Să folosim darul divin al rugăciunii

Rugăciunea este un dar divin al Tatălui nostru Ceresc pentru fiecare suflet. Gândiţi-vă: Fiinţa Supremă absolută, cel mai atotştiutor, atotvăzător, atotputernic personaj, ne încurajează pe dumneavoastră şi pe mine, aşa neimportanţi cum suntem, să vorbim cu El, în calitate de Tată al nostru. De fapt, deoarece El ştie ce disperată nevoie avem de îndrumarea Lui, El porunceşte: „Să te rogi cu glas tare, precum şi în inima ta; da, în faţa lumii, cât şi în secret, în public, cât şi în particular”.¹

Indiferent de situaţia noastră, fie că suntem umili sau aroganţi, săraci sau bogaţi, liberi sau sclavi, învăţaţi sau ignoranţi, iubiţi sau uitaţi, ne putem adresa Lui. Nu avem nevoie să ne înscriem în audienţă. Plângerea noastră poate fi scurtă sau poate dura cât timp avem nevoie. Poate fi o exprimare de durată a dragostei şi recunoştinţei sau o cerere urgentă pentru ajutor. El a creat universuri nenumărate şi le-a populat cu lumi şi, totuşi, dumneavoastră şi cu mine putem vorbi cu El personal şi El ne va răspunde întotdeauna.

Ne rugăm la Tatăl Ceresc în numele sfânt al Fiului Său Iubit, Isus Hristos. Rugăciunea este mai eficientă când ne străduim să fim curaţi şi supuşi, să avem motive demne şi să fim doritori să facem ceea ce ne cere El. Rugăciunea umilă, încrezătoare, aduce îndrumare şi pace.

Nu vă îngrijoraţi de felul stângaci în care vă exprimaţi sentimentele. Doar vorbiţi cu Tatăl dumneavoastră milostiv şi înţelegător. Dumneavoastră sunteţi copiii Săi preţioşi pe care El îi iubeşte şi vrea să-i ajute. În timp ce vă rugaţi, înţelegeţi că Tatăl Ceresc este aproape şi vă ascultă.

Cheia pentru a vă îmbunătăţi rugăciunea este să cereţi lucruri drepte. Gândiţi-vă să nu mai cereţi lucrurile pe care le vreţi dumneavoastră, ci să căutaţi în mod sincer să aflaţi ce vrea El pentru dumneavoastră. Apoi, pe măsură ce aflaţi care este voia Lui, rugaţi-vă să fiţi îndrumaţi pentru a avea puterea s-o împliniţi.

Dacă vreodată vă simţiţi departe de Tatăl nostru, aceasta poate fi din mai multe motive. Oricare ar fi cauza, pe măsură ce continuaţi să vă rugaţi pentru ajutor, El vă va îndruma să faceţi ceea ce trebuie pentru a vă reda încrederea că El este aproape. Rugaţi-vă, chiar şi atunci când nu aveţi dorinţa să vă rugaţi. Uneori, precum un copil, vă puteţi purta greşit şi simţiţi că nu Îl puteţi aborda pe Tatăl dumneavoastră în legătură cu o problemă. Aceasta se întâmplă când aveţi cel mai mult nevoie să vă rugaţi. Niciodată să nu credeţi că sunteţi prea nedemni pentru a vă ruga.

Mă întreb dacă putem vreodată să înţelegem într-adevăr imensa putere a rugăciunii, până când nu întâlnim o problemă copleşitoare, urgentă şi realizăm că nu avem putere s-o rezolvăm. Atunci, ne vom întoarce la Tatăl nostru, în recunoaştere umilă a dependenţei noastre totale faţă de El. Ne este de ajutor să găsim un loc izolat unde sentimentele noastre să poată fi exprimate cu voce tare atât de mult timp şi atât de intens, cât este nevoie.

Am făcut aceasta. Am avut odată o experienţă care mi-a produs multă îngrijorare. Nu avea nimic de-a face cu nesupunerea sau păcătuirea, ci era în legătură cu o relaţie umană extrem de critică. Câtva timp, m-am rugat din toată inima, într-o rugăciune stăruitoare. Totuşi, oricât de mult am încercat, nu puteam să găsesc soluţia, nici să liniştesc puternica emoţie din interiorul meu. M-am rugat pentru ajutor de la Tatăl Etern, pe care ajunsesem să-L cunosc şi în care aveam încredere totală. Nu puteam să văd calea care mi-ar fi adus liniştea, care este, în general, binecuvântarea de a mă putea bucura. Somnul m-a învins. Când m-am trezit, eram perfect liniştit. Am îngenuncheat din nou în rugăciune solemnă şi am întrebat: „Doamne, cum se face asta”? În inima mea, ştiam că răspunsul era dragostea şi grija Sa pentru mine. Aceasta este puterea unei rugăciuni sincere adresate unui Tată milostiv.

Am învăţat multe despre rugăciune, ascultându-l pe preşedintele Hinckley când ne spune rugăciuni la întrunirile noastre. Dumneavoastră puteţi, de asemenea, să învăţaţi de la dânsul, studiind cu grijă excepţionala rugăciune publică pe care a spus-o la încheierea conferinţei din octombrie 2001, pentru copiii Tatălui din întreaga lume. Dânsul s-a rugat din toată inima, nu a citit dintr-un manuscris gata pregătit. (Ca să fie mai accesibilă, această rugăciune este reprodusă la sfârşitul acestui mesaj.)²

Studiaţi acea rugăciune şi veţi vedea că nu există repetări deşarte, nici lăudăroşenie pentru a-i impresiona pe alţii, cum se întâmplă câteodată. Dânsul combină cuvinte simple, în mod elocvent. Se roagă precum un fiu umil, încrezător, care îl cunoaşte bine pe iubitul său Tată Ceresc. Se bazează pe certitudinea că răspunsul Lui va veni atunci când este cel mai mult aşteptat. Fiecare rugăciune este adaptată scopului ei, cu o expunere clară a ceea ce trebuie rezolvat, precum şi cu o amplă exprimare a recunoştinţei pentru binecuvântările speciale, recunoscute. Rugăciunile sale spontane sunt la fel ca pietrele preţioase tăiate cu grijă, o mărturie tăcută despre locul de bază pe care-l ocupă rugăciunea în viaţa sa de mulţi, mulţi ani.

Unele adevăruri despre cum se răspunde rugăciunilor vă pot fi de folos.

Deseori, când ne rugăm pentru ajutor într-o problemă importantă, Tatăl Ceresc ne va da îndemnuri blânde care ne cer să ne gândim, să ne folosim credinţa, să muncim, câteodată să ne străduim, apoi să acţionăm. Este un proces pas cu pas, care ne permite să discernem răspunsuri inspirate.

Am descoperit că, ceea ce uneori pare a fi o barieră impenetrabilă pentru comunicaţie, este un pas uriaş în care trebuie să avem încredere. Rareori vom primi un răspuns complet deodată. Va veni câte puţin o dată, în pachete, astfel încât vă veţi dezvolta capacitatea de a înţelege. Când fiecare îndrumare este urmată cu credinţă, veţi fi conduşi spre alte porţiuni, până când veţi avea tot răspunsul. Acest model cere să vă folosiţi credinţa în capacitatea Tatălui de a răspunde. Deşi uneori este foarte greu, rezultatul va fi o dezvoltare personală semnificativă.

El va auzi întotdeauna rugăciunile dumneavoastră şi va răspunde, întotdeauna. Totuşi, răspunsurile Lui rareori vor veni în timp ce vă rugaţi în genunchi, chiar dacă poate vă rugaţi să primiţi un răspuns imediat. Mai degrabă, El vă va inspira în momente liniştite, când Spiritul vă poate atinge cel mai eficient mintea şi inima. Aşadar, trebuie să găsiţi momente de linişte ca să recunoaşteţi când sunteţi instruiţi şi întăriţi. Modelul Său vă va ajuta să creşteţi spiritual.

Preşedintele David O. McKay a depus mărturie: „Este adevărat că răspunsurile la rugăciunile noastre pot să nu vină întotdeauna imediat în acel moment, nici în modul în care credem noi; dar ele vor veni, în momentul şi în modul cel mai folositor pentru cel care oferă rugăciunea.”³ Fiţi recunoscători că, uneori, Dumnezeu vă lasă să vă străduiţi mult timp înainte ca răspunsurile să vină. Caracterul dumneavoastră se va întări; credinţa dumneavoastră va creşte. Există o relaţie între acestea două: cu cât este mai mare credinţa, cu atât va deveni mai puternic caracterul dumneavoastră, iar întărirea caracterului măreşte abilitatea dumneavoastră de a folosi chiar o credinţă mai mare.

Din când în când, Domnul vă va da un răspuns înainte să-l cereţi. Aceasta se poate întâmpla când nu sunteţi conştienţi de un pericol, sau când faceţi un lucru rău, crezând în mod greşit că este corect.

Este foarte greu când, unei rugăciuni sincere despre ceva ce doriţi foarte mult, nu i se răspunde în modul în care vreţi. Este dificil de înţeles de ce exercitarea unei credinţe profunde şi sincere într-o viaţă de supunere, nu garantează rezultatele dorite. Salvatorul ne-a învăţat: „Orice este potrivit şi veţi cere de la Tatăl în numele Meu, vi se va da”.⁴ Uneori este dificil de recunoscut ce este cel mai bun sau potrivit pentru dumneavoastră de-a lungul timpului. Viaţa dumneavoastră va fi mai uşoară când acceptaţi că, ceea ce vrea Dumnezeu să se întâmple, are importanţă pentru binele dumneavoastră etern.

Vi se cere să căutaţi răspunsurile la rugăciunile dumneavoastră.⁵ Supuneţi-vă sfatului Stăpânului: „să studiezi aceasta profund în mintea ta”.⁶ Deseori vă veţi gândi la o soluţie, iar în timp ce căutaţi confirmarea că răspunsul dumneavoastră este drept, va veni ajutorul. Poate fi prin rugăciunile dumneavoastră sau ca un imbold de la Duhul Sfânt, iar câteodată prin intervenţia altora.⁷

Îndrumarea legată de rugăciune dată lui Oliver Cowdery, vă poate ajuta, de asemenea. „Iată… ai crezut că Eu îţi voi da ţie aceasta, deşi tu nu te-ai gândit decât să ceri… Tu trebuie să studiezi aceasta profund în mintea ta; apoi… trebuie să mă întrebi dacă este drept, şi, dacă este drept… voi face ca inima ta să ardă… astfel, vei simţi că este drept.”⁸

Apoi, răspunsul vine ca un sentiment însoţit de convingere. Salvatorul defineşte două căi separate: „Eu îţi voi spune ţie, în inima şi în mintea ta, prin Duhul Sfânt”.⁹

Răspunsurile în minte şi în inimă sunt mesajele de la Duhul Sfânt date spiritelor noastre. Pentru mine răspunsul în minte este foarte precis, ca şi cuvintele dictate, în timp ce răspunsul în inimă este generalizat ca un sentiment de a te ruga mai mult.¹⁰

Apoi Domnul clarifică. „Dar, dacă nu este drept [ceea ce tu propui]… vei avea o amorţire a gândurilor”.¹¹ Acesta, pentru mine, este un sentiment deranjant, incomod.

Oliver Cowdery a fost învăţat o altă cale prin care vine un răspuns pozitiv: „Nu ţi-am transmis Eu pace în sufletul tău cu privire la acest subiect”?¹² Sentimentul de pace este cea mai obişnuită mărturie confirmatoare pe care eu am simţit-o personal. Când am fost foarte îngrijorat în legătură cu o problemă importantă, străduindu-mă s-o rezolv fără succes, am continuat să fac eforturi cu credinţă. Mai târziu, o pace a coborât asupra fiinţei mele, liniştindu-mi îngrijorările, aşa cum El a promis.

Unele neînţelegeri despre rugăciune pot fi lămurite realizând că scripturile definesc principiile pentru rugăciunea eficientă, dar ele nu ne asigură când va veni răspunsul. De fapt, El ne va răspunde într-unul dintre cele trei feluri: Primul, puteţi simţi pacea, alinarea şi asigurarea care confirmă că hotărârea dumneavoastră este dreaptă. Al doilea, puteţi simţi acel sentiment deranjant, amorţirea gândurilor, care vă indică faptul că alegerea dumneavoastră este greşită. Sau, al treilea fel – şi acesta este cel mai dificil, puteţi să nu simţiţi nici un răspuns.

Ce faceţi când v-aţi pregătit cu grijă, v-aţi rugat cu ardoare, aşteptând un răspuns într-un timp rezonabil şi, totuşi, nu simţiţi nici un răspuns? Puteţi să vă exprimaţi mulţumirile când se întâmplă aşa, căci este o dovadă a încrederii Sale. Când trăiţi demn şi alegerea dumneavoastră este compatibilă cu învăţăturile Salvatorului, iar dumneavoastră trebuie să acţionaţi, procedaţi cu încredere. Pe măsură ce sunteţi sensibili la îndemnurile Spiritului, unul dintre cele două lucruri va apare la momentul potrivit: fie va veni o amorţire a gândurilor, indicând o alegere nepotrivită, fie pacea sau arderea inimii va fi simţită, confirmând că alegerea dumneavoastră a fost corectă. Când trăiţi în neprihănire şi acţionaţi cu încredere, Dumnezeu nu vă va lăsa să mergeţi prea departe fără să vă dea un sentiment de avertizare, dacă aţi făcut o alegere greşită.

Un aspect important al rugăciunii este recunoştinţa. Isus a declarat: „Şi cu nimic nu Îl supără omul pe Dumnezeu… sau împotriva nimănui nu este aprinsă mânia Sa, decât împotriva acelora care nu mărturisesc mâna Lui în toate lucrurile şi nu se supun poruncilor Sale”.¹³ Când ne gândim la incomparabilul dar al rugăciunii şi la binecuvântările nelimitate care decurg din el, mulţumiri oneste ne umplu mintea şi inima pentru a se revărsa cu recunoştinţă. Nu ar trebui noi, aşadar, să ne exprimăm în mod continuu şi profund, cât mai bine suntem capabili, recunoştinţa noastră fără limite faţă de Tatăl nostru iubit, pentru darul divin al rugăciunii şi pentru răspunsurile Sale care corespund nevoilor noastre, motivându-ne să creştem?

Depun mărturie că Tatăl nostru va răspunde întotdeauna la rugăciunile dumneavoastră într-un fel şi la timpul care vor fi cele mai potrivite pentru binele dumneavoastră etern. În numele lui Isus Hristos, amin.