Iată-i pe cei mici ai voştri

De când slujesc în această chemare, mi-am făcut câţiva noi prieteni. Eliza poate cânta multe cântece de la Societatea Primară. Lucas învaţă articolele de credinţă în limba spaniolă. Caitlyn este timidă, dar curioasă. Am stat lângă Marta la Societatea Primară şi ea m-a luat de braţ. Pe feţele acestor copii se reflectă lumina Evangheliei.

Cine sunt copiii din casa dumneavoastră sau din vecinătatea dumneavoastră? Uitaţi-vă la ei. Gândiţi-vă la ei. Salvatorul ne învaţă că pentru a intra în împărăţia lui Dumnezeu, noi trebuie să devenim ca un copil… „ascultător, blând, umil, răbdător [şi] plin de dragoste“ (Mosia 3:19).

Dar, oricât de plini de credinţă vin copiii la noi, ei se confruntă cu problemele unei lumi rele. Ce trebuie să facem pentru a-i ajuta pe copii să-şi păstreze lumina în ochii lor? Ştim că nimic nu poate înlocui o familie dreaptă în viaţa unui copil. Dar, în zilele de astăzi, copiii vor avea nevoie nu doar de o mamă şi de un tată devotaţi, ci vor avea nevoie de fiecare dintre noi pentru a-i proteja, a-i învăţa şi a-i iubi.

Dragi fraţi şi surori, protejarea copiilor înseamnă asigurarea unui mediu care să invite Spiritul în vieţile lor şi să le dovedească cu adevărat existenţa spiritului. Aceasta va elimina, în mod automat, orice formă de indiferenţă, neglijenţă, abuz, violenţă sau exploatare.

Şi în timp ce condiţiile imoralităţii sunt mult mai serioase, noi trebuie, de asemenea, să apărăm copiii de alte condiţii dăunătoare, cum ar fi să nu aşteptăm prea mult sau prea puţin de la ei, să nu le dăm prea multe lucruri bune sau să-i lăsăm să facă ce vor, să nu planificăm prea multe activităţi pentru ei şi să nu-i lăsăm să fie egoişti. Orice extremă reduce capacitatea unui copil de a se identifica, de a fi încrezător şi de a fi îndrumat de Duhul Sfânt.

Copiii sunt deschişi adevărurilor Evangheliei mai mult decât oricând şi copilăria, când copilul este literalmente protejat, este o ocazie unică în viaţă pentru a-i învăţa pe copii şi a-i întări să aleagă ce-i drept.

Este uşor să ştim ce să-i învăţăm. Scripturile şi profeţii noştri ne arată cu claritate ce să-i învăţăm. Nefi a rezumat aceasta în acest verset: „Şi noi vorbim despre Hristos, ne bucurăm în Hristos, predicăm despre Hristos, profeţim despre Hristos… pentru ca să ştie copiii noştri la ce sursă să se uite pentru iertarea păcatelor lor“ (2 Nefi 25:26).

Ştiind că noi predăm despre Hristos şi Evanghelia Sa, cum o facem? Începeţi urmând sfatul profeţilor noştri şi asigurând în căminele noastre timpul necesar pentru rugăciunea în familie, studiul scripturilor şi serile de familie. Aţi auzit acest sfat atât de des, încât pare prea simplu? Sau suntem atât de ocupate, încât adăugarea unui lucru pare prea complicat? Mărturisesc că, şi atunci când preaslăvirea în familia noastră pare să fie mai puţin efectivă, supunerea, ea singură, invită binecuvântările Domnului.

De fapt, supunerea şi exemplul personal în fiecare parte a vieţii noastre sunt lecţiile fundamentale ale Evangheliei pentru copii. Deci, învăţaţi şi aplicaţi principiile Evangheliei. Noi nu putem preda principiile pe care nu le cunoaştem şi pe care nu le aplicăm în viaţă. Copiii discern cine suntem şi ce este în inima noastră mai repede decât ne gândim.

Deci, iubiţi copiii. Mi-amintesc că m-am simţit iubită când eram copil şi, din acest motiv, a fost uşor pentru mine să cred că Salvatorul, de asemenea, mă iubeşte. Copiii înfloresc într-o casă în care părinţii înţeleg că au „datoria sacră de a-şi creşte copiii cu dragoste şi dreptate“ („Familia: o declaraţie oficială către lume“, Liahona, oct. 2004, p. 49).

Dar noi toţi putem ajuta. Observaţi copiii din jurul dumneavoastră şi învăţaţi numele lor. Şi, după aceea, invitaţi-i să vorbească, ascultaţi-i, încurajaţi-i, îndrumaţi-i, clădiţi-le mărturia, slujiţi-i şi împărtăşiţi-le mărturia. Dragostea dumneavoastră poate ajuta un copil să ajungă să-L iubească pe Salvator.

Vasily este un copil care petrece o mare parte din timpul lui pe străzi şi nu este ajutat de părinţii lui în căutarea adevărului. El a găsit o mică ramură a Bisericii în oraşul lui şi a venit la fiecare eveniment care are loc în Biserică. El i-a adus, de asemenea, la Biserică, pe cei trei fraţi mai mici şi pe alţi prieteni, aceştia însoţindu-l la Societatea Primară. De fapt, odată, cea mai mare parte a Societăţii Primare din acea zonă era formată din aceşti mici băieţi care nu sunt membri ai Bisericii. Ei erau atraşi de adevăr şi lumina Evangheliei a început să se reflecte pe feţele lor. Ei erau bineveniţi, apăraţi, instruiţi şi iubiţi de către toţi membrii acelei mici ramuri, inclusiv de tineri, de tinerii adulţi, misionari, învăţători şi conducătorii preoţiei. Gândiţi-vă la copiii din vecinătatea dumneavoastră sau la cei din clasele Societăţii Primare. Cine sunt copiii din ramura sau episcopia dumneavoastră? Există acolo unul ca Vasily, care are nevoie de ajutor?

Când mă gândesc la aceşti băieţaşi şi la alţi copii asemănători cu aceştia, trag mari speranţe din povestirea despre vizita Salvatorului pe continentul american. Amintiţi-vă că înainte de apariţia Salvatorului, au fost furtuni, cutremure, focuri şi trei zile de întuneric profund (vezi 3 Nefi 8). M-am gândit deseori la copiii care au trecut prin aceste evenimente. Pot doar să îmi imaginez frica şi îngrijorarea din inimile părinţilor.

Şi după aceea, Salvatorul a apărut şi a poruncit mulţimii „să fie aduşi pruncii lor“ la El (3 Nefi 17:11). Cât de nerăbdători trebuie să fi fost acei părinţi să-şi ducă pruncii la Salvator. După aceea, ei au privit la Salvatorul care a plâns şi a binecuvântat copiii… unul câte unul, rugându-Se Tatălui pentru ei, şi a chemat îngerii jos să le slujească lor (vezi 3 Nefi 17:21, 24). Această relatare ne aminteşte că Salvatorul este Cel care este măreţul protector, învăţătorul de bază şi sursa eternă de dragoste şi tămăduire.

Când întunericul acestor zile ne înconjoară, nouă ni se porunceşte, de asemenea, să aducem copiii la Salvator şi, aşa cum ne-a amintit elder Ballard, „noi suntem aceia pe care Dumnezeu i-a stabilit să-i înconjoare pe copiii de astăzi cu dragoste şi cu credinţă puternică şi cu o înţelegere pentru a şti cine sunt“ („Behold Your Little Ones“, Tambuli, oct.1994, p. 40; „Great Shall Be the Peace of Thy Children“, Ensign, apr. 1994, p. 60).

Dragi fraţi şi surori, ca mamă şi în calitate de conducătoare a Societăţii Primare, ştiu că munca aceasta cu copii nu este uşoară. Protejarea, instruirea şi iubirea copiilor ne poate solicita mult, uneori ne descurajează, din când în când este extenuantă şi, uneori, rezultatele eforturilor noastre întârzie mult. Dar este aşa, deoarece nu este uşor să duci copiii la Salvator, trebuie să mergem la El noi înşine.

Când Îl vom căuta pe El şi Spiritul Său pentru a ne ajuta, vom vedea un miracol. Vom recunoaşte că propriile noastre inimi se schimbă şi că noi, de asemenea, devenim „blân[zi], umil[i], răbdător[i][şi] plin[i] de dragoste“ (Mosia 3:19). Noi, de asemenea, vom reflecta lumina Evangheliei pe faţa noastră. Noi vom ajunge să înţelegem aceste cuvinte ale Salvatorului: „Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în numele Meu, Mă primeşte pe Mine“ (Matei 18:5).

Îl iubesc pe Salvator şi mărturisesc despre puterea Lui mântuitoare pentru mine, pentru dumneavoastră şi pentru copiii noştri, în numele lui Isus Hristos, amin.