Nutrimente spirituale

Bunicul meu obişnuia în fiecare vară să-şi ducă vitele la păscut în văile frumoase, bogate în vegetaţie, din munţi, la est de oraşul nostru situat în centrul statului Utah. Cu toate acestea, vitele râvneau şi aveau nevoie de nutrimente suplimentare pe care le obţineau prin lingerea bulgărilor de sare. Bulgării de sare proveneau dintr-o mină de sare care era situată la o distanţă destul de mare. Bunicul a completat sarea de la locul unde veneau vitele să lingă sare, punând un samar umplut cu bulgări de sare pe un cal puternic. Pe acel cal l-am numit Mocăitul dintr-un motiv serios. Bunicul m-a aşezat pe Mocăitul, alături de samarul plin cu bulgări de sare. Bunicul mi-a dat hăţurile pentru ca eu să-mi pot îndruma calul în timp ce urcam pe munte, urmându-l călare.

Calul meu, Mocăitul, era încet, dar nu l-am forţat deoarece căra o greutate foarte mare. Ne-a luat o zi întreagă să urcăm călare pe munte pentru a ajunge la locul unde animalele lingeau sare şi pentru a descărca bulgării de sare din samarul animalului. Pe măsură ce se încălzea afară, picioarele mele transpirate mă înţepau când se frecau de bulgării de sare din samar. Era o bucurie momentul când traversam un râu, când puteam descăleca şi scăpa de înţepături, spălându-mi şi uscându-mi picioarele.

Bunicul ar fi cântat toată ziua. În general, cânta cântecele Sionului. Însă unul dintre cântecele pe care le-a interpretat şi care m-a impresionat foarte tare a fost: „Arată-mi colegii şi îţi voi spune cine eşti“. Privind înapoi, transportul sării în valea muntelui a fost o experienţă plăcută şi, în acelaşi timp, nutrimentele suplimentare din bulgării de sare au îmbunătăţit sănătatea vitelor.

Un nutriment asigură hrana care contribuie la dezvoltare şi la vindecare, atât în cazul animalelor cât şi în cazul oamenilor. Vitele bunicului au râvnit la nutrimentele din bulgării de sare, dar fiinţele umane au nevoie de ceva mai mult. Ele au nevoie să fie îmbogăţite spiritual deoarece „viaţa este mai mult decât hrana“¹ şi „de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea“². Spiritul omului are nevoie de dragoste. De asemenea, are nevoie să fie „[hrănit] cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături“³.

Hrănirea spirituală ne pregăteşte pentru botez. Această pregătire include faptul de a ne umili singuri înaintea lui Dumnezeu, de a avea „inimi frânte şi spirite smerite“, de a ne pocăi de toate păcatele noastre, de a fi „dornici să [luăm asupra noastră] numele lui Isus Hristos“ şi de a arăta „prin lucrările [noastre] că [am] primit Spiritul lui Hristos“⁴.

Cel mai important nutriment spiritual al nostru este mărturia că Dumnezeu este Tatăl nostru Veşnic, că Isus este Salvatorul şi Mântuitorul nostru şi că Duhul Sfânt este Mângâietorul nostru. Această mărturie ne este confirmată prin darul Duhului Sfânt. Din această mărturie obţinem nutrimentele spirituale ale credinţei şi ale încrederii în Dumnezeu, care aduc binecuvântările cerului. Nutrimentele spirituale ne vin din diferite surse, dar pentru că timpul ne constrânge aş dori să menţionez doar trei dintre acestea.

În urmă cu câţiva ani, un tânăr care îşi începea ultimul an de liceu a reuşit să se hrănească spiritual studiind scripturile timp de jumătate de oră în fiecare zi. În timp ce începuse să citească din Noul Testament, s-a lovit de o piatră de poticnire. El nu a simţit edificarea spirituală anticipată şi nu a învăţat nici o lecţie deosebită. Aşa încât s-a întrebat: „Unde greşesc?“. Apoi, i-a venit în minte o întâmplare de la şcoală. El, împreună cu câţiva prieteni făceau glume unul pe seama altuia – unele dintre acestea nu erau haioase, ci erau complet reprobabile. El nu numai că a luat parte la acestea, dar a şi făcut unele comentarii nepotrivite. Chiar în timp ce se gândea la aceasta, privirea i-a căzut pe cuvintele următoare, care se găsesc în Matei: „Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit“⁵. El şi-a dat seama că Spiritul îl îndrumase în acel moment, către acele cuvinte. Şi-a lăsat Biblia de-o parte şi a spus o rugăciune prin care s-a pocăit.

Răspunsul la întrebarea sa, „Unde greşesc?“, a fost simplu. El citea scripturile, le însemna şi chiar găsea bucurie în a le citi, însă nu punea în practică sfatul pe care scripturile i-l ofereau. Pe măsură ce a început din nou să-şi citească scripturile şi a încercat să trăiască în acord cu exemplul lui Hristos, a remarcat în curând faptul că diferite aspecte ale vieţii sale începuseră să se dezvolte⁶. Prin integrarea învăţăturilor scripturilor în viaţa sa, el a adăugat un nutriment spiritual important.

În mediul nostru fizic nesigur, trebuie să ne dezvoltăm nutrimentele spirituale – nutrimente care vin din cunoaşterea deplinătăţii Evangheliei şi din puterile sfintei preoţii. Când o asemenea cunoaştere ne intră în suflet, noi nu numai că ne apropiem mai mult de Dumnezeu, dar vrem, de asemenea, să-I slujim Lui şi să-i slujim aproapelui nostru.

În urmă cu câţiva ani, un cvorum de preoţi a hotărât să adune hrană pentru cei nevoiaşi, ca proiect de slujire. Jim, unul dintre preoţi, era entuziasmat să participe şi a fost hotărât să adune mai multă hrană decât oricine altcineva. Timpul în care preoţii trebuiau să se întâlnească la capelă, sosise. Ei, toţi, au plecat în acelaşi timp şi s-au întors, mai târziu în acea seară, la o oră stabilită. Spre surpriza tuturor, căruciorul lui Jim era gol. El era tăcut, iar unii dintre băieţi au făcut glume pe seama lui. Observând acest lucru şi ştiind că lui Jim îi plăceau maşinile, supraveghetorul i-a spus: „Vino afară, Jim. Vreau să te uiţi la maşina mea. Îmi creează unele probleme“.

Când au ajuns afară, supraveghetorul l-a întrebat pe Jim dacă era supărat. Jim i-a spus: „Nu, nu chiar. Când am mers să adun hrana, am adunat foarte multă. Căruciorul meu era plin. În timp ce mă întorceam la capelă, m-am oprit la casa unei femei divorţate care nu este membră a Bisericii şi care locuieşte în limitele episcopiei noastre. Am bătut la uşă şi i-am explicat ce făceam, iar ea m-a invitat în casă. A început să caute ceva pentru a-mi oferi. A deschis frigiderul şi am observat că era aproape gol. Dulapurile erau goale. În cele din urmă, a găsit o conservă mică de piersici.

Nu mi-a venit să cred. Acolo erau toţi acei copilaşi care alergau primprejur şi care trebuiau hrăniţi, iar ea îmi dădea acea conservă cu piersici. Am luat-o, am pus-o în căruciorul meu şi am pornit pe stradă. Am ajuns cam la jumătatea străzii când am simţit o căldură în tot corpul şi am ştiut că trebuia să mă întorc la casa aceea. I-am dat toată hrana“.

Supraveghetorul a spus: „Jim, să nu uiţi niciodată ceea ce ai simţit în această seară, deoarece la aceasta se rezumă totul“⁷. Jim a gustat din nutrimentul slujirii altruiste.

Multe nutrimente spirituale sosesc atunci când slujim în misiune – din faptul că suntem implicaţi complet în lucrarea Învăţătorului. Ele vin datorită faptului că-i ajutăm pe oameni să se trezească din punct de vedere spiritual astfel încât să poată accepta Evanghelia. În urmă cu peste un secol, când elder J. Golden Kimball a prezidat asupra misiunii Statelor sudice, acesta a organizat o adunare a elderilor. Trebuiau să se întâlnească într-un loc retras din pădure pentru a putea avea parte de confidenţialitate. Unul dinte elderi avea o problemă cu unul dintre picioarele sale. Piciorul avea o rană deschisă şi era umflat, aproape dublu decât celălalt picior. Însă acel elder a insistat să ia parte la această adunare specială a preoţiei ţinută în pădure. Aşadar, doi elderi l-au transportat la acel loc de întâlnire.

Elder Kimball i-a întrebat pe misionari: „Fraţilor, ce predicaţi?“.

Ei i-au răspuns: „Predicăm Evanghelia lui Isus Hristos“.

„Le spuneţi acestor oameni că aveţi puterea şi autoritatea, ca prin credinţă, să-i vindecaţi pe cei bolnavi?“, i-a întrebat el.

Ei au spus: „Da“.

„Ei bine, atunci“, a continuat, „de ce nu credeţi acest lucru?“

Tânărul cu piciorul umflat a spus cu voce tare: „Eu cred“. Iată restul povestirii spusă în cuvintele elderului Kimball: „[Elderul] s-a aşezat pe un buştean şi elderii s-au adunat în jurul lui. A fost uns, i s-a dat o binecuvântare şi a fost vindecat chiar în prezenţa lor. A fost un şoc; apoi, i s-a slujit fiecărui elder care era bolnav şi ei toţi au fost vindecaţi. Am plecat de la acea adunare a preoţiei şi elderii şi-au primit însărcinările, iar acolo erau o bucurie şi o fericire ce nu puteau fi descrise“⁸. Nutrimentul lor de credinţă a fost asigurat, iar zelul lor pentru munca misionară a fost revigorat.

Nutrimentele spirituale, care ne menţin sănătoşi din punct de vedere spiritual, îşi pot pierde puterea şi tăria dacă noi nu trăim demni de îndrumarea divină de care avem nevoie. Salvatorul ne-a spus: „Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni“⁹. Trebuie să ne păstrăm mintea şi trupul curate de orice formă de dependenţă şi de pângărire. Nu vom alege niciodată să mâncăm ceva stricat sau contaminat. În acelaşi mod selectiv, trebuie să fim atenţi să nu citim sau să nu ne uităm la nimic care nu este de bun gust. O mare parte din pângărirea spirituală pătrunde în viaţa noastră prin intermediul Internetului, jocurilor pe calculator, spectacolelor şi filmelor de televiziune care sugerează foarte mult sau portretizează grafic standardele morale cele mai joase ale umanităţii. Deoarece trăim într-un asemenea mediu, trebuie să ne dezvoltăm tăria spirituală.

Enos ne vorbeşte despre flămânzirea sufletului său şi despre rugăciunea fierbinte şi implorarea pentru sufletul său pe care a strigat-o toată ziua şi, de asemenea, toată noaptea¹⁰. El a râvnit la nutrimentele spirituale care potolesc setea pentru adevărul spiritual. Aşa cum Salvatorul lumii i-a spus samaritencei la fântână: „Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică“¹¹.

În această seară, ne-am adunat în această congregaţie vastă, atât văzută cât şi nevăzută, ca preoţie a lui Dumnezeu deoarece dorim să fim hrăniţi spiritual. Sper ca noi să fim mereu flămânzi şi însetaţi după cuvântul Domnului prin intermediul slujitorilor Săi, profeţii, şi ca noi să putem fi hrăniţi spiritual în fiecare săptămână, pe măsură ce participăm la adunarea noastră de împărtăşanie şi ne înnoim legămintele.

Fiecare dintre dumneavoastră, tineri băieţi ai Preoţiei aaronice, aveţi în dumneavoastră toate elementele esenţiale pentru destinul dumneavoastră veşnic. Aceste elemente, unele dintre ele inactive acum, trebuie să fie întărite şi hrănite din exterior. Unele dintre ele sunt fizice, altele sunt spirituale. Spiritul omului trebuie să ştie despre călătoria sa veşnică – să ştie de unde a venit, de ce se află aici în viaţa muritoare şi unde trebuie să meargă în cele din urmă pentru a primi bucurie şi fericire şi pentru a-şi îndeplini destinul. Hrănirea spiritelor noastre cu nutrimente spirituale poate să fie nepieritoare şi ne va însoţi în veşnicie. Aşa cum Amulec ne-a învăţat: „Acelaşi spirit care stăpâneşte trupurile voastre atunci când voi plecaţi din această viaţă, tot acelaşi spirit va avea puterea să stăpânească trupul vostru în acea lume veşnică“¹².

Dragi fraţi, suntem recunoscători pentru devotamentul şi neprihănirea dumneavoastră. Vă îndepliniţi atât de bine chemările în cvorumuri, ramuri, episcopii şi ţăruşi, încât Biserica creşte şi întreaga lucrare a lui Dumnezeu înaintează în întreaga lume. Prin preoţia pe care o deţineţi puteţi, în numele Domnului, să vă binecuvântaţi familiile şi să-i binecuvântaţi şi pe alţii pe care aţi fost chemaţi sau desemnaţi să-i binecuvântaţi. Aceasta se datorează libertăţii divine de a alege care ne-a fost încredinţată de Domnul, deoarece El a promis: „Pe acela pe care îl binecuvântezi Eu îl voi binecuvânta“¹³.

Dragi fraţi, eu sper că noi vom fi credincioşi şi fideli faţă de toate legămintele noastre. Mă rog ca noi să fim total devotaţi în toate relaţiile noastre familiale, în special faţă de soţia noastră, dar şi faţă de părinţii noştri, de copiii noştri şi faţă de nepoţii noştri. Fie ca noi să fim găsiţi că avem o mărturie personală despre adevărul acestei lucrări în toate zilele vieţii noastre. Mă rog ca noi să înaintăm în neprihănire ca slujitori umili ai Domnului, în numele lui Isus Hristos, amin.