Planul Salvării

În timp ce luam parte la o adunare de împărtăşanie în lunile de vară, am avut şansa să aud mesaje de la trei studente care veniseră acasă, în vacanţa de vară. O cuvântare m-a interesat în mod special.

Studenta respectivă lucrase în timpul vacanţei de vară într-un restaurant frecventat de şoferii de camioane. Un şofer care avea o cursă regulată se oprea să mănânce la restaurant în aceeaşi zi a fiecărei săptămâni. Regularitatea opririlor a creat o ocazie pentru conversaţii scurte. El a întrebat-o pe tânără unde locuia. Ea i-a răspuns că era acasă pe timpul verii câştigând bani pentru a se putea întoarce la şcoală în toamnă. Următoarea lui întrebare a fost: „Unde mergi la şcoală?“ Răspunsul ei cu mândrie a fost: „La Universitatea Brigham Young, Idaho“. El a vrut să ştie mai multe despre şcoală, ceea ce a condus la o discuţie despre Evanghelie. Prima ei abordare a fost aceea de a-l învăţa despre Cuvântul de Înţelepciune. A avut succes. Ea l-a convins să renunţe la fumat.

Apoi, şi-a schimbat tura şi nu a mai avut ocazia să-l servească, aşa că i-a scris o scrisoare şi a anexat un pliant al Bisericii despre Planul Salvării. După câteva zile, ea a primit o scrisoare de la şofer. Declara cu umor: „Ai creat un monstru“. Mulţumită acestei tinere, el a găsit informaţiile care l-au făcut să se gândească la schimbările pe care trebuia să le facă în viaţa lui. Nu ştiu rezultatul complet al acestei scurte întâlniri dintre ospătăriţă şi şoferul de camion dar, cu siguranţă, viaţa lui a fost schimbată.

Apoi, ea a continuat să explice cât este de uşor să le faci cunoscute altora frumuseţile Evangheliei. Pe parcursul normal al vieţii noastre se ivesc în fiecare zi ocazii de a ne deschide gura pentru a-i face pe oameni să afle adevărurile Evangheliei care îi vor binecuvânta aici şi acum, precum şi în viitorul veşnic.

Mulţi oameni se întreabă: „De unde venim? De ce suntem aici? Unde ne ducem?“ Tatăl nostru Veşnic nu ne-a trimis pe pământ într-o călătorie fără scop şi fără sens. El ne-a dat un plan pe care să-l urmăm. El este Autorul acestui plan. Este conceput pentru progresul omului şi, în cele din urmă, pentru salvarea şi exaltarea lui. Citez din ghidul misionarilor Predicaţi Evanghelia Mea:

„Dumnezeu este Tatăl spiritelor noastre. Noi suntem într-adevăr copiii Săi şi El ne iubeşte. Noi am trăit precum copii de spirit ai Tatălui nostru Ceresc înainte de a ne fi născut pe acest pământ. Totuşi, noi nu am fost ca Tatăl nostru Ceresc, nici nu am fi putut deveni vreodată ca El şi nici nu am fi putut să ne bucurăm de toate binecuvântările de care se bucură El, dacă nu am fi avut experienţa trăirii unei vieţi muritoare având un corp fizic.

Singurul scop al lui Dumnezeu – lucrarea Sa şi slava Sa – este de a da fiecăruia posibilitatea de a ne bucura de toate binecuvântările Sale. El a oferit un plan perfect pentru a-Şi îndeplini scopul. Noi am înţeles şi am acceptat acest plan înainte de a veni pe pământ“ ([2004], p. 48).

Cu toate acestea, în ziua de astăzi, mulţi oameni din lume continuă să se zbată pentru a găsi răspunsuri la întrebările cele mai fundamentale ale vieţii. Strigătele de „Uite-o aici“ şi „Uite-o acolo“ devin doar mai puternice şi te fac să fii mult mai confuz. Tehnologia a multiplicat confuzia prin răspândirea acestor mesaje pe calea undelor radio şi prin cantitatea masivă de linii de cablu care acum acoperă pământul. Există atât de multe modalităţi pentru a transmite din ce în ce mai multe mesaje diferite, încât cred că ar trebui să nu surprindă pe nimeni faptul că oamenii sunt confuzi. Cu secole în urmă, Pavel a prezis:

„Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite“ (2 Timotei 4:3-4).

Noi nu trebuie să fim confuzi. Răspunsurile la întrebările confuze referitoare la scopul vieţii au fost date din nou omenirii pentru îndrumarea noastră.

La început am auzit despre Planul Salvării înainte de a ne naşte, în ceea ce scripturile numesc prima noastră stare (vezi Avraam 3:26). Ceea ce s-a întâmplat în această primă stare este vag înţeles, dar ştim cu adevărat că am trăit acolo ca spirite, copii ai Tatălui nostru Ceresc şi că am făcut anumiţi paşi de progres pentru a ne pregăti pentru ocazia de a găzdui spiritele noastre veşnice în trupuri pământene. Ştim, de asemenea, că Tatăl nostru a ţinut un mare consiliu pentru a explica scopul vieţii pământene. Noi am avut ocazia de a accepta sau a respinge Planul Salvării. Nu ne-a fost impus. Esenţa planului a fost aceea ca omul să aibă ocazia de a lucra pe pământ la propria lui salvare, cu ajutorul lui Dumnezeu. A fost ales un Conducător care să ne înveţe cum să urmăm planul şi care să ne mântuiască de la păcat şi de la moarte. Aşa cum Domnul i-a explicat lui Moise: „Dar iată, Fiul Meu Iubit, care a fost de la început Preaiubitul şi Alesul Meu, Mi-a spus: Tată, facă-se voinţa Ta şi slava să fie a Ta în veci“ (Moise 4:2).

Isus Hristos, Fratele nostru mai mare, a devenit conducătorul în susţinerea planului conceput de Tatăl, iar noi am acceptat planul şi condiţiile lui. Prin această alegere, ne-am câştigat dreptul de a veni pe pământ şi de a intra în cea de-a doua stare.

Dumnezeu i-a creat pe Adam şi pe Eva după chipul Său, cu trupuri din carne şi oase şi i-a pus în Grădina Edenului. Li s-a dat posibilitatea alegerii, fie să rămână în Grădină, fie să se înfrupte din fructul pomului cunoaşterii binelui şi răului şi să aibă parte de viaţa muritoare. Ei au acceptat această provocare, au luat din fruct şi astfel, au devenit muritori, supuşi morţii fizice. Datorită alegerii lor, ei au avut parte de toate încercările şi dificultăţile vieţii muritoare.

Sunt două scopuri în viaţa muritoare. Primul este să putem dobândi experienţa pe care nu am fi putut s-o dobândim în nici un alt mod. Al doilea este să obţinem corpurile muritoare din carne şi oase. Ambele scopuri sunt vitale pentru existenţa omului. Acum suntem încercaţi şi testaţi pentru a se vedea dacă vom face toate lucrurile pe care Domnul ni le-a poruncit să le facem. Aceste porunci sunt principiile şi rânduielile Evangheliei şi ele constituie Evanghelia lui Isus Hristos. Fiecare principiu şi rânduială are o pondere asupra întregului scop al încercării noastre, care este acela de a ne pregăti să ne întoarcem la Tatăl nostru Ceresc şi de a deveni mai asemănători Lui. Elder Bruce R. McConkie a spus acest lucru despre urmarea căii strâmte şi înguste:

„Ceea ce cred că avem nevoie să facem cu toţii este să determinăm ceea ce credem în fiecare domeniu al activităţii noastre din viaţa muritoare. Apoi, pe baza conceptelor totale generale care sunt clare şi simple, decidem cum vom trăi în acest domeniu sau în acel domeniu pentru a putea trece de starea de încercare ca să avem succes la testul vieţii pământene. Dacă facem alegerile corecte, vom merge spre o răsplată veşnică şi dacă nu, atunci vom obţine un loc mai jos sau mai mic în împărăţiile care ni se pregătesc…

Fiecare om din Biserică ce se află pe calea strâmtă şi îngustă, care se străduieşte, care se luptă şi care doreşte să facă ceea ce este drept, deşi este departe de perfecţiune în această viaţă, dacă trece de această viaţă aflându-se pe calea strâmtă şi îngustă, va merge spre o răsplată veşnică în împărăţia Tatălui său“ (The Probationary Test of Mortality, cuvântare de devoţiune, Institutul de Religie Salt Lake, 10 ianuarie 1982, pp. 8-9).

Toate acestea sunt posibile datorită lui Isus Hristos. El este piesa centrală din planul veşnic al Tatălui, Salvatorul care ne-a fost oferit ca răscumpărare pentru omenire. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său Preaiubit să învingă Căderea lui Adam şi a Evei. El a venit pe pământ ca Salvatorul şi Mântuitorul nostru. El a învins obstacolul morţii fizice pentru noi, renunţând la propria Sa viaţă. Când a murit pe cruce, Spiritul Său s-a separat de trup. A treia zi, spiritul şi trupul Său au fost reunite pe vecie, pentru ca niciodată să nu mai fie separate.

Viaţa pe pământ are o durată limitată. Vine o vreme pentru noi toţi când spiritul şi trupul sunt separate prin moarte. Dar, datorită învierii lui Isus Hristos, noi toţi vom fi înviaţi, indiferent dacă am făcut lucruri bune sau rele în această viaţă. Nemurirea este darul Tatălui nostru Ceresc pentru fiecare copil al Său de pe pământ. Moartea trebuie văzută ca o poartă spre o viaţă nouă şi mai bună. Prin glorioasa înviere, trupul şi spiritul vor fi reunite. Noi vom avea un trup din carne şi oase perfect, nemuritor, care nu va mai fi supus niciodată durerii sau morţii. Dar gloria pe care o vom avea în viaţa următoare va depinde de performanţele noastre din această viaţă. Doar prin darul ispăşirii şi prin supunerea noastră faţă de Evanghelie putem să ne întoarcem să trăim din nou alături de Dumnezeu.

După învierea Salvatorului, cei doisprezece apostoli ai Săi au mers în lume pentru a predica acest mesaj extraordinar naţiunilor de pe pământ. Ei au călătorit mult în timp ce predau despre misiunea Salvatorului nostru. O mare mişcare a creştinătăţii a început să se răspândească în multe ţări. Dar Biserica a alunecat treptat într-o apostazie generală în care succesiunea la preoţie s-a întrerupt. Autoritatea de a oficia în rânduielile spirituale a încetat să existe pe pământ.

Treptat, oameni inspiraţi au început să introducă o reformă. Preşedintele Gordon B. Hinckley a descris-o ca pe zorii unei zile mai frumoase. El a spus:

„Dar cumva, în acea lungă perioadă de întuneric, s-a aprins o lumină. Epoca Renaşterii a adus cu ea înflorirea studiului, artei şi ştiinţei. A apărut o mişcare a unor curajoşi bărbaţi şi femei, care priveau către ceruri, cu recunoaştere faţă de Dumnezeu şi faţă de Fiul Său divin. Mă refer la Reformă.

Şi apoi, după ce multe generaţii au trecut pe faţa pământului – atât de multe dintre ele în conflicte, ură, întuneric şi răutate – a venit măreaţa nouă zi a Restaurării. Calea către această măreaţă Evanghelie a fost deschisă prin apariţia Tatălui şi a Fiului în faţa băiatului Joseph. Asupra lumii se ridicau zorii dispensaţiei plenitudinii timpurilor. Tot ceea ce fusese bun, frumos, divin în toate dispensaţiile anterioare a fost restaurat în această perioadă remarcabilă“ („Zorii unei zile mai frumoase“, Liahona, mai 2004, pp. 82-83).

După gloriosul eveniment al Primei Viziuni, cronica sacră a Cărţii lui Mormon a fost predată profetului Joseph Smith. Aceasta a adus o nouă mărturie despre Domnul şi Salvatorul nostru şi despre misiunea Sa pentru oamenii de pe pământ.

Astfel, vedem în planul veşnic al Tatălui nostru că dragostea Sa nu are limite. Toţi copiii Săi sunt incluşi. Toţi oamenii au aceeaşi origine şi posibilităţi egale pentru a îndeplini destinul lor veşnic.

Profetul Amulec din Cartea lui Mormon, mărturisind că prin cuvintele lui Hristos ne vine salvarea, a spus:

„Şi acum, fraţii mei, aş dori ca, după ce aţi primit atât de multe mărturii, văzând că scripturile sfinte depun mărturie pentru aceste lucruri, voi să mergeţi înainte şi să aduceţi roade în pocăinţă.

Da, aş dori ca voi să mergeţi înainte şi să nu vă mai împietriţi inimile; căci, iată, acum este timpul şi ziua salvării voastre; şi de aceea, dacă vă veţi pocăi şi nu vă veţi împietri inimile, atunci imediat marele plan al mântuirii va fi împlinit pentru voi.

Căci, iată, această viaţă este pentru oameni timpul în care să se pregătească să-L întâlnească pe Dumnezeu; da, iată, ziua acestei vieţi este ziua în care oamenii trebuie să-şi facă muncile lor“ (Alma 34:30-32).

Să nu mai fim împinşi încoace şi încolo de orice vânt lumesc şi de orice învăţătură a omului (vezi Efeseni 4:14). Declarăm lumii că cerurile sunt deschise şi adevărul planului veşnic al lui Dumnezeu a fost făcut din nou cunoscut omenirii. Trăim în dispensaţia plenitudinii timpurilor. Trăim într-o zi când avem mărturii prin scripturi despre măreţul plan pe care Domnul l-a dat copiilor Săi de la începutul timpului până în prezent, în această ultimă dispensaţie. Depoziţiile sunt bine documentate; nu suntem lăsaţi singuri să rătăcim prin viaţa muritoare fără să ştim de planul imperios, pe care Domnul l-a conceput pentru copiii Săi. El S-a legat prin legământ solemn să ne dea binecuvântările cerului în funcţie de supunerea noastră faţă de legea Sa. O, amintiţi-vă, amintiţi-vă că aceste lucruri sunt adevărate, căci Domnul Dumnezeu ne-a revelat aceste adevăruri veşnice. În numele lui Isus Hristos, amin.