Mesajul restaurării
Noi declarăm către lume faptul că plenitudinea Evangheliei lui Isus Hristos a fost restaurată pe pământ.
La o conferinţă de ţăruş din Valea Salt Lake la care am avut un angajament, am rugat un tânăr preşedinte al cvorumului diaconilor să mă asiste să vorbesc despre cheile preoţiei. Voiam ca el să înţeleagă faptul că este rânduit într-un oficiu foarte important care cuprinde cheile de a prezida asupra unui cvorum al preoţiei. Am discutat despre cât de mare este responsabilitatea de a deţine cheile şi cât de important este să aparţii unui cvorum. La încheierea micii prezentări, l-am întrebat câţi membri are în cvorumul său. A răspuns că sunt patrusprezece.
La întrebarea: „Câţi sunt activi?”.
Răspunsul a fost: „Doisprezece”.
Apoi, am întrebat: „Ce se întâmplă cu ceilalţi doi?”.
Răspunsul său a fost: „Trebuie să mă pun pe treabă şi să-i implic în cvorumul nostru”.
L-am întrebat cât timp îi va lua. S-a gândit că poate vreo trei luni de zile. L-am încurajat pentru efortul ce urma să-l depună.
După aproape trei luni de zile, am primit o scrisoare de la el în care mă informa că toţi membrii din cvorumul său erau de-acum activi. Mi-a spus că s-a împrietenit cu ei, iar unul dintre ei participă la adunările cvorumului diaconilor şi celălalt a fost rânduit învăţător de către episcop. M-a copleşit răspunsul său. Un exemplu al cuiva care onorează preoţia şi care foloseşte cheile preoţiei pentru a duce la realizare un angajament pe care i l-a dat Domnul spre îndeplinire. Nu pot să nu mă minunez de tiparul pe care Domnul L-a stabilit pentru administrarea lucrării Sale, aici pe pământ, prin folosirea puterilor preoţiei.
Acest tânăr, la nici patrusprezece ani, primeşte o instruire de preţ care îl pregăteşte să slujească întreaga viaţă. Vi-l inchipuiţi în următorii cinci sau şase ani continuând să slujească purtând un ecuson pe haina de la costum, însemnând faptul că dăruieşte doi ani din viaţa sa ca să fie misionar al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă?
Pe lângă această experienţă ce o dobândeşte exercitându-şi preoţia slujind celorlalţi, pregătirea acestui tânăr trebuie să includă şi o puternică înţelegere a mesajului restaurării – mesaj pe care mii de misionari îl proclamă astăzi lumii. Acesta este mesajul despre faptul că în zilele noastre, în dispensaţia plenitudinii timpurilor, Evanghelia a fost restaurată spre binecuvântarea tuturor celor care vor asculta şi se vor supune.
Prima viziune
Dispensaţia plenitudinii timpurilor a fost inaugurată printr-o viziune foarte specială, către un alt tânăr de nici cincisprezece ani, care s-a dus în pădure să se roage pentru a primi răspuns la întrebările pe care le avea în minte referitoare la religie. Joseph Smith descrie glorioasa viziune, ce a fost dezvăluită privirii sale, prin aceste cuvinte:
„Am văzut un stâlp de lumină exact deasupra capului meu, mai luminos ca strălucirea soarelui, care a coborât treptat până când a căzut deasupra mea.
… Când lumina s-a oprit asupra mea, am văzut două Personaje, ale căror strălucire şi slavă întreceau orice descriere şi care stăteau deasupra mea, în aer. Unul dintre Ele mi-a vorbit, chemându-mă pe nume, şi a spus, arătând către celălalt: Acesta este Fiul Meu Iubit. Ascultă-L!” (Joseph Smith – Istorie, 1:16-17).
Această viziune ne dezvăluie faptul că Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Isus Hristos, Fiul Său Iubit, sunt două Personaje distincte. Fiecare are un trup din carne şi oase glorificat şi perfect, ceea ce clarifică greşita prezumţie care a existat timp de multe secole referitor la conceptul a ceea ce este Dumnezeu. Este de mirare faptul că atunci când Joseph Smith a scris Articolele de credinţă el a declarat în primul: „Noi credem în Dumnezeu, Tatăl Veşnic, şi în Fiul Său, Isus Hristos, şi în Duhul Sfânt”? (Articolele de credinţă 1:1)
Cartea lui Mormon
Datorită cunoaşterii faptului că îndoiala, neîncrederea şi informarea greşită vor exista imediat după primirea de către profet a primei viziuni, Domnul a adus la lumină Cartea lui Mormon, un alt testament al Domnului nostru, Isus Hristos. Acest volum străvechi al sfintelor scripturi este un tovarăş sacru al Bibliei şi conţine plenitudinea Evangheliei nepieritoare a lui Isus Hristos. De asemenea, pune la dispoziţie către lume o dovadă convingătoare a faptului că Joseph Smith este într-adevăr un profet al lui Dumnezeu. Scriptura „Doctrina şi Legămintele” conţine următoarea declaraţie referitoare la scoaterea la lumină a Cărţii lui Mormon:
„[Dumnezeu] i-a dat lui [Joseph Smith] porunci care l-au inspirat;
Şi i-a dat lui putere de sus, prin mijloacele care au fost dinainte pregătite, pentru a traduce Cartea lui Mormon;
Care conţine o cronică a unui popor decăzut şi plenitudinea Evangheliei lui Isus Hristos către neamuri şi, de asemenea, către iudei;
Care a fost dată prin inspiraţie şi este confirmată către ceilalţi prin slujirea îngerilor şi este proclamată către lume prin ei –
Dovedind lumii că scripturile sfinte sunt adevărate şi că Dumnezeu inspiră oamenii şi îi cheamă la lucrarea Lui sfântă în această epocă şi în această generaţie, la fel ca în generaţiile din vechime” (D&L 20:7-11).
Traducerea Cărţii lui Mormon este un miracol de sine stătător şi oferă o altă dovadă a originii divine a cărţii. Când Oliver Cowdery a sosit la Harmony, Pennsylvania pe 5 aprilie 1829, pentru a sluji ca şi copist al profetului, fuseseră traduse numai câteva pagini din textul final. În acea seară, Oliver şi Joseph, au stat şi au vorbit până târziu în noapte despre experienţele trăite de profet. După două zile, pe 7 aprilie, au început traducerea lucrării. În următoarele trei luni, Joseph a tradus cu un ritm uimitor – în jur de 500 de pagini tipărite în aproximativ 60 de zile lucrătoare.
Oliver a scris referitor la această experienţă remarcabilă: „Acestea au fost zile de neuitat – faptul că am stat ascultând sunetul unui glas vorbind prin inspiraţia cerului a trezit în inimă recunoştinţa cea mai profundă! Zi după zi, continuam, fără întrerupere, să scriu istoria sau cronica numită ‘Cartea lui Mormon’, aşa cum ieşeau cuvintele din gura lui, în timp ce traducea cu Urimul şi Tumimul…” (Messenger and Advocate, oct. 1834, p. 14; vezi, de asemenea, Joseph Smith – Istorie 1:71, nota).
Preoţia
Pe măsură ce înaintau, Joseph şi Oliver erau cuprinşi de emoţie de doctrinele existente în carte. Erau impresionaţi în special de doctrina botezului, aşa cum era predată de Salvatorul Înviat în timpul vizitei Sale făcute locuitorilor emisferei vestice. Importanţa doctrinei botezului era dezvăluită clar în mintea lor. S-au hotărât că era timpul să-L caute pe Domnul în rugăciune puternică pentru a învăţa cum puteau să primească binecuvântarea de a fi ei înşişi botezaţi.
Pe 15 mai 1829, au mers în pădure în apropiere de râul Susquehanna şi au îngenuncheat în rugăciune. Oliver a descris astfel ceea ce s-a întâmplat după aceea: „Deodată, ca din mijlocul veşniciei, glasul Mântuitorului ne-a vorbit liniştit, în timp ce vălul s-a rupt şi îngerul lui Dumnezeu a coborât îmbrăcat cu slavă şi a remis mesajul aşteptat cu nerăbdare şi cheile Evangheliei pocăinţei. Ce bucurie! Ce minune! Ce mirare! În timp ce lumea [era] torturată şi dezorientată – în timp ce milioane [tatonau] ca orbii căutând pereţii, şi în timp ce marea masă de oameni era într-o stare de incertitudine, ochii noştri au văzut, urechile noastre au auzit” (Messenger and Advocate, oct. 1834, p. 15; vezi, de asemenea, Joseph Smith – Istorie 1:71, nota).
Îngerul a spus că numele său era Ioan, acelaşi care este numit Ioan Botezătorul, în Noul Testament. Şi-a aşezat mâinile pe capetele lui Joseph şi Oliver, şi a spus:
„‘Vouă, tovarăşilor mei în slujire, în numele lui Mesia, vă confer Preoţia lui Aaron, care deţine cheile slujirii îngerilor, ale Evangheliei pocăinţei şi ale botezului prin scufundare, pentru iertarea păcatelor; şi aceasta nu va mai fi niciodată luată de pe pământ, până ce fiii lui Levi nu vor oferi din nou Domnului o ofrandă în neprihănire.’
El a spus că această Preoţie a lui Aaron nu avea puterea de a aşeza mâinile pentru darul Duhului Sfânt, dar că aceasta ne va fi conferită mai târziu; şi ne-a poruncit să mergem şi să fim botezaţi, îndrumându-ne ca eu să-l botez pe Oliver Cowdery şi, după aceea, el să mă boteze pe mine.
În consecinţă, ne-am dus şi am fost botezaţi. Întâi l-am botezat eu pe el şi, după aceea, el m-a botezat pe mine – după aceea, mi-am aşezat mâinile pe capul lui şi l-am rânduit la Preoţia lui Aaron; apoi, el şi-a aşezat mâinile asupra mea şi m-a rânduit la aceeaşi preoţie, deoarece astfel ni s-a poruncit” (Joseph Smith – Istorie, 1:69-71).
La scurtă vreme, apostolii Petru, Iacov şi Ioan au apărut, aşezându-şi mâinile pe capetele celor doi tovarăşi în slujire şi le-au conferit Preoţia lui Melhisedec.
Biserica lui Isus Hristos
Acum, când puterea de a acţiona în numele Domnului era din nou pe pământ, lui Joseph i s-a poruncit să organizeze Biserica în mod oficial. La 6 aprilie 1830, în casa lui Peter Whitmer, sr. din Fayette, New York, şase bărbaţi care fuseseră deja botezaţi au votat în unanimitate pentru a organiza Biserica lui Isus Hristos, în conformitate cu poruncile lui Dumnezeu. În timpul acelei adunări, a fost primită o revelaţie:
„Iată, un registru va fi ţinut printre voi; şi în acest registru tu [Joseph Smith] vei fi chemat văzător, traducător, profet, apostol al lui Isus Hristos, vârstnic al Bisericii, prin voinţa lui Dumnezeu Tatăl şi harul Domnului tău Isus Hristos,
Fiind inspirat de Duhul Sfânt pentru a aşeza temelia ei şi a o zidi pentru credinţa prea sfântă.
Care Biserică a fost organizată şi întemeiată în anul Domnului tău o mie opt sute treizeci, în luna a patra şi în ziua a şasea a lunii care este numită aprilie.
De aceea, voi, adică membrii Bisericii, trebuie să luaţi în seamă toate cuvintele şi poruncile lui pe care el vi le va da vouă pe măsură ce el le primeşte, umblând în toată sfinţenia în faţa Mea;
Deoarece, cuvântul lui îl veţi primi, ca şi cum ar fi din propria Mea gură, în toată răbdarea şi credinţa” (D&L 21:1-5).
Astfel, Biserica lui Isus Hristos era din nou pe pământ pentru a binecuvânta omenirea cu doctrinele şi învăţăturile Salvatorului. Această Biserică a fost organizată conform planului pe care Domnul l-a stabilit din vechime.
În Biblie, în epistola către Efeseni, Pavel a declarat:
„Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,
pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos:
ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;
ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos” (Efeseni 4:11-15).
Preşedintele Hinckley a spus referitor la restaurare: „După ce multe generaţii au trecut pe faţa pământului – atât de multe dintre ele în conflicte, ură, întuneric şi răutate – a venit măreaţa, noua zi a Restaurării. Această măreaţă Evanghelie a fost inaugurată prin apariţia Tatălui şi a Fiului în faţa băiatului Joseph. Asupra lumii se ridicau zorii dispensaţiei plenitudinii timpurilor. Tot ceea ce fusese bun, frumos, divin în toate dispensaţiile anterioare a fost restaurat în această perioadă remarcabilă (în „The Dawning of a Brighter Day”, Liahona, mai 2004, p. 83).
Mesajul nostru este unicat. Noi declarăm către lume faptul că plenitudinea Evangheliei lui Isus Hristos a fost restaurată pe pământ. Noi declarăm cu îndrăzneală faptul că cheile preoţiei au fost restaurate omului, având puterea de a pecetlui pe pământ şi în ceruri. Rânduielile salvatoare, rostite de Domnul ca fiind necesare intrării în viaţa veşnică alături de El, pot fi acum înfăptuite prin autoritatea de pecetluire de către cei care îşi exercită cu demnitate puterea sfintei Sale preoţii. Noi declarăm lumii faptul că aceasta este perioada la care profeţii din vremurile biblice au făcut referire ca fiind zilele din urmă. Este timpul cel din urmă, dinaintea venirii lui Isus Hristos pentru a conduce şi a domni peste pământ.
Îi invităm pe toţi să asculte de la noi mesajul Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos. Apoi, puteţi compara mesajul glorios cu ceea ce ascultaţi de la alţii, şi puteţi hotărî care vine de la Dumnezeu şi care vine de la oameni.
Mărturia mea către dumneavoastră este aceea că aceasta este Biserica lui Isus Hristos, stabilită în zilele din urmă. În numele Domnului şi Salvatorului nostru, al lui Isus Hristos, amin.