Către Preoţia aaronică: să ne pregătim pentru deceniul hotărârilor

Imagine

Ce bucurie să fiu alături de voi, stimaţi fraţi adunaţi în casele de întruniri din întreaga lume. Îmi amintesc cuvintele imnului: „Iată! Oştirea regală, Cu drapel, scut şi sabie, Înaintează spre a învinge În ale vieţii lupte”.¹

În această seară, doresc să vorbesc celor mai tineri membri ai acestei oştiri regale – Preoţia aaronică: diaconi, învăţători şi preoţi care păşesc pe câmpul de luptă al vieţii. Deşi nu vă amintiţi, voi v-aţi înrolat în această lucrare în urma unei hotărâri pe care aţi luat-o cu mult timp în urmă, în existenţa noastră premuritoare. Acolo, în Marele Consiliu din Cer, aţi hotărât să vă supuneţi voinţei Tatălui vostru Ceresc şi Fiului Său, Isus Hristos. Aduceţi-vă aminte: sunteţi fii ai lui Dumnezeu, care au hotărât să-L urmeze pe Salvator când acest lucru era foarte important şi aceasta vă face, cu adevărat, bărbaţi măreţi.

Datorită acestei hotărâri divine, care a determinat progresul vostru etern, aţi primit un trup, aţi dobândit libertatea de a alege între bine şi rău şi, acum, creşteţi şi vă pregătiţi să luaţi asupra voastră calităţile Salvatorului nostru. Aţi fost botezaţi şi aţi primit Duhul Sfânt. Învăţaţi cine sunteţi, de ce vă aflaţi aici şi unde vă veţi duce. Iar, acum, aţi primit Preoţia aaronică!

Preoţia aaronică este preoţia pregătitoare, dată pentru această perioadă pregătitoare din viaţa voastră. Felul în care purtaţi această preoţie acum vă va pregăti pentru a lua cele mai importante hotărâri în viitor. Aceste hotărâri includ primirea Preoţiei lui Melhisedec, vizita la templu, slujirea în misiune, dobândirea educaţiei, alegerea unei ocupaţii şi alegerea unei partenere şi pecetluirea pentru timp şi întreaga eternitate în templul sfânt. Vine timpul şi momentul pentru toate hotărârile noastre. Asiguraţi-vă că luaţi hotărâri la timpul şi momentul potrivite. Toate aceste hotărâri care vă schimbă viaţa vor fi luate într-o perioadă de timp foarte ocupată şi relativ scurtă, între 20 şi 30 de ani – în timpul a ceea ce eu numesc „deceniul hotărârilor”.

În timp ce mă pregăteam să devin pilot pe avioane de vânătoare, eu m-am pregătit să iau hotărâri vitale într-un simulator de zbor. De exemplu, am exersat momentul în care trebuia să hotărăsc catapultarea din avion în cazul în care se aprindea becul de incendiu şi avionul începea să se rotească fără a-l mai putea controla. Îmi amintesc de un prieten drag, care nu a făcut aceste pregătiri. Găsea o scuză pentru a nu se pregăti în simulator şi, apoi, mergea să joace golf sau să înoate. El nu a învăţat niciodată procedurile pentru situaţii de urgenţă! Câteva luni mai târziu, în avionul său a izbucnit incendiul şi se rotea spre pământ, în flăcări. Observând becul ce avertiza existenţa incendiului, colegul lui mai tânăr, care învăţase cum să reacţioneze în astfel de situaţii, a ştiut când trebuia să se catapulteze din avion şi s-a paraşutat în siguranţă. Dar, prietenul meu, care nu se pregătise pentru o astfel de hotărâre, a rămas în avion şi a murit când acesta s-a prăbuşit.

În deceniul ce vă aşteaptă, timpul vostru de pregătire va fi limitat. Pentru că sunteţi purtători ai Preoţiei aaronice, este important ca voi să vă pregătiţi acum. Trebuie să învăţaţi cum să reacţionaţi în anumite situaţii pentru a putea lua hotărârile potrivite în următorul deceniu al vieţii voastre. Trebuie să ştiţi ce să faceţi şi când să faceţi, atunci când vă confruntaţi cu clipa deciziei. Amintiţi-vă că neluarea unei hotărâri ar putea avea un efect tot atât de letal ca şi luarea hotărârii greşite. Multe dintre hotărârile pe care le luaţi sau nu le luaţi vor avea consecinţe eterne.

Acum este timpul să deveniţi ucenici ai lui Isus Hristos, ceea ce înseamnă să acceptaţi invitaţia sa: „Vino şi urmează-Mă”.² Aceasta este hotărârea pe care am luat-o în viaţa premuritoare. Acum, trebuie să o luăm din nou în viaţa muritoare, în fiecare zi, în fiecare situaţie, luând numele Salvatorului asupra noastră, aducându-ne aminte de sacrificiul Său ispăşitor şi ţinând poruncile Sale. Când am fost botezaţi, noi am făcut legământ să facem aceasta şi avem prilejul de a înnoi acele legăminte în fiecare săptămână când luăm din împărtăşanie.

Acum este timpul să ne organizăm şi să ne pregătim pentru a avea Duhul Sfânt ca însoţitor permanent. Aceasta înseamnă să faceţi ceea ce v-au învăţat părinţii şi conducătorii voştri – să studiaţi scripturile, să vă rugaţi dimineaţa şi seara, să aveţi un aspect îngrijit şi să fiţi curaţi, să urmaţi un program, să stabiliţi şi să împliniţi obiective, să fiţi oneşti în ceea ce faceţi, să ţineţi legămintele şi să fiţi demni de preoţia pe care o purtaţi. Trăiţi întotdeauna, dar întotdeauna, potrivit standardelor revelate de profeţi şi consemnate în broşura Pentru întărirea tineretului.

Acum este timpul să hotărâţi care vă sunt prietenii şi să deveniţi demni de o parteneră eternă neprihănită. Este foarte simplu, stimaţi fraţi. Aşa cum m-a învăţat mama: „Păsările de acelaşi fel formează un stol”. Grupul de prieteni vă poate inspira să faceţi lucruri măreţe sau vă poate ispiti pe căi străine şi mizerabile. Adevăraţii prieteni fac să-ţi fie uşor să trăieşti potrivit Evangheliei. Ei nu ne cer niciodată să alegem între căile lor şi căile Domnului. Ei ne ajută să fim felul de persoană care atrage alţi prieteni adevăraţi. Şi ei ne ajută să devenim felul de persoană pe care o parteneră neprihănită îl poate alege pentru a-i fi alături pentru totdeauna. Dacă doriţi acel fel de prieteni, întrebaţi-vă: „Sunt eu acel fel de prieten pentru alţii? Sunt eu acelaşi fel de persoană ca cea pe care o doresc să-mi fie parteneră eternă?”.

Acum este timpul să vă pregătiţi pentru misiunea voastră. În funcţie de situaţia fiecăruia, puteţi sluji în misiune cu timp deplin pentru a face prozelitism. Acest lucru este important dar, aduceţi-vă aminte că şi mai important este să mergeţi la templu în drum spre misiunea voastră. Misiunea este un prilej nepreţuit de a ţine legămintele templului trăind după legea consacrării – dedicându-vă tot timpul, darurile şi talentele Domnului şi slujindu-L cu toată inima, puterea, cugetul şi tăria. Am simţit întotdeauna că cei doi ani pe care îi slujiţi vor fi o zeciuială plătită din timpul vostru în primii douăzeci de ani din viaţa voastră. Dar, chiar dacă nu puteţi sluji în misiuni cu timp deplin, vă puteţi pregăti pentru o anumită zi din viitor, când timpul va fi potrivit, pentru a merge la templu pentru a face legămintele sacre, astfel încât să puteţi primi binecuvântările eterne.

Acum este timpul să vă pregătiţi pentru a vă instrui, a vă educa şi a avea o slujbă. Ca tineri băieţi din Preoţia aaronică, voi vă pregătiţi pentru viaţă. Sârguinţa voastră la şcoală vă va ajuta să urmaţi în viitor sfatul preşedintelui Hinckley – obţineţi toată educaţia pe care o puteţi obţine.³ Hotărâţi acum să fiţi cât de buni puteţi la şcoală şi la muncă. Apoi, când ocaziile vor bate la uşă, veţi fi pregătiţi să deschideţi uşa şi să profitaţi de ele. Noi toţi trebuie să ne amintim: „Fiecărui om îi este dat un dar”.⁴ Dezvoltaţi-vă darurile şi talentele. Dragi tineri băieţi, alegeţi, rugându-vă, materiile de studiu, programele de instruire şi slujbele care vă vor pregăti pentru ocazii mai mari şi mai multe responsabilităţi în viitor.

Acum este timpul să vă supuneţi. În existenţa premuritoare, noi nu ne-am supus în mod selectiv. Noi nu am numit şi ales anumite părţi din planul etern pe care să le urmăm. Am aflat acest lucru în prima noapte de zbor solo din cadrul instruirii ca pilot, când noi, toţi, am fost învăţaţi: „Nu faceţi acrobaţii în zborul de noapte. Sunteţi piloţi începători, nepregătiţi pentru zborul instrumental”. La o vreme după aceea, un pilot, de altfel bun şi un mare prieten, a ales să nu se supună acelui ordin. În timp ce făcea lupinguri şi rotiri în jurul axei avionului pe cerul nopţii, deasupra Texasului, el a privit prin geamul carlingii şi a crezut că vedea stelele de deasupra lui, dar, de fapt, vedea luminile platformei petroliere de sub el. A ameţit: forţele gravitaţionale ce acţionau asupra avionului au făcut să i se pară că era cu capul în sus, deşi el era cu capul în jos. Când a tras de manetă pentru a urca mai sus pe cerul nopţii, el a coborât spre pământ şi s-a prăbuşit pe luminile platformei de petrol de dedesubt.

Când pilotezi un avion, dacă îţi schimbi poziţia chiar şi numai cu un grad, urechea ta internă nu poate detecta schimbarea. Stimaţi fraţi tineri şi în vârstă, când alegem supunerea selectivă, noi ne schimbăm poziţia faţă de Domnul – de obicei cu numai un grad o dată. Pentru că forţele înşelătoare ale adversarului acţionează asupra noastră, noi nu le putem detecta şi avem ameţeli spirituale. Deşi ni s-ar putea părea că mergem în direcţia sigură, noi ne îndreptăm, de fapt, spre dezastru. În existenţa premuritoare, hotărârea noastră de a-L urma pe Domnul a fost de a-L urma în toate. Dacă punem în practică această hotărâre în toată perioada de încercare ca muritor, fiecare dintre noi va ajunge înapoi, la Tatăl nostru Ceresc.

Acum este timpul să ne folosim timpul în mod corespunzător. „Această viaţă este pentru oameni timpul în care să se pregătească să-L întâlnească pe Dumnezeu”.⁵ Eu depun mărturie că timpul vostru pe pământ va fi suficient dacă veţi învăţa să-l folosiţi cu înţelepciune în tinereţea voastră. „O, adu-ţi aminte, fiul meu, şi învaţă înţelepciune în tinereţea ta; da, învaţă în tinereţea ta să ţii poruncile lui Dumnezeu.”⁶

Acum este timpul să vă apăraţi dreptul de întâi născut. Apropiindu-se de sfârşitul vieţii, profetul Iacov din Vechiul Testament a dat binecuvântarea tatălui fiecăruia dintre fiii săi. Ruben a fost primul născut şi avea dreptul întâiului născut – binecuvântări speciale destinate numai lui. Dar, în binecuvântarea lui pentru Ruben, tatăl lui a spus: „Tu eşti năvalnic ca apele – tu nu vei mai avea întâietate”.⁷ Gândiţi-vă o clipă la ce înseamnă năvalnic ca apele. Când apa devine fierbinte, se evaporă. Când este frig, îngheaţă. Când este necanalizată, produce eroziuni şi distruge tot ce-i stă în cale.

Ca purtători ai Preoţiei aaronice, şi voi aveţi dreptul întâiului născut. Vă îndemn să fiţi supuşi şi puternici. Vă îndemn să nu vă lăsaţi hotărârea să slăbească şi angajamentul de a-L urma pe Salvator să se evapore. Fiţi neclintiţi ca o stâncă în trăirea conform Evangheliei. Niciunul dintre noi nu cunoaşte binecuvântările care ne aşteaptă. Singurul mod în care pierdem acele binecuvântări este să renunţăm la ele prin nesupunere. Nu renunţaţi la moştenirea voastră eternă pentru lucrurile acestei lumi. Să fim supuşi şi să ne pregătim acum pentru a cinsti, proteja şi primi dreptul nostru glorios de întâi născut.

Tineri băieţi, voi sunteţi forţa vitală a oştirii Domnului, soldaţi tineri ai acestor zile din urmă.⁸ „Ceea ce semănaţi, aceea veţi culege.”⁹ Gândindu-mă la recolta glorioasă ce vă aşteaptă, vă invit să vă gândiţi la hotărârile pe care le veţi lua în deceniul următor.

Legea recoltei oferă un model pentru luarea hotărârilor. Pregătiţi terenul prin rugăciune, ştiind că sunteţi un fiu al lui Dumnezeu. Plantaţi seminţele sfătuindu-vă cu cei care vă vor da sfaturi sănătoase; căutaţi apoi îndrumarea Duhului Sfânt. Lăsaţi sămânţa inspiraţiei să crească. Ideile care înmuguresc au nevoie de îngrijire. Au nevoie de timp să se maturizeze. Lumina inspiraţiei va aduce recolta spirituală de care vom beneficia când Îl vom întreba, în rugăciune, pe Tatăl nostru Ceresc dacă am luat hotărârea corectă. Pe măsură ce vom urma acea lumină, întunericul va dispărea şi lumina va creşte „din ce în ce mai strălucitoare, crescând mereu până în miezul zilei”¹⁰ – ziua în care ne vom afla în prezenţa Tatălui nostru din Cer.

În final, fiţi prezenţi. Fiecare dintre noi a fost prezent în Consiliul din Cer pentru a alege planul măreţ al fericirii de care ne bucurăm acum. Tineri băieţi, când v-aţi luat un angajament faţă de voi înşivă, faţă de familia voastră, faţă de episcopul vostru, faţă de angajatorul vostru, fiţi prezenţi. Când este timpul pentru a vă afla la Biserică, la activităţile comune sau îndeplinind o însărcinare a preoţiei, fiţi prezenţi. Când este timpul să absolviţi şcoala sau programele de instruire, fiţi prezenţi. Când este timpul să slujiţi în misiune, fiţi prezenţi. Când tinerele fete pe care le iubiţi îngenunchează la altarul din templul sfânt al lui Dumnezeu, fiţi prezenţi (nu numai de faţă). Când familia voastră este adunată în împărăţia celestială, fiţi prezenţi. Când Salvatorul aşteaptă să vă întâmpine când vă întoarceţi cu onoare din viaţa voastră pe acest pământ şi Tatăl vostru Ceresc vă aşteaptă să vă cuprindă în braţele dragostei Lui, fiţi prezenţi.

După deceniul hotărârilor, mergeţi înainte şi în sus. „Înainte, o, voi bărbaţi ai lui Dumnezeu.”¹¹ Fiţi soţi şi taţi credincioşi. Fiţi fideli. Înaintaţi şi fiţi demni de fiicele demne ale lui Dumnezeu, care ne sprijină şi ne susţin. Fie ca noi să le cinstim aşa cum Îl cinstim pe Domnul.

Eu depun mărturie că Tatăl vostru Ceresc ştie că voi sunteţi aici în această seară. Voi sunteţi o parte din oştirea Sa regală, puternică, ale cărei „rânduri, sunt pline de soldaţi, Îndrăzneţi, puternici, uniţi, Care-L urmează pe-al lor Comandant Şi cântă fericiţi: Victorie, victorie, prin El care ne-a mântuit! Victorie, prin Isus Hristos, Domnul nostru iubit!”.¹² El este prezent, El doreşte ca noi să-I fim alături, El ne conduce şi victoria noastră este în El, aceasta este mărturia mea, în numele lui Isus Hristos, amin.