recunoscător că trăim într-o perioadă de timp când apostolii şi profeţii sunt pe pământ şi ne oferă inspiraţie şi îndrumare. Îmi depun mărturia că preşedintele Hinckley este, într-adevăr, un profet al lui Dumnezeu – la fel cum au fost Moise, Avraam şi toţi ceilalţi profeţi de la facerea lumii. Sunt recunoscător pentru sfatul lui din această dimineaţă şi pentru ocazia pe care o vom avea de a-l asculta din nou la încheierea conferinţei.

Astăzi, mă adresez, în special, tinerilor băieţi şi tinerelor fete din Biserică, precum şi părinţilor lor şi conducătorilor lor. Mă adresez, de asemenea, minunaţilor tineri adulţi necăsătoriţi – care au talente şi îndemânări atât de minunate şi potenţialul de a sluji în împărăţie.

Preşedintele Hinckley a spus despre această generaţie: „Niciodată nu a fost o perioadă de timp ca aceasta. Ce perioadă minunată din istoria lumii este aceasta în care trăim! Niciodată înainte nu a fost o asemenea generaţie de tineri… . Într-adevăr, dumneavoastră sunteţi „o generaţie aleasă” (Way to Be! [2002], p. 3).

Dumneavoastră, ca tineri ai Sionului, aveţi o lucrare măreaţă de înfăptuit – şi aţi fost dotaţi cu talente şi oportunităţi, indiferent unde locuiţi, pentru a face exact ceea ce Tatăl din Cer se aşteaptă să faceţi. Mă rog ca discursul meu din această după-amiază să vă ajute în acest scop.

În luna februarie a anului 1852, o tânără fată, pe nume Hannah Last Cornaby, a fost botezată la Yarmouth, Anglia. Nu a fost experienţa liniştită, pioasă pe care cei mai mulţi o au, ci iată cum a descris-o ea cu aceste cuvinte: „Am descoperit că o mulţime de oameni înconjuraseră casa şi cu greu ne-am făcut loc printre ei… Înainte de a ajunge la marginea apei, hoarda celor adunaţi era lângă noi; şi soţul meu m-a botezat în mijlocul unei ploi de pietre şi ţipete… şi, deşi pietrele vâjâiau în jurul nostru ca o furtună cu grindină, nici una nu ne-a atins şi am ajuns acasă în siguranţă, mulţumind lui Dumnezeu pentru eliberarea noastră miraculoasă”. (Hannah Cornaby, Autobiography and Poems [1881], pp. 24-25).

Viaţa ei după aceea nu a fost una uşoară. Ani de zile mai târziu, ea a scris următoarele cuvinte:

Deşi acestea sunt cuvintele unui imn pe care nu-l cântăm prea des, el a devenit unul dintre imnurile mele favorite pentru angajamentul nostru faţă de adevăr şi neprihănire. De fapt, este o întrebare care ar trebui să fie în mintea tuturor tinerilor băieţi şi a tinerelor fete din lumea întreagă: „Cine este de partea Domnului?” Şi răspunsul nostru răsunător ar trebui să fie: „Eu sunt!”.

Era întrebarea care a fost în mintea lui Nefi când Domnul, prin tatăl lui Nefi, Lehi, l-a îndrumat pe Nefi şi pe fraţii lui să se întoarcă la Ierusalim să obţină plăcile de aramă. Când Laman şi Lemuel au cârtit, întrebarea i-a apărut lui Nefi: „Cine este de partea Domnului?”. La care el a răspuns: „Eu sunt!” prin cuvintele „Mă voi duce şi voi face lucrurile pe care Domnul le-a poruncit, căci eu ştiu că Domnul nu dă porunci copiilor oamenilor fără să pregătească o cale pentru ei, ca ei să îndeplinească lucrurile pe care El le-a poruncit” (1 Nefi 3:7).

La fel a fost şi cu tânărul David din Noul Testament. Aduceţi-vă aminte că, fiind tânăr păstor, şi-a vizitat fraţii pe câmpul de luptă. În timp ce se afla acolo, a auzit batjocurile uriaşului filistin Goliat la adresa bărbaţilor din Israel, provocându-i la luptă. Şi toţi războinicii Israelului erau înfricoşaţi să-l confrunte pe uriaş. Răspunsul lor la întrebarea: „Cine este de partea Domnului?” nu a fost „Eu sunt”, ci „Cine? Eu?”.

Dar nu şi băiatul David. Luând doar pietre şi o simplă praştie de păstor, s-a apropiat de uriaş spunând: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; Iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor…

Astăzi Domnul te va da în mâinile mele; … Şi tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu” (1 Samuel 17, pp. 45-46). Şi în acel moment, David nu a mers timid, ci a alergat să-l întâlnească pe uriaş. Şi datorită credinţei lui David în Dumnezeu, Goliat a fost ucis şi Israelul a ieşit învingător.

Tinerii mei fraţi şi tinerele mele surori, oriunde călătoresc întâlnesc tineri ca dumneavoastră care sunt confruntaţi permanent cu Goliat-ul zilelor noastre sub forma ispitelor care ne fac să încălcăm legămintele şi standardele pe care ni le-a dat Domnul. Acestea devin chiar mai importante atunci când zilnic suntem înconjuraţi de imoralitatea profanatoare acceptată de societate, de lipsa de modestie, de pornografie şi de alte materiale nepotrivite care apar în mass-media, inclusiv la televiziune şi pe Internet, precum şi de larga răspândire a drogurilor şi a alcoolului. Într-un cuvânt, nu trece nici o zi în care să nu fim întrebaţi, într-o formă sau alta: „Cine este de partea Domnului? Cine?”. Am două sugestii simple care să vă ajute să vă pregătiţi să răspundeţi la această întrebare.

În primul rând, nu uitaţi niciodată cine sunteţi. Adevărul acesta simplu se găseşte în imnul copiilor pe care mulţi dintre noi l-am învăţat la Societatea Primară: „Copil al Domnului” (Imnuri şi cântece pentru copii, p. 58). Şi Tatăl nostru Ceresc, înţelept şi bun, nu ne-a trimis aici, ca apoi să ne lase singuri. El ne-a dat îndrumări specifice care să ne ajute să realizăm ceea ce El aşteaptă de la noi. El ne-a dat familii care să ne ajute, să ne iubească şi să ne înveţe. Ne-a dat profeţi în viaţă care să ne conducă. Ne-a dat, prin Prima Preşedinţie, standardele din broşura Pentru întărirea tineretului, împreună cu această promisiune: „Vă promitem că, dacă veţi urma aceste reguli de conduită şi veţi trăi conform adevărului din scripturi, veţi fi capabili să îndepliniţi munca vieţii voastre cu mai multă înţelepciune şi îndemânare, şi veţi suporta încercările cu mai mult curaj. Veţi avea ajutorul Duhului Sfânt” ([2001], pp. 2-3).

Eu păstrez întotdeauna un exemplar mic al broşurii cu mine – întotdeauna! Vă provoc să faceţi la fel. Apoi, când aşteptaţi un autobuz sau aveţi un moment liber, scoateţi-l, citiţi-l şi angajaţi-vă din nou să trăiţi conform acestor standarde din broşură. Vă promit că, pe măsură ce faceţi acest lucru, vor urma fericirea, pacea şi sentimentele de curaj şi de profundă apreciere a propriei valori.

Pe măsură ce vă exercitaţi libertatea de alegere, aduceţi-vă aminte că nu sunteţi singuri. În afară de un Tată Ceresc bun şi înţelept, sunt şi alţii care se roagă pentru dumneavoastră să faceţi alegeri înţelepte. Tânăr fiind, după ce ieşeam la o întâlnire cu o fată sau cu prietenii mei, întotdeauna treceam pe la părinţi când mă întorceam acasă. De obicei, ciocăneam la uşa lor, o deschideam şi spuneam: „Sunt acasă” şi apoi, mă duceam la culcare. Într-o seară, am ajuns acasă de la o întâlnire, am ciocănit la uşă ca de obicei şi apoi am deschis-o. În acest timp, lumina de pe culoar a căzut pe mama mea ce părea un înger îngenuncheat în rugăciune. Şi cum am văzut-o acolo, am ştiut pentru cine se ruga. N-am uitat niciodată acea întâmplare. Şi faptul că ştiu că mama mea încă se mai roagă pentru mine astăzi mă susţine şi-mi aminteşte cine sunt şi că nu sunt singur.

A doua mea sugestie: învăţaţi să vă controlaţi gândurile. O parte a planului fericirii pe care Tatăl nostru Ceresc ni l-a dat este ca noi să fim trimişi aici pentru a fi încercaţi. De aceea, mereu vor exista ispite. Lucrarea noastră, ca sfinţi din zilele din urmă, este să ţinem poruncile lui Dumnezeu în ciuda ispitelor pe care Satana ni le pune în drum. În viaţa mea, am aflat că este mult mai uşor să ne descurcăm când ne putem controla gândurile – mai ales atunci când am memorat muzica, scripturile şi poezia de bună calitate pentru a înlocui gândurile rele care ne vin în minte.

Preşedintele Boyd K. Packer ne-a sfătuit să memorăm un imn astfel încât, atunci când un gând inadecvat ne vine în minte, să putem să-l înlocuim cu un imn. Aplicând acest îndemn, un prieten de-al meu mi-a explicat: „Într-o zi, am plecat de la serviciu să servesc prânzul. După ce trecusem de două străzi, am observat că începusem să fredonez ‘cântecul meu’: Copil al Domnului. Întorcându-mă cu gândul în urmă, mi-am dat seama că, traversând strada de la birou, o tânără îmbrăcată nepotrivit a trecut prin faţa mea. Imediat, subconştientul a început să-mi deruleze în minte cuvintele şi muzica imnului ‘Copil al Domnului’ – pentru a înlătura gândurile nepotrivite”. În acea zi, prietenul meu a învăţat o lecţie excelentă despre abilitatea de a-şi controla gândurile.

Preşedintele George Albert Smith ne-a dat un sfat minunat despre acest subiect spunând: „Există o linie de demarcaţie bine definită între teritoriul Domnului şi teritoriul diavolului. Dacă rămâneţi de partea liniei Domnului, adversarul nu poate veni acolo să vă ispitească… Dar… dacă traversaţi de partea liniei diavolului, sunteţi pe teritoriul lui… şi el va lucra cu dumneavoastră pentru a vă face să ajungeţi cât mai departe posibil de acea linie, ştiind că el poate avea succes în a vă distruge doar ţinându-vă departe de locul în care sunteţi în siguranţă” (în Conference Report, octombrie 1945, p. 118).

Tema adunărilor comune ale tinerilor băieţi şi tinerelor fete pentru anul 2007 le oferă o promisiune acelora care urmează acest sfat înţelept: „Virtutea să înfrumuseţeze, fără încetare, gândurile tale; atunci, încrederea ta va creşte puternic în prezenţa lui Dumnezeu… [şi] Duhul Sfânt va fi tovarăşul tău permanent…” (D&L 121:45-46).

Vă mărturisesc că Dumnezeu trăieşte. Ştiu că noi suntem copiii Lui, că El ne cunoaşte pe nume şi că noi nu suntem singuri când luăm aceste decizii importante. În fiecare zi a vieţii dumneavoastră faceţi alegeri ale căror rezultate vă vor pune fie de o parte a acelei linii, fie de cealaltă parte a ei. Şi procedând astfel, adresez următoarea provocare tuturor tinerilor care îmi aud vocea - până la toţi tinerii de viţă nobilă din toată lumea: Trăiţi-vă viaţa în aşa fel încât, atunci când sunteţi confruntaţi cu o alegere între bine şi rău şi când în interiorul dumneavoastră puteţi auzi întrebarea „Cine este de partea Domnului?” – să fiţi pregătiţi să răspundeţi cu putere: „Eu sunt!” În numele lui Isus Hristos, amin.