„Sunt curat”

Stimaţii mei fraţi în preoţie, ce încântare este să privesc chipurile celor 21.000 de persoane adunate aici în Centrul de conferinţe, fiind conştient de faptul că milioane de oameni sunt adunaţi în clădiri ale Bisericii şi în alte locuri din întreaga lume. Regret faptul că sunt prea bătrân într-o perioadă în care viaţa este din ce în ce mai interesantă.

Aşa după cum ştiţi cu toţii, am fost rânduit şi pus deoparte ca preşedinte al Bisericii în urmă cu doisprezece ani, mai exact, pe 12 martie 1995. Vârstnicul Ballard a strâns câteva cifre legate de aceşti doisprezece ani. Dau citire din declaraţia sa:

• 387.750 de misionari au fost în misiuni, reprezentând aproximativ 40 de procente din totalul de misionari care au slujit vreodată în această dispensaţie – adică 40 de procente în ultimii doisprezece ani din totalul de 177 de ani de când Biserica a fost organizată;

• 3.400.000 de convertiţi au fost botezaţi, reprezentând echivalentul a mai mult de o pătrime din totalul curent de membri ai Bisericii;

• numărul total al misiunilor Bisericii a crescut de la 303 la 344, şi încă alte trei urmează să fie adăugate în curând;

• menţinerea noilor membri, care este calculată după prezenţa la adunarea de împărtăşanie, după rânduirile la preoţie, precum şi după plata zeciuielii cu credinţă, a crescut semnificativ.

Acum, în timp ce toate acestea au un aport semnificativ, sunt convins că prin puţin mai multă dăruire, acest trecut minunat poate fi doar începutul unui viitor măreţ.

Haideţi să ne punem cu toţii umărul la treabă şi să împingem, făcându-ne datoria având imnurile întipărite în inimă. Această cauză necesită muncă; nimeni să nu se eschiveze. Puneţi-vă umărul la treabă şi împingeţi (vezi „Put your shoulder to the wheel”, Hymns, nr. 252).

Acum, vreau să trec la o altă chestiune. Am vorbit despre acelaşi lucru cu mulţi ani în urmă. Îl repet, deoarece cei care l-au auzit atunci l-au uitat demult, iar cei care nu l-au auzit trebuie să-l audă. Se referă la preşedintele Joseph F. Smith, care a slujit ca preşedinte al Bisericii între anii 1901 şi 1918, însumând 17 ani.

Joseph F. Smith a fost fiul lui Hyrum Smith, care era fratele profetului Joseph şi care a fost ucis împreună cu el la Carthage. Joseph F. s-a născut la Far West, Missouri, pe 13 noiembrie 1838. La plecarea din Missouri era bebeluş. Copil fiind, la nici 6 ani, a auzit un ciocănit în geamul casei mamei sale din Nauvoo. Era un bărbat care venise călare, în mare grabă, de la Carthage şi care i-a spus sorei Smith că soţul ei a fost omorât în acea după-amiază.

Pe când avea 9 ani a mânat doi boi laolaltă, împreună cu mama sa, peste câmpii până în această vale. La vârsta de 15 ani a fost chemat în misiune în Hawaii. A ajuns în San Francisco iar acolo a lucrat într-o fabrică de şindrile pentru a câştiga suficienţi bani ca să cumpere bilet spre insulele Hawaii.

În acea vreme, Hawaii nu era un centru turistic. Era populat de nativi hawaiieni, care erau, în mare parte, săraci, dar generoşi cu ceea ce aveau. El a învăţat să vorbească pe limba lor şi a ajuns să-i iubească. Pe când slujea acolo, a avut un vis nemaipomenit. Dau citire cuvintelor sale, legate de acest subiect. El a zis:

„Am avut mari greutăţi [atunci când am fost] în misiunea mea. Eram aproape dezbrăcat şi nu aveam niciun prieten, excepţie făcând prietenia cu cei săraci, needucaţi… din popor. Simţeam de parcă aş fi fost atât de umilit de starea de sărăcie, de lipsa de educaţie şi cunoaştere; un simplu băiat, care abia dacă îndrăzneam să mă văd… bărbat în ochii mei.

Fiind în acea stare, am visat [într-o noapte] că eram într-o călătorie, având sentimentul că trebuia să mă grăbesc – grăbit din răsputeri, de teamă să nu ajung prea târziu. Am zorit pe drum cât am putut de repede şi eram conştient că aveam doar o basma cu un pacheţel în ea. N-am realizat… ce era, grăbindu-mă cât am putut de mult şi, într-un sfârşit, am ajuns la un conac frumos… Am crezut că ştiam că aceasta era destinaţia mea. Pe măsură ce m-am apropiat, cât de repede am putut, am văzut un semn [pe care scria B A I E], „Baie”. M-am întors repede, am intrat în baie şi m-am spălat. Am desfăcut acest pacheţel pe care-l aveam şi erau nişte haine albe, curate, ceva ce nu mai văzusem de mult timp, deoarece oamenii printre care eram nu găseau necesar să ai lucrurile prea curate. Dar [hainele erau] curate, şi le-am pus pe mine. Apoi, m-am grăbit spre ceva ce părea a fi o intrare mare sau o uşă. Am ciocănit şi uşa s-a deschis, iar omul care stătea înăuntru era profetul Joseph Smith. M-a privit, cu o oarecare dezaprobare, iar primele cuvinte rostite au fost: ‘Joseph, ai întârziat’. Totuşi, mi-am făcut curaj şi [am răspuns]:

‘Da, dar sunt curat, sunt curat!’.

M-a prins de mână şi m-a tras înăuntru, apoi a închis uşa cea mare. Am simţit mâna lui, la fel de reală cum am simţit dintotdeauna mâna unui om. Îl cunoşteam, iar când am intrat i-am văzut pe tatăl meu, pe Brigham [Young], pe Heber [C. Kimball], pe Willard [Richards] şi pe alţi oameni cumsecade pe care-i cunoşteam, stând aliniaţi. Priveam, de parcă era peste această vale, şi părea a fi plină de o vastă mulţime de oameni dar, se făcea că erau toţi oamenii pe care îi cunoşteam. Era acolo mama mea, iar ea stătea cu un copil în poale; şi puteam să zic pe nume mulţi oameni ale căror nume mi le aminteam dintre cei care stăteau acolo, şi păreau a fi printre cei aleşi, printre cei exaltaţi…

[Când am avut acest vis] eram singur pe un preş, sus de tot pe munţii din Hawaii – nimeni nu era cu mine. Dar în această viziune l-am atins pe profet şi am văzut întrezărindu-se un zâmbet pe chipul său…

Când m-am trezit în acea dimineaţă eram bărbat şi, totuşi, doar un băiat. Nu-mi mai era teamă de nimic pe lume [după aceasta]. Mă puteam întâlni cu orice bărbat sau femeie ori copil şi să-i privesc în ochi, simţind că eram bărbat de-a binelea. Acea viziune, manifestarea şi mărturia de care m-am bucurat la momentul acela m-au făcut ceea ce sunt, dacă sunt cu ceva bun sau curat ori drept înaintea Domnului, dacă este ceva bun în mine. Aceasta m-a ajutat la fiecare încercare şi la orice dificultate” (Gospel Doctrine, ediţia a cincea [1939], pp. 542-543).

Esenţa acelui vis semnificativ se află în dezaprobarea dată de Joseph Smith către tânărul Joseph F. Profetul a spus: „Joseph, ai întârziat!”.

Răspunsul dat de Joseph F.: „Da, dar sunt curat, sunt curat!”.

Rezultatul acelui vis a fost faptul că un băiat a fost schimbat într-un bărbat. Spusele sale „sunt curat”, i-au dat o încredere de sine şi curajul de a ţine piept oricui sau oricărei situaţii. A primit tăria ce vine printr-o conştiinţă curată, întărită de lauda făcută de profetul Joseph.

Acest vis profetic are o importanţă semnificativă pentru orice bărbat şi băiat adunaţi în această vastă congregaţie din seara aceasta. Este o vorbă din bătrâni care zice: „curăţenia e soră cu Dumnezeirea”.

Profetul Isaia a zis:

„Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul!

Învăţaţi-vă să faceţi binele…

Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna” (Isaia 1:16-18).

În revelaţia modernă, Domnul a spus: „Fiţi curaţi, voi care purtaţi vasele Domnului” (D&L 133:5).

Într-o lume ce se complace în murdărie, fiţi curaţi – în exprimare, în gânduri, în trup, în îmbrăcăminte.

Fiecăruia dintre dumneavoastră vă spun să fiţi curaţi în exprimare. Există atât de multă murdărie şi vorbe imorale în zilele aceastea. A nu vă exprima printr-un limbaj curat vă cataloghează ca fiind unul dintre aceia al căror vocabular este foarte limitat. Când Iehova a scris pe tablele de piatră, El le-a spus copiilor lui Israel: „Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui” (Exodul 20:7).

Domnul a întărit acea poruncă prin revelaţia modernă: „Amintiţi-vă că ceea ce vine de sus este sfânt şi trebuie spus cu grijă şi cu aprobarea Spiritului” (D&L 63:64).

Fiţi curaţi în gândire. Domnul a spus: „Şi toate lucrurile să fie făcute cu puritate înaintea Mea” (D&L 42:41).

O minte murdară se exprimă într-un limbaj murdar şi profanator. O minte curată se exprimă într-un limbaj pozitiv şi înălţător, precum şi prin fapte bune care aduc fericire inimii.

Fiţi curaţi în trup, în îmbrăcăminte şi în comportament. Să nu vă gândiţi să vă tatuaţi. Dacă o faceţi, într-o zi veţi regreta. Numai printr-un procedeu dureros şi costisitor se poate înlătura tatuajul.

Fiţi curaţi, îngrijiţi şi ordonaţi. Îmbrăcămintea neîngrijită duce la un comportament neîngrijit. Nu sunt aşa de îngrijorat de ceea ce purtaţi pe cât sunt ca acestea să fie îngrijite şi curate. Amintiţi-vă de visul lui Joseph F. Smith. Pe când se grăbea către conac, avea un pacheţel înfăşurat într-o basma. După ce s-a îmbăiat şi a desfăcut-o, a văzut că erau haine curate. Oricând pregătiţi sau daţi împărtăşania, să arătaţi cât mai bine. Făceţi-vă igiena personală.

Iar astfel, dragii mei fraţi, aş putea continua la nesfârşit. Aş putea discuta cu dumneavoastră despre ceea ce se întâmplă pe Internet şi, care cu ajutorul calculatorului, duce la gânduri şi fapte degradante. Este îndeajuns să spun că nu este demn de dumneavoastră, în calitate de persoană care deţine preoţia lui Dumnezeu. Sunteţi slujitorii Săi aleşi, aţi fost rânduiţi la ceva sfânt şi minunat. Nu puteţi trăi în lume şi să fiţi părtaşi la căile lumeşti. Trebuie să fiţi mai presus de toate acestea.

Dragii mei fraţi, fie ca Domnul să vă binecuvânteze acum. Vouă, băieţi, vă spun să vă continuaţi educaţia. Când vă însuraţi, veţi avea obligaţia să asiguraţi cele necesare familiei dumneavoastră. Înaintea voastră este o lume plină de şanse, iar educaţia este cheia care va descuia acea uşă. Va fi uşa conacului pe care Joseph F. Smith l-a visat atunci când era băiat şi dormea pe un munte din Hawaii.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, fraţii mei iubiţi. Comunicaţi cu Domnul prin intermediul rugăciunii. Asemănaţi-vă mai mult cu El. El este Cel Atotputernic, care are puterea de a ridica şi de a ajuta. Mă rog să fie aşa, în numele lui Isus Hristos, amin.