Trei prosoape şi un ziar de 25 de cenţi

Cu o oarecare ezitare, fac o confesiune în faţa acestui public larg din lumea întreagă, ca introducere a subiectului ce m-a preocupat de ceva vreme. În 1955, după primul meu an de facultate, am petrecut vara lucrând la hotelul Jackson Lake, nou deschis, situat în Moran, Wyoming. Mijlocul meu de transport era un automobil Hudson din 1941, vechi de 14 ani, care ar fi trebuit să fie îngropat cu 10 ani înainte. Printre alte caracteristici de identificare ale maşinii era şi podeaua care ruginise atât de rău încât, dacă nu aş fi acoperit găurile cu placaj, aş fi putut, la propriu, să-mi târăsc picioarele de şosea. Partea bună era că, spre deosebire de majoritatea maşinilor vechi de 14 ani din această perioadă, aceasta nu folosea ulei – radiatorului îi trebuia multă apă, dar maşina folosea puţin ulei. Niciodată nu mi-am putut da seama unde se ducea apa şi de ce uleiul, în mod continuu, devenea din ce în ce mai subţire şi mai curat.

La sfârşitul verii, pregătindu-mă pentru drumul spre casă de 298 de kilometri, am dus maşina la singurul mecanic din Moran. După un scurt control, mecanicul mi-a explicat că bloc motorul era fisurat şi de aceea era o scurgere de apă în ulei. Aceasta explica misterul apei şi al uleiului. M-am gândit că dacă aş putea face ca apa să se scurgă în rezervorul de benzină, aş fi putut consuma mai puţină benzină pe kilometru.

Şi acum confesiunea: după miracolul sosirii mele acasă, tatăl meu a ieşit afară şi m-a întâmpinat cu bucurie. După o îmbrăţişare şi câteva cuvinte plăcute, s-a uitat pe scaunul din spate al maşinii şi a văzut trei prosoape de tipul prosoapelor hotelului Jackson Lake – dintre acelea care nu sunt de vânzare. Cu o privire dezamăgită a spus doar: „Aşteptam mai mult de la tine“. Nu crezusem că ceea ce făcusem era întru totul atât de greşit. Pentru mine aceste prosoape erau doar un simbol al unei întregi veri muncite la un hotel de lux, un drept pe care-l aveam, ca un suvenir, pentru că lucrasem acolo toată vara. Totuşi, luându-le, am simţit că pierdusem încrederea pe care tatăl meu o avea în mine şi acest lucru mă întrista.

La sfârşitul săptămânii ce a urmat, am potrivit placajul în maşina mea, am umplut radiatorul cu apă şi am început călătoria dus-întors de 595 de kilometri înapoi la hotelul Jackson Lake pentru a înapoia cele trei prosoape. Tatăl meu nu a întrebat niciodată de ce m-am întors la hotel şi nici eu nu i-am spus. Pur şi simplu nu era nevoie de cuvinte. Aceasta a fost o experienţă dureroasă despre cinste, care m-a costat scump şi m-a urmărit întreaga mea viaţă.

Din nefericire, unele dintre cele mai mari valori care lipsesc în societatea de azi sunt cinstea şi integritatea. În ultimii câţiva ani, un număr crescând de oameni de afaceri au fost demascaţi datorită lipsei lor de cinste şi altor forme de conduită imorală. Ca rezultat, zeci de mii de angajaţi loiali şi vechi şi-au pierdut locurile de muncă şi pensiile. Pentru unii, aceasta a dus la pierderea locuinţelor, schimbarea educaţiei şi a altor planuri din viaţa lor. Citim şi auzim despre corupţia larg răspândită din şcoli, de preocuparea de a obţine o notă sau o diplomă, în loc de a obţine educaţie şi experienţă. Auzim de studenţi care au recurs la înşelătorii în drumul lor prin şcoala medicală, iar acum efectuează operaţii complicate pacienţilor lor. Cei în vârstă şi alţi oameni sunt victimele escrocilor, ducând, deseori, la pierderea locuinţelor sau a economiilor de-o viaţă. Această lipsă de cinste şi de integritate au totdeauna la baza lor lăcomia, aroganţa şi lipsa de respect.

Citim în Proverbe: „Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr Îi sunt plăcuţi“ (Proverbe 12:22).

Mormon, vorbindu-le lamaniţilor convertiţi care erau cunoscuţi sub numele de anti-nefi-lehiţi, a scris: „Şi erau dintre poporul lui Nefi; şi, de asemenea, se numărau printre poporul care aparţinea de Biserica lui Dumnezeu. Şi au fost, de asemenea, deosebiţi pentru zelul lor faţă de Dumnezeu, precum şi faţă de oameni; căci erau foarte cinstiţi şi drepţi în toate lucrurile; şi erau neclintiţi în credinţa lor în Hristos, chiar până la sfârşit“ (Alma 27:27; subliniere adăugată).

Acum circa 30 de ani, în timp ce lucram în lumea afacerilor, nişte parteneri de afaceri împreună cu mine treceam prin aeroportul O’Hare din Chicago, Illinois. Unul dintre aceşti oameni tocmai îşi vânduse compania cu zeci de milioane de dolari; cu alte cuvinte, nu era sărac.

În timp ce treceam pe lângă o maşină care distribuie automat ziare, această persoană a pus 25 de cenţi în el, a deschis uşa unde erau ziarele şi a început să împartă fiecăruia dintre noi ziare care nu erau plătite. Când mi-a dat un ziar, am pus 25 de cenţi în maşină şi, încercând să nu-l jignesc, dar să sugerez ceva, am spus în glumă: „Jim, pot să-mi păstrez integritatea pentru 25 de cenţi. Pentru un dolar poate nu, dar pentru 25 de cenţi – da, pentru 25 de cenţi, pot“. Vedeţi, îmi aminteam bine experienţa celor trei prosoape şi a rablei Hudson din 1941. Câteva minute mai târziu, am trecut pe lângă aceeaşi maşină care distribuia ziare. Am observat că Jim se desprinsese de grup şi îndesa monezi în acea maşină. Vă spun acest incident, nu pentru a mă descrie pe mine ca un exemplu neobişnuit de cinste, ci doar pentru a accentua lecţia celor trei prosoape şi a ziarului de 25 de cenţi.

Niciodată nu va exista cinste în lumea afacerilor, în şcoli, acasă sau în oricare alt loc, până când nu va exista cinste în inimă.

Lecţii importante şi durabile sunt deseori învăţate prin exemple simple – poate că la fel de simple ca exemplul celor trei prosoape sau al ziarului de 25 de cenţi. Mă întreb cum ar fi fost lumea dacă acasă s-ar preda de la o vârstă fragedă lecţii simple despre cinste, lecţii simple de genul: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ (vezi Matei 22:39; Marcu 12:31) şi „Tot ce doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel“ (vezi Matei 7:12; Luca 6:31). Mă întreb unde ar fi fost astăzi mii de angajaţi rămaşi fără loc de muncă, dacă unii oameni de afaceri cu poziţii importante ar fi avut la început experienţe de genul experienţei celor trei prosoape sau a ziarului de 25 de cenţi.

Cinstea este baza unei adevărate vieţi de creştin. Pentru sfinţii din zilele din urmă, cinstea este o cerinţă importantă pentru a intra în templul sfânt al Domnului. Cinstea este o parte fundamentală a legămintelor pe care le facem în temple. În fiecare duminică, în timp ce ne împărtăşim din simbolurile sacre ale trupului şi sângelui Salvatorului, ne reînnoim legămintele noastre sacre, de bază şi sacre – care cuprind cinstea. Ca sfinţi din zilele din urmă avem o obligaţie sacră nu doar de a le preda copiilor noştri principiul cinstei, ci şi de a trăi ca atare, oferind, poate, exemple atât de simple cum este lecţia celor trei prosoape sau a ziarului de 25 de cenţi. Cinstea ar trebui să fie printre cele mai fundamentale valori care guvernează viaţa noastră de zi cu zi.

Când suntem fideli principiilor sacre ale cinstei şi integrităţii, noi suntem fideli credinţei noastre şi fideli faţă de noi înşine.

Rugăciunea mea este ca noi, în calitate de sfinţi din zilele din urmă, să fim cunoscuţi ca făcând parte dintre cei mai cinstiţi oameni din lume. Şi să poată fi spus despre noi la fel cum s-a spus despre poporul anti-nefi-lehiţilor că suntem „foarte cinstiţi şi drepţi în toate lucrurile; şi… neclintiţi în credinţa… în Hristos, chiar până la sfârşit“ (Alma 27:27). În numele lui Isus Hristos, amin.