Strângeţi comori pentru vremea viitoare

Dragii mei fraţi, cât suntem de binecuvântaţi să fim adunaţi aici, împreună cu Prima Preşedinţie şi cei Doisprezece Apostoli. Fiecare deţinător al preoţiei prezent, fie că are 12 ani sau 112, poate, datorită Salvatorului nostru, Isus Hristos, să moştenească natura celestială a vieţii, „dacă se supun legilor şi rânduielilor Evangheliei”.¹ Acesta este un lucru minunat la care să te gândeşti, iar eu ştiu că este adevărat. Sunteţi răspunzători pentru viaţa dumneavoastră!

Cu această perspectivă înaintea noastră, reflectaţi la următoarea povestire. Un tânăr băiat, plin de ambiţie şi energie, s-a înscris la o universitate renumită. La acea vreme, era deţinător al Preoţiei aaronice. Ţelul său era foarte înalt – voia să devină doctor. Aspiraţiile lui erau ambiţioase – voia să fie bogat.

Voia să joace fotbal, aşa că a căutat ocazia să se întâlnească cu antrenorul şi în cele din urmă a fost acceptat în echipă. Acum, putea fi recunoscut şi avea drepturi unice în lumea sporturilor universitare.

Acestea erau planurile din mintea lui.

Dar se gândise foarte puţin la ceva ce, în ultimă instanţă, ar fi ruinat ambiţiile lui mari şi deşarte – a eşuat în a strânge comori pentru vremea viitoare. Neglijase importanţa unei pregătiri adecvate, neglijase să respecte cerinţele unei prezenţe regulate şi ale unui studiu disciplinat, şi neglijase clasa de chimie de la facultate. Consecinţele au venit rapid şi au fost nemiloase. A durat mai puţin de 90 de zile. S-a întâmplat astfel.

În ziua în care a aflat că trupul lui, de numai 1,85 m şi 77 kg, trebuia să ia poziţie pentru a începe să joace împotriva unui adversar uriaş din echipa celor mai buni jucători din şcoală, a ştiut că alesese un sport greşit.

Neobişnuit cu un studiu riguros, ochii şi mintea lui au refuzat să funcţioneze după puţinul timp pe care-l acordase studiului.

Ceea ce a pus capac înfrângerii lui, a fost examenul final la chimie. Este suficient să vă spun că răspunsurile lui la întâmplare la testele grilă nici măcar nu au atins scorul pe care l-ar produce o medie a alegerilor la întâmplare. A eşuat în mod jalnic.

Munca grea, o misiune care să trezească în el o viziune corectă a scopurilor vieţii şi hotărârea de a se pregăti, au depăşit, în cele din urmă, consecinţele acestei scurte perioade nesăbuite. Cu toate acestea, chiar şi astăzi, încă am coşmaruri cu clasa aceea de chimie.

Din fericire, Domnul ne-a arătat cum să evităm nesăbuinţe similare. El a spus:

„Ia aminte, O, tu popor al Bisericii Mele… Luaţi aminte, popoare din depărtări; şi voi care sunteţi pe insulele mării, ascultaţi cu toţii.

Pregătiţi-vă, pregătiţi-vă pentru ceea ce va veni, pentru că Domnul este aproape”².

Doctrina Celei de-a Doua Veniri a lui Mesia prevede unul dintre cele mai măreţe motive pentru a vă pregăti şi a trăi neprihănit. Tatăl Ceresc ştie că binecuvântările promise îi încurajează pe copiii Lui să facă lucrările neprihănirii şi pedepsele promise îi descurajează să facă răul. La fel sunt revelaţiile care se referă la A Doua Venire a Domnului nostru.³

Aceste revelaţii vorbesc despre semne şi minuni pe pământ şi în ceruri. Ele prevestesc timpuri tulburătoare şi se aşteaptă la evenimente deosebite ca scop şi ca durată. Şi cel mai important, primim aceste promisiuni divine:

„Domnul va avea putere asupra sfinţilor Săi şi va domni în mijlocul lor”.⁴

„Pentru ca prin providenţa Mea, în ciuda suferinţelor care se vor abate asupra voastră… Biserica să fie independentă deasupra tuturor creaturilor de sub lumea celestială”.⁵

Şi „dar, dacă sunteţi pregătiţi, nu vă va fi teamă”.⁶

Deţinătorii preoţiei sunt îndrumaţi prin aceste promisiuni să se pregătească ei înşişi şi familiile lor pentru venirea Domnului.⁷ Nu este nevoie să ne îngrijorăm în legătură cu evenimentele care conduc la A Doua Venire. Mai degrabă, să fim plini de recunoştinţă pentru că înţelegem ce se va întâmpla. Să apreciem că suntem făcuţi răspunzători ca administratori ai binecuvântărilor pământeşti, fiind reprezentanţii Domnului peste ceea ce El a pregătit pentru noi.⁸ Formula pentru a avea succes este simplă: Fiţi credincioşi. Uşuraţi-vă viaţa. Strângeţi comori pentru vremea viitoare.

Fiţi credincioşi. Ca deţinători ai preoţiei promovăm un comportament blând şi cuvinte frumoase. Suntem bărbaţi care se roagă, care ţin ziua de sabat sfântă, şi care cunosc cuvântul lui Dumnezeu. Postim, plătim zeciuiala şi daruri de post generoase. Ne ţinem legămintele şi ne consacrăm vieţile clădirii împărăţiei lui Dumnezeu.

Şi, fraţilor, noi strângem comori pentru vremea viitoare! Făcând aceste lucruri, „Domnul va avea putere asupra sfinţilor Săi şi va domni în mijlocul [nostru]”.⁹

Uşuraţi-vă viaţa. Ca bărbaţi ai lui Dumnezeu, ne îndepărtăm de lăcomie şi ne apropiem de ceea ce clădeşte, căci „ceea ce nu edifică nu este de la Dumnezeu”.¹⁰ Dacă afacerile, implicările, năzuinţele sau planurile noastre ne distrag de la a-L pune pe Dumnezeu pe primul loc, trebuie să le reducem şi să ne uşurăm vieţile.¹¹ Dacă avem datorii, să le plătim şi să trăim fără datorii, cât de mult este posibil.

Şi, fraţilor, să ne strângem comori pentru vremea viitoare! Atunci, „prin providenţa [Domnului], în ciuda suferinţelor… Biserica [şi membrii ei] va fi independentă… ”.¹²

Strângeţi comori pentru vremea viitoare. Soţiile contribuie la această lucrare, dar ele au nevoie de soţi care să preia conducerea în pregătirea familiei. Copiii au nevoie de părinţi care să le insufle aceste tradiţii drepte. Ei vor face, apoi, la fel cu copiii lor, şi comorile lor nu se vor pierde.

Un principiu important al Evangheliei este să ne pregătim pentru zile negre. Munca, hărnicia, cumpătarea fac parte din ordinea regală a vieţii. Să ne amintim aceste cuvinte ale lui Pavel: „Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă, şi este mai rău decât un necredincios”.¹³

În faţa noastră stau cei trei înalţi preoţi care prezidează, care constituie Prima Preşedinţie a Bisericii.

Învăţăm de la preşedintele James E. Faust , al doilea consilier: „Fiecare tată şi mamă sunt păzitorii rezervelor familiei. Ei trebuie să depoziteze orice familia lor proprie ar dori să aibă în caz de urgenţă… [şi] Dumnezeu ne va susţine în încercările noastre”.¹⁴

De la preşedintele Thomas S. Monson , primul consilier, învăţăm: „Mult mai mulţi oameni pot trece uşor prin perioadele de dificultăţi financiare din vieţile lor, dacă au rezerva lor de mâncare pentru un an… şi nu au datorii. Astăzi aflăm că mulţi au urmat acest sfat invers: au cel puţin un an rezervă de datorii şi nu au rezerve de mâncare”.¹⁵

Preşedintele Gordon B. Hinckley, profetul Domnului, ne învaţă:

„Cel mai bun loc pentru a păstra rezerva de mâncare este în interiorul caselor noastre…

Putem începe chiar foarte modest. Putem începe cu rezervă de hrană pentru o săptămână şi în mod gradat s-o mărim pentru o lună, iar apoi pentru trei luni… Mă tem că atât de mulţi simt că o rezervă de mâncare pe termen lung este peste posibilităţile lor, încât nu fac efort deloc.

Începeţi cu puţin… şi, în mod gradat, creşteţi la o cantitate rezonabilă, pentru a vă atinge obiectivul”.¹⁶

Pregătirile inspirate se bazează pe fundaţia credinţei în Isus Hristos, pe supunere şi pe un mod de viaţă înţelept. Membrii nu trebuie să exagereze, dar trebuie să înceapă.

Vă rugăm pe deţinătorii preoţiei să faceţi rezerve suficiente, astfel încât dumneavoastră şi familia dumneavoastră să puteţi face faţă schimbărilor neaşteptate ale vieţii. Asiguraţi-vă, vă rog, ca cei încredinţaţi supravegherii dumneavoastră să poată primi aceste două broşuri intitulate All Is Safely Gathered In (Totul este adunat în siguranţă). Îndemnaţi-i să se pregătească de acum pentru vremurile de strâmtorare care vor veni.

Conducători ai preoţiei, antrenaţi Societatea de Alinare în promovarea pregătirii în familie cu produse făcute în casă. Femeile din Biserică au nevoie de sprijinul dumneavoastră şi vor răspunde la îndrumarea dumneavoastră.

Încurajaţi-vă membrii să depoziteze în mod regulat câte ceva folositor în cămara familiei, produse hrănitoare de bază şi ceva apă care poate fi băută. Trebuie să economisească ceva bani, chiar numai câţiva lei în fiecare săptămână. Această abordare modestă le va permite să aibă rezerve pentru câteva luni. După un timp, pot să extindă aceste eforturi modeste la provizii pe termen lung, adăugând lucruri esenţiale precum grânele, legumele (mazăre şi fasole) şi alte produse hrănitoare care-i vor ţine în viaţă, în caz că nu au nimic altceva de mâncat.¹⁷

Dacă facem tot ce putem, putem avea încredere că „făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din ulcior nu se va împuţina”.¹⁸ Ne vom bucura de o înţelepciune mai mare, de siguranţă, de pacea minţii şi de bunăstare personală. Vom fi pregătiţi şi, deoarece suntem pregătiţi, „nu [ne] va fi teamă”.¹⁹

În încheiere, vă fac cunoştinţă cu familia Luca şi Patrizia Vaccarono. Ei trăiesc într-un mic oraş de lângă Roma, Italia. Într-o scrisoare recentă, au scris:

„Am decis, după ce am câştigat ceva experienţă, că este important să ne facem provizii din lucrurile pe care le folosim. Uneori trebuie să ne schimbăm obiceiul de a mânca anumite feluri de mâncare…

Sentimentul de pace şi dorinţa de a fi credincioşi poruncilor date de Domnul prin profetul de azi ne ajută să simţim Spiritul Sfânt… să nu ne fie teamă şi să înţelegem că semnele timpului pentru A Doua Venire a Domnului sunt o binecuvântare şi nu ceva de care să ne fie teamă. Ne bucurăm de ea… Ne oferă motivarea de a fi credincioşi şi de a îndura până la capăt şi de a fi salvaţi şi de a obţine viaţa veşnică.”²⁰

Ca un gând final, fratele Vaccarono scrie: „Îmi pare rău pentru engleza mea, sper să înţelegeţi ceea ce am încercat să vă explic”. Frate şi soră Vaccarono, înţelegem, pentru că este scris în scripturi: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.”²¹ În numele lui Isus Hristos, amin.