Miracolul sfintei Biblii

Fraţi şi surori, Biblia sfântă este un miracol! Este un miracol că s-au consemnat şi păstrat cei 4000 de ani de istorie veche şi sfântă ai Bibliei de către profeţi, apostoli şi clerici inspiraţi.

Este un miracol că avem doctrina, principiile, poezia şi istorisirile impresionante ale Bibliei. Dar dintre toate, este un miracol minunat că avem relatarea vieţii, slujirii şi chiar cuvintele lui Isus care au fost protejate de-a lungul întunecatului Ev Mediu şi în timpul conflictelor nenumăratelor generaţii, astfel încât noi putem să le avem astăzi.

Este un miracol că Biblia conţine ad litteram în paginile sale Spiritul convertitor şi vindecător al lui Hristos, care a schimbat inimile oamenilor de-a lungul secolelor, conducându-i la rugăciune, la alegerea căilor drepte şi la căutarea şi găsirea Salvatorului lor.

Biblia sfântă este numele potrivit. Este sfântă pentru că predă adevărul, sfântă pentru că ne alină cu spiritul ei, sfântă pentru că ne învaţă să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi să-I înţelegem relaţiile cu oamenii şi sfântă pentru că ne mărturiseşte în paginile ei despre Domnul Isus Hristos.

Abraham Lincoln a spus despre Biblie: „Această minunată carte… este cel mai bun dar pe care Dumnezeu l-a dat oamenilor. Toate lucrurile bune pe care Salvatorul le-a dat lumii au fost comunicate prin această carte. Dacă nu ar exista, nu am putea cunoaşte binele de rău” (Speeches and Writings, 1859-1865 [1989], p. 628).

Nu este o întâmplare sau coincidenţă că avem Biblia astăzi. Persoanele neprihănite au fost inspirate de Spirit să consemneze atât lucrurile sfinte pe care le-au văzut, cât şi cuvintele inspirate pe care le-au auzit sau le-au spus. Alte persoane devotate au fost inspirate să protejeze şi să conserve aceste cronici. Oameni ca John Wycliffe, curajosul William Tyndale şi Johannes Gutenberg au fost inspiraţi, în ciuda unei mari opoziţii, să traducă Biblia în limba vorbită de popor ca să poată fi înţeleasă şi s-o publice în cărţi pe care oamenii le puteau citi. Cred că şi cărturarii regelui Iacov au avut inspiraţie spirituală în munca lor de traducere.

Evul Mediu a fost întunecat pentru că lumina Evangheliei a fost ascunsă poporului. Ei nu au avut apostoli sau profeţi, nici nu au avut acces la Biblie. Clerul a ţinut scripturile secrete şi ele nu au fost disponibile poporului. Datorăm mult nenumăraţilor bravi martiri şi reformatori, precum Martin Luther, John Calvin şi Ian Huss care au cerut libertatea de a preaslăvi şi accesul general la cărţile sfinte.

William Tyndale şi-a dat viaţa pentru că a crezut atât de mult în puterea Bibliei. El a spus: „Natura cuvântului lui Dumnezeu este că, oricine îl citeşte sau îl aude explicat logic sau dezbătut în faţa lui, va începe imediat să devină din ce în ce mai bun pe zi ce trece, până când va fi transformat într-un om perfect” (în S. Michael Wilcox, Fire in the Bones: William Tyndale – Martyr, Father of the English Bible [2004], xv).

Studiul cinstit şi silitor al Bibliei ne face din ce în ce mai buni şi întotdeauna trebuie să ne amintim nenumăraţii martiri care au ştiut de puterea ei şi care şi-au dat viaţa ca noi să putem fi capabili să găsim înăuntrul cuvintelor ei calea spre fericirea veşnică şi pacea împărăţiei Tatălui Ceresc.

Deşi aceşti primi reformatori creştini au fost de acord cu multe lucruri, în cele din urmă, ei nu au căzut de acord asupra multor puncte ale doctrinei. Acest lucru a dus la organizarea a numeroase confesiuni creştine. Roger Williams, un timpuriu campion al libertăţii religioase, a tras concluzia că nu a existat „nici o biserică constituită pe pământ, nici o persoană autorizată să înfăptuiască vreo rânduială a bisericii, nici nu ar putea exista până când nu vor fi trimişi noi apostoli de către Măreaţa Căpetenie a Bisericii, a cărui venire o aştepta”(vezi William Cullen Bryant, ed. Picturesque America; or the Land We live In, vol. 2 [1872-1874], p. 1502).

Zeci de milioane de persoane au ajuns la credinţa în Dumnezeu şi în Isus Hristos, căutând adevărul prin Biblia sfântă. Nenumărate alte persoane nu au avut nimic altceva decât Biblia, care să-i hrănească şi să le îndrume credinţa.

Datorită eforturilor reformatorilor, Biblia a devenit o parte din posesiunile noastre uzuale. „Cuvântul lui Dumnezeu a fost citit în jurul focului în familiile de condiţie joasă, cât şi în casele celor bogaţi” (John A. Widtsoe, în Conference Report, aprilie 1939, p. 20).

Milioane de familii au venit laolaltă căutând să găsească Biserica lui Isus Hristos prin studiul Bibliei. Una dintre acele familii, la începutul anilor 1800, în partea de nord a New York-ului, a fost familia lui Joseph Smith Sr. Unul dintre fiii lor a fost Joseph Smith Jr., care a cercetat Biblia căutând să afle care dintre multele confesiuni era la fel cu Biserica pe care Isus Hristos a organizat-o.

El a fost inspirat de cuvintele Bibliei să se roage pentru mai multă lumină spirituală şi cunoaştere de la Dumnezeu. Hotărât să caute înţelepciunea promisă în scripturile sfinte, Joseph a îngenuncheat într-o rugăciune umilă, în primăvara anului 1820. O, ce lumină minunată şi adevăr s-au coborât asupra lui în acea zi, când a avut loc acea manifestare glorioasă a lui Dumnezeu Tatăl şi a Domnului Isus Hristos! Din nou, Dumnezeu a chemat un profet, aşa cum a făcut în zilele lui Noe, Avraam şi Moise.

Cât de recunoscători trebuie să fim pentru Biblia sfântă. Din ea aflăm nu numai despre viaţa, învăţăturile şi doctrinele lui Hristos, ci şi despre Biserica Lui şi despre preoţia Lui, şi despre organizarea pe care El a înfiinţat-o şi numit-o Biserica lui Isus Hristos în acele zile din trecut. Noi credem în acea Biserică şi credem că Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este aceeaşi biserică, restaurată pe pământ, completă şi cu aceeaşi organizare şi cu aceeaşi preoţie.

Fără Biblie, n-am fi ştiut de Biserica Lui atunci, nici n-am avea deplinătatea Evangheliei Sale acum.

Iubesc Biblia, învăţăturile ei, lecţiile şi spiritul ei. Iubesc povestirile fascinante şi profunde ale Vechiului Testament şi marii ei profeţi care au mărturisit de venirea lui Hristos. Iubesc călătoriile şi miracolele apostolilor din Noul Testament şi epistolele lui Pavel. Mai presus de toate, iubesc relatările celor care au ascultat şi văzut exemplul şi ispăşirea Salvatorului nostru, Isus Hristos. Iubesc perspectivele şi pacea care vin din citirea Bibliei.

Fraţi şi surori, sunt sigur că mulţi dintre dumneavoastră aţi avut experienţa de a auzi oameni spunând „Mormonii nu sunt creştini pentru că ei au propria lor biblie, Cartea lui Mormon”. Tuturor celor care cred în această concepţie greşită, noi le spunem că noi credem în Isus Hristos ca Salvatorul nostru şi autorul salvării noastre şi noi credem, respectăm şi iubim Biblia sfântă. Într-adevăr avem scripturi sacre suplimentare, inclusiv Cartea lui Mormon, dar ea sprijină Biblia, niciodată n-o substituie.

Isus a predicat că trebuie să „cercetaţi scripturile; pentru că… ele mărturisesc despre Mine” (Ioan 5:39). Aceste cuvinte oferă o bună cunoaştere şi inspiraţie tuturor celor care caută cu sinceritate să cunoască şi să înţeleagă adevărul despre Isus Hristos. Scripturile cuprind multă istorie, doctrine, povestiri, predici şi mărturii, care toate în final se concentrează pe veşnicul Hristos şi misiunea Lui fizică şi spirituală pentru copiii Tatălui Ceresc.

Membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă cred că „Toată scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos” (2 Timotei 3:16). Iubim Biblia şi toate celelalte scripturi. Acest lucru poate fi surprinzător pentru cineva care, poate, nu cunoaşte că noi credem în Biblie, considerând-o cuvântul lui Dumnezeu. Este unul dintre pilonii credinţei noastre, un martor puternic al Salvatorului şi al influenţei permanente a lui Hristos în vieţile celor care Îl preaslăvesc şi-L urmează. Cu cât citim mai mult şi studiem Biblia şi învăţăturile ei, cu atât mai clar vedem bazele doctrinale ale restaurării Evangheliei lui Isus Hristos. Avem tendinţa să iubim scripturile asupra cărora ne-am aplecat mai mult timp. Ar trebui să echilibrăm studiul nostru pentru a iubi şi înţelege toate scripturile.

Dumneavoastră, mai ales cei tineri, nu reduceţi sau micşoraţi valoarea Bibliei sfinte. Este sacra şi sfânta înregistrare a vieţii Domnului nostru. Biblia conţine sute de pagini mai mult decât toate celelalte scripturi ale noastre împreună. Este temelia întregii creştinătăţi. Nu criticăm, nici nu minimalizăm credinţele nimănui. Responsabilitatea noastră majoră în calitate de creştini este de a împărtăşi tot ceea ce Dumnezeu a dezvăluit tuturor fiilor şi fiicelor Sale.

Cei care se alătură acestei Biserici nu renunţă la credinţa în Biblie – ei şi-o întăresc. Cartea lui Mormon nu diluează sau micşorează sau minimalizează Biblia. Dimpotrivă, o măreşte, o lărgeşte şi o preamăreşte. Biblia şi Cartea lui Mormon, amândouă mărturisesc despre Hristos.

Primul testament al lui Hristos este Vechiul Testament al Bibliei, care a prezis şi profetizat venirea Salvatorului, a vieţii Sale magnifice şi a ispăşirii Sale eliberatoare.

Al doilea testament al Bibliei despre Hristos este Noul Testament, care înregistrează naşterea Sa, viaţa Sa, slujirea Sa, Evanghelia Sa, Biserica Sa, ispăşirea Sa şi învierea Sa, cât şi mărturiile apostolilor Săi.

Al treilea testament al lui Hristos este Cartea lui Mormon, care, de asemenea, prevesteşte venirea lui Hristos, confirmă relatarea din Biblie despre ispăşirea Sa salvatoare şi apoi revelează vizita Domnului înviat pe cealaltă emisferă a Pământului. Subtitlul Cărţii lui Mormon, declaraţia clarificatoare tipărită pe coperta fiecărui exemplar este „Un alt testament al lui Isus Hristos”.

Fiecare dintre aceste trei testamente este o parte a întregului indivizibil şi măreţ al cuvântului revelat al Domnului către copiii Săi. Ele conţin cuvintele lui Hristos din care am fost sfătuiţi să ne ospătăm pentru a ne califica pentru viaţa veşnică (vezi 2 Nefi 31:20). Cei care cred că o parte este mai importantă sau mai adevărată decât celelalte părţi, pierd din frumuseţea şi deplinătatea vechii scripturi canonice.

Şi cei care cred că membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă nu cred în Isus Hristos sau în Biblie, ar trebui să-şi acorde timp să înţeleagă Biserica, semnificaţia numelui ei şi puterea mesajului ei.

Sunt mirat de oricine care pune sub semnul întrebării credinţa acestei Biserici în Biblie şi statutul nostru de creştini. Numele Bisericii este Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. La ultima noastră conferinţă generală, aici, în această clădire, conducătorii Bisericii au citat din Biblie de aproape 200 de ori. Această Biserică este organizată şi funcţionează ca Biserica pe care Hristos şi apostolii Săi au înfiinţat-o în timpul Noului Testament. Aşezaţi pe podium, astăzi, sunt profetul şi apostolii Domnului Isus Hristos.

Depun mărturie solemnă că noi credem pe deplin şi cu adevărat în Domnul şi Salvatorul Isus Hristos şi în cuvântul revelat prin Biblia sfântă. Nu doar credem în Biblie, ci ne şi străduim să urmăm preceptele ei şi să predicăm mesajul ei. Mesajul misionarilor noştri este despre Hristos, despre Evanghelia Sa şi despre ispăşirea Sa, iar scripturile sunt textul acestui mesaj. Noi spunem tuturor oamenilor: „Vă oferim iubirea noastră şi vă invităm să veniţi şi să ne permiteţi să vă împărtăşim tot ceea ce Dumnezeu a revelat”.

Fraţi şi surori, noi trebuie să-i ajutăm pe toţi oamenii, inclusiv pe membrii noştri, să înţeleagă puterea şi importanţa Bibliei sfinte. Biblia este scriptura care ne conduce pe noi şi pe toată omenirea să-L acceptăm pe Isus Hristos ca Salvatorul nostru. Fie ca Dumnezeu să ne ofere dorinţa şi capacitatea de a accepta şi de a trăi conform cu învăţăturile Lui. Aceasta este rugăciunea mea umilă în numele Domnului Isus Hristos, amin.