Rededicarea Tabernacolului Salt Lake
Eu sunt recunoscător că această clădire magnifică a fost consolidată şi renovată ca să poată fi pe mai departe folosită spre a-i instrui şi a-i edifica pe copiii lui Dumnezeu.
Este o mare onoare şi un privilegiu să iau parte la slujba de rededicare a Tabernacolului Salt Lake, acest măreţ edificiu care este situat la vest de templul Salt Lake. Le suntem recunoscători tuturor celor care au avut o contribuţie la marea lucrare ce a fost făcută la această clădire. Mulţumim, în mod special, episcopatului care prezidează: episcopului H. David Burton, episcopului Richard C. Edgley şi episcopului Keith B. McMullin pentru conducerea excelentă de îndrumare a lucrării de actualizare şi restaurare a Tabernacolului Salt Lake.
Am amintiri plăcute de pe vremea când, băiat fiind, veneam la acest Tabernacol. Am fost botezat aici. Când am devenit diacon, tatăl meu m-a adus aici ca să asist la adunarea generală a preoţiei. Am venit cu 15 minute mai devreme şi ne-am găsit cu uşurinţă locuri la balcon.
La începuturile Bisericii, singurele două clădiri construite special pentru preaslăvire erau templele Kirtland şi Nauvoo. Amândouă fuseseră construite conform revelaţiei. Prima clădire construită de către Biserică şi concepută pentru a servi ca şi casă de întruniri a fost, de asemenea, propusă a fi folosită ca şcoală. Fusese construită din bârne de lemn, în Missouri, în anul 1831.1
În momentul dedicării, în anul 1836, templul Kirtland era deja prea mic pentru a-i găzdui pe toţi sfinţii care doreau să asiste la dedicare. Profetul Joseph Smith a notat cu tristeţe faptul că clădirea nu putea găzdui mai mulţi oameni.2 Totuşi, când violenţa împotriva sfinţilor şi a conducătorilor lor s-a înteţit în Kirtland, majoritatea membrilor Bisericii s-au mutat în Missouri în anul 1838, lăsând în urmă această clădire de preţ.
Templul din Nauvoo a fost construit aproape întocmai după acelaşi model ca templul Kirtland, păstrând camerele de întrunire la parter şi la etaj. Totuşi, înainte ca templul Nauvoo să fie terminat în anul 1846, sfinţii se întâlneau afară, deseori lângă templu, pentru a-i auzi vorbind pe Joseph şi pe ceilalţi conducători ai Bisericii. Uneori, mii de persoane participau la aceste adunări.
După cum George A. Smith a notat, în stilu-i umoristic caracteristic: „în zilele profetului Joseph… mormonismul înflorea cel mai bine afară”. Aceasta s-a întâmplat deoarece „n-am reuşit să construim o clădire suficient de mare care să-i găzduiască pe sfinţi, înainte de moartea profetului”.3
Din când în când vremea neprielnică întrerupea aceste adunări în aer liber şi, atât vorbitorii, cât şi congregaţia se simţeau stânjeniţi. Preşedintele Joseph F. Smith, care îşi amintea destul de bine de disconfortul pricinuit de aceste adunări în aer liber din Nauvoo, din apropierea templului, a spus:
„Prima mea amintire a unui loc de preaslăvire este din Nauvoo. Era într-o mică dumbravă cu pomi din apropierea templului. Alături de mama mea, am ascultat acolo oameni ca Brigham Young, Heber C. Kimball, Orson Hyde, Parley P. Pratt, Orson Pratt, profetul Joseph şi patriarhul Hyrum. Îmi aduc bine aminte cum am participat la o adunare în acea dumbravă, unde o trăsură a fost trasă în faţa auditoriului şi profetul Joseph s-a urcat în ea şi a vorbit, când a început să plouă. O persoană sau două s-au urcat şi ele şi au ţinut umbrelele deasupra lui, ca să nu îl plouă. Mulţi oameni n-aveau umbrele şi era destul de frustrant şi neplăcut să stai acolo, dar îmi aduc aminte bine, deşi eram un băieţel, faptul că nimeni nu a plecat de la faţa locului cât timp a vorbit el.”.4
Înainte de moartea sa, profetul Joseph a dat îndemnul ca un tabernacol din prelată să fie construit pentru a-i adăposti pe sfinţi în timpul adunărilor numeroase. În anul 1845, aproape de terminarea construirii templului, vârstnicul Orson Hyde din Cvorumul celor Doisprezece a fost trimis înapoi în est pentru a strânge bani şi pentru a cumpăra „în jur de 3.700 de metri” de prelată pentru a construi ceea ce Brigham Young a denumit ca fiind un „tabernacol al congregaţiei din Sion”.5
Fratele Orson Pratt a explicat locul propus şi proiectul pentru tabernacolul din prelată într-o scrisoare datată 30 august 1845:
„Este în plan construirea unui tabernacol din prelată în faţa templului, şi care să fie în vecinătatea templului, în partea de vest. Forma acestui tabernacol va fi ca o cupolă. …Zona fundaţiei va fi îndeajuns de mare pentru a găzdui opt sau zece mii de persoane; scaunele se vor ridica pe rânduri treptate sub forma unui amfiteatru”.6
Fraţii au început de a doua zi să cureţe terenul pentru construirea tabernacolului din prelată. Totuşi, din cauza persecuţiei continue din partea duşmanilor lor, sfinţii au trebuit să părăsească Nauvoo astfel încât tabernacolul din prelată n-a mai fost construit. Aşadar, Orson Hyde „a încărcat prelata în căruţe, în anul 1846, şi s-a îndreptat cu aceasta spre vest”.7 Unii au zvonit că „prelata a fost folosită în scopuri practice, ca de exemplu pentru corturi, pe post de rogojină şi pentru copertine pentru căruţe” în folosul sfinţilor în timpul exodului spre Valea Salt Lake.8
Tabernacolul din Piaţa Templului din oraşul Salt Lake are dimensiunile aproximative cu cele ale tabernacolului din prelată proiectat pentru Nauvoo şi, la fel ca tabernacolul propus în Nauvoo este, de asemenea, situat la vest de templu. Ca şi în cazul altor situaţii, cum ar fi migraţia către vest, Joseph Smith a prevăzut un tabernacol măreţ; iar Brigham Young l-a dus la împlinire.
Deci, tabernacolul proiectat pentru Nauvoo, deşi nu a fost niciodată construit, a fost un prototip al acestei clădiri istorice. Băiat fiind, ascultam conferinţele generale la radio; acum, cu ajutorul sateliţilor şi al echipamentului electronic modern, transmitem din oraşul Salt Lake către toate ţările din lume în acelaşi timp – aşa cum procedăm acum – folosind sisteme de transmisie către clădiri din întreaga lume. Aceasta a devenit posibilă datorită inspiraţiei primită de fraţi pentru a întâmpina nevoile oamenilor din zilele şi din timpul nostru. Acesta este un exemplu al modului în care Domnul face posibilă întâmpinarea nevoilor membrilor Bisericii. Vă mărturisesc faptul că Domnul va continua să dezvăluie prin intermediul profetului Său, Gordon B. Hinckley, căile şi mijloacele prin care să întâmpine nevoile tuturor membrilor Bisericii – aflată într-un proces continuu de creştere.
Eu sunt recunoscător că această clădire magnifică a fost consolidată şi renovată ca să poată fi pe mai departe folosită spre a-i instrui şi a-i edifica pe copiii lui Dumnezeu. În numele lui Isus Hristos, amin.