Pocăinţă şi convertire

Ce înseamnă a te pocăi? Să începem cu o definiţie din dicţionar care spune că a te pocăi înseamnă „a te întoarce de la păcat… a simţi tristeţe şi regret”.¹³ Să te pocăieşti de păcat nu este uşor. Dar răsplata îşi merită preţul. Pocăinţa include mai mulţi paşi care trebuie făcuţi pe rând. Rugăciunea umilă va veni în ajutorul fiecărui pas. Ca premise ale iertării,¹⁴ trebuie să existe întâi recunoaşterea, remuşcarea, apoi mărturisirea. „În acest mod veţi cunoaşte dacă un om se pocăieşte de păcatele lui - iată, el le va mărturisi şi le va abandona”. ¹⁵ Mărturisirea trebuie făcută persoanei căreia i s-a greşit. Mărturisirea trebuie să fie sinceră şi nu doar o acceptare a vinovăţiei după ce dovada este evidentă. Dacă au fost ofensate multe persoane, mărturisirea trebuie făcută tuturor părţilor ofensate. Fapte care ar putea afecta demnitatea cuiva în Biserică sau dreptul la privilegiile ei trebuie mărturisite cu promptitudine episcopului, pe care Domnul l-a chemat ca judecător în Israel.¹⁶

Următorul pas este restituirea – repararea pagubelor făcute – dacă este posibil. Apoi vin paşii hotărârii de a te purta mai bine şi de a te abţine de la a repeta păcatul – de a te pocăi „cu toată inima”.¹⁷ Mulţumită răscumpărării plătite prin ispăşirea lui Isus Hristos, iertarea deplină este dată păcătosului care se pocăieşte şi rămâne liber de păcat.¹⁸ Sufletului care se pocăieşte, Isaia i-a spus: „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna”.¹⁹

Că Domnul cere cu fermitate pocăinţa este clar când citim secţiunea 19 din Doctrina şi legămintele: „De aceea, Eu îţi poruncesc să te pocăieşti – pocăieşte-te ca nu cumva să te lovesc cu toiagul cuvântului Meu şi cu furia Mea şi cu mânia Mea şi ca nu cumva suferinţele tale să fie dureroase – şi tu nu ştii cât de dureroase sunt, nu ştii cât de cumplite sunt, da, nu ştii cât sunt de greu de suportat.

Căci iată, Eu, Dumnezeu, am suferit aceste lucruri pentru toţi, pentru ca ei să nu sufere, dacă ei se vor pocăi;

Dar dacă nu se vor pocăi, ei trebuie să sufere la fel ca şi Mine”.²⁰

Deşi Domnul insistă ca noi să ne pocăim, majoritatea oamenilor nu simt că acest lucru este absolut necesar.²¹ Ei se includ printre aceia care încearcă să fie buni.²² Ei nu au intenţii rele. Totuşi, Domnul explică limpede în mesajul Său că toţi trebuie să se pocăiască – nu numai de păcatele făcute prin comitere, ci şi de păcatele făcute prin omitere. În acelaşi fel, El îi avertizează pe părinţi: „Dacă sunt părinţi care au copii în Sion… care nu îi învaţă… să înţeleagă doctrina pocăinţei, a credinţei în Hristos, Fiul Dumnezeului cel Viu, şi a botezului şi a darului Duhului Sfânt… păcatul va fi asupra capetelor părinţilor”.²³

Doctrina pocăinţei este mult mai cuprinzătoare decât o definiţie din dicţionar. Când Isus a spus „pocăiţi-vă”, ucenicii lui au consemnat această poruncă în limba greacă folosind verbul metanoeo.²⁴ Acest cuvânt puternic are o mare semnificaţie. Prefixul meta înseamnă „schimbare”.²⁵ Sufixul se referă la patru termeni greceşti importanţi: nous, care înseamnă „minte”²⁶, gnos, care înseamnă „cunoştinţă”²⁷, pneuma, care înseamnă „duh”²⁸ şi pnoe, care înseamnă „suflare”²⁹.

Astfel, când Isus a spus „pocăiţi-vă”, El ne-a cerut să ne schimbăm – să ne schimbăm mintea, cunoştinţa, duhul şi chiar răsuflarea. Un profet a explicat că o astfel de schimbare a răsuflării unei persoane înseamnă să respire având o mai mare recunoştinţă faţă de El, care dă fiecare răsuflare. Regele Beniamin a spus: „Dacă Îl veţi sluji pe Acela care v-a creat… şi care vă apără zi de zi, împrumutându-vă răsuflarea… de la un moment la altul – vă spun, dacă Îl veţi sluji cu tot sufletul vostru, totuşi nu veţi fi decât slujitori netrebnici”.³⁰

Da, Domnul ne-a poruncit să ne pocăim, să ne schimbăm căile, să venim la El şi să fim mai asemănători Lui.³¹ Pentru aceasta este nevoie de o schimbare totală. Alma şi-a învăţat fiul astfel: „Învaţă înţelepciune în tinereţea ta”, a spus el „învaţă în tinereţea ta să ţii poruncile lui Dumnezeu… Fă ca toate gândurile tale să fie îndreptate către Domnul; da, ca toate simţirile inimii tale să fie puse în Domnul în vecii vecilor”.³²

A te pocăi pe deplin înseamnă a te converti complet la Domnul Isus Hristos şi la lucrarea Sa sfântă. Alma a propovăduit acest concept când a pus aceste întrebări: „Şi acum, iată, vă întreb pe voi, fraţii mei din Biserică, v-aţi născut voi spiritual din Dumnezeu? Aţi primit voi imaginea Lui în înfăţişarea voastră? Aţi simţit voi această măreaţă schimbare în inimile voastre?”³³ Acea mare schimbare vine când suntem „născuţi din nou”, când ne convertim şi ne concentrăm atenţia asupra călătoriei spre împărăţia lui Dumnezeu.³⁴

Roadele pocăinţei sunt dulci. Convertiţii care se pocăiesc află că adevărurile Evangheliei restaurate le guvernează gândurile şi faptele, le modelează obiceiurile şi le întăresc caracterul. Ei devin mai puternici şi mai capabili să se lepede de toată necredinţa.³⁵ Mai mult, dorinţa fizică necontrolată,³⁶ dependenţa de pornografie sau droguri dăunătoare,³⁷ pasiunile neînfrânate,³⁸ dorinţele carnale³⁹ şi mândria nedreaptă⁴⁰ sunt diminuate de convertirea completă la Domnul şi de hotărârea de a-L sluji şi de a-I urma exemplul.⁴¹ Virtuţile le înfrumuseţează gândurile şi încrederea în sine creşte.⁴² Zeciuiala este considerată o binecuvântare ce le aduce bucurie şi protecţie, nu o îndatorire sau un sacrificiu.⁴³ Adevărul devine mai atrăgător şi lucrurile demne de laudă devin mai atrăgătoare.⁴⁴

Pocăinţa este metoda Domnului de creştere spirituală. Regele Beniamin a explicat că „omul prin firea lui este un duşman al lui Dumnezeu şi a fost de la căderea lui Adam şi va fi în vecii vecilor, dacă el nu se supune chemărilor Spiritului Sfânt şi înlătură omul firesc şi devine un sfânt prin ispăşirea lui Hristos Domnul şi devine ca un copil, ascultător, blând, umil, răbdător, plin de dragoste, dornic să se supună tuturor lucrurilor pe care Domnul are grijă să i le trimită, tot aşa cum un copil se supune tatălui său”.⁴⁵ Fraţi şi surori, aceasta este convertirea! Pocăinţa este convertire! Un suflet care se pocăieşte este un suflet convertit şi un suflet convertit este un suflet care se pocăieşte.

Fiecare persoană vie se poate pocăi. Dar ce se întâmplă cu cele care au murit? Şi ele au prilejuri de a se pocăi. Scriptura declară că „vârstnicii credincioşi ai acestei dispensaţii, când părăsesc viaţa muritoare, continuă munca lor de predicare a Evangheliei pocăinţei… printre aceia care sunt… sub robia păcatului în marea lume a spiritelor morţilor.

Morţii care se pocăiesc vor fi mântuiţi prin supunerea faţă de rânduielile casei lui Dumnezeu.

Şi, după ce plătesc pedeapsa pentru păcatele lor şi sunt purificaţi, ei vor primi o răsplată potrivit cu lucrările lor”.⁴⁶

Profetul Joseph Smith a revelat, în continuare, că „pământul va fi lovit de un blestem, dacă nu va exista o legătură sudată, de un fel sau altul, între părinţi şi copii… Fără ei noi nu putem deveni desăvârşiţi; nici ei nu pot deveni desăvârşiţi fără noi… [Această] dispensaţie începe acum să fie inaugurată, ca o uniune întreagă, completă şi perfectă, şi o sudură a dispensaţiilor, a cheilor, a puterilor şi a slavei să se producă”.⁴⁷

„Isus vrea să fiu o rază de soare?” ⁴⁸ Da! Şi vrea ca şi dumneavoastră să fiţi! El vrea, de asemenea, ca noi să fim fierari – care să creeze legături sudate celestiale – pentru a pune capăt blestemului⁴⁹ destrămării familiilor. Pământul a fost creat şi templele au fost clădite pentru ca familiile să fie împreună pentru totdeauna.⁵⁰ Mulţi dintre noi, dacă nu chiar majoritatea, s-ar putea pocăi şi converti la mai multă muncă în templu şi pentru istoria familiei pentru strămoşii noştri. Pocăinţa noastră este deci necesară şi esenţială pentru pocăinţa lor.

Tuturor semenilor noştri morţi, femeii de 28 de ani, afundată în mlaştina păcatului şi fiecăruia dintre noi, le declar că binecuvântarea dulce a pocăinţei se poate obţine. Ea vine prin convertire completă la Domnul şi la lucrarea Sa sfântă.

Eu ştiu că Dumnezeu trăieşte. Isus este Hristosul. Aceasta este Biserica Sa. Profetul Său de astăzi este preşedintele Gordon B. Hinckley, astfel mărturisesc, în numele lui Isus Hristos, amin.