„Marea şi minunata dragoste“

Copiii cu credinţă pură declară: „Noi credem în Dumnezeu, Tatăl Veşnic şi în Fiul Său, Isus Hristos şi în Duhul Sfânt“.¹ Dar câteodată, noi, adulţii nu simţim puterea acestei declaraţii simple.

Satana este „un duşman al tuturor lucrurilor care sunt drepte“,² astfel el sădeşte îndoieli despre natura Dumnezeirii şi a relaţiei noastre cu Aceasta. Isus Hristos a profeţit că, în zilele din urmă, chiar şi cei aleşi vor fi înşelaţi.³ Gândiţi-vă la trei exemple despre cum Lucifer întinde „capcane ca să-i prind[ă] pe cei sfinţi ai lui Dumnezeu“.⁴

Capcana falsei nepotriviri. O tânără credincioasă simte că nu poate să îndeplinească aşteptările celorlalţi. Acasă şi la şcoală, ea este rareori lăudată, dar deseori criticată. Conform standardelor modei, ea nu este destul de frumoasă sau destul de deşteaptă. În fiecare zi, această soră neprihănită se întreabă dacă este o persoană demnă de dragostea Tatălui Ceresc, de sacrificiul ispăşitor al Salvatorului sau de îndrumarea permanentă a Spiritului.

Capcana imperfecţiunii exagerate. Un misionar excepţional se simte incapabil să îndeplinească aşteptările lui Dumnezeu. În mintea sa, acest elder demn îşi imaginează un Tată Ceresc strict, care este obligat să emită o judecată irevocabilă, un Salvator capabil să şteargă păcatele altora, dar nu şi pe ale lui şi un Duh Sfânt care nu doreşte să însoţească o persoană imperfectă.

Capcana vinovăţiei inutile. O femeie de vârstă medie este o mamă devotată, o prietenă iubitoare, o slujitoare credincioasă în Biserică şi o membră care frecventează des templul. Dar, în inima ei, această soră nu poate să se ierte de păcatele comise cu ani în urmă, pentru care s-a pocăit şi care au fost rezolvate în întregime cu ajutorul conducătorilor preoţiei. Ea se îndoieşte că viaţa ei va fi acceptată vreodată de Domnul şi a pierdut speranţa unei vieţi veşnice în prezenţa Tatălui Ceresc.

Dacă aveţi gânduri sau sentimente asemănătoare cu cele ale acestor sfinţi buni, vă invit să deveniţi precum copilaşii şi să simţiţi din nou „marea şi minunata dragoste manifestată de către Tatăl şi Fiul prin venirea Mântuitorului în lume“.⁵ Credinţa asemănătoare cu cea a unui copil în dragostea perfectă a Tatălui Ceresc şi a lui Isus Hristos va „sfărâma“⁶ capcanele Satanei referitoare la nepotrivire, imperfecţiune şi vinovăţie.

Proverbele ne învaţă: „Căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet“.⁷ Permiteţi-mi să vă sugerez – pe lângă rugăciunile, studiul scripturii şi fecventarea Bisericii şi a templului cu consecvenţă – cinci modificări în gândurile şi inima dumneavoastră, pentru a simţi mai din plin dragostea delicată a lui Dumnezeu.

În primul rând, priviţi-vă ca fiind un copil scump al Tatălui Ceresc iubitor. Copiii noştri cântă cu încredere: „Copil al Domnului, El m-a trimis aici“.⁸ Copilaşii simt şi ştiu ceea ce noi, probabil, am uitat. Dumneavoastră sunteţi un fiu preaiubit sau o fiică preaiubită de Tatăl Ceresc, creaţi „după chipul Său“⁹ şi cu o valoare imensă – atât de mare încât Isus Hristos Şi-a dat viaţa pentru dumneavoastră.

Dumnezeu Tatăl este iertător şi are o dragoste nesfârşită pentru dumneavoastră, în ciuda greşelilor dumneavoastră. Doar vocea Satanei vă va face să vă simţiţi lipsiţi de valoare. În schimb, Duhul Sfânt vă va face să vă simţiţi întristaţi „după voia lui Dumnezeu“¹⁰ pentru a vă pocăi, într-un fel în care vă veţi umple de speranţa unei schimbări pozitive.

Atunci când vă simţiţi fără valoare, „amintiţi-vă că valoarea sufletelor este mare înaintea lui Dumnezeu“.¹¹ Înfrânaţi-vă de a vă mai gândi sau de a spune în mod repetat cuvinte negative despre dumneavoastră înşivă – este o diferenţă clară între smerenie şi umilire. Identificaţi-vă talentele care vă caracterizează şi folosiţi-le, în loc să vă gândiţi la slăbiciunile dumneavoastră.

În al doilea rând, puneţi poverile dumneavoastră pe Isus Hristos. Atunci când vă simţiţi copleşiţi de aşteptări şi provocări, nu vă luptaţi singuri. Urmaţi exemplul copilaşilor şi cădeţi în genunchi în rugăciune.

Isus Hristos ne-a poruncit: „Întoarce-te către Mine în fiecare gând; nu te îndoi, nu te teme“.¹² Îndoiala, temerea şi îngrijorarea arată că am luat toate poverile şi grijile vieţii asupra noastră. Atunci când sunteţi covârşiţi de gânduri de nepotrivire, spuneţi cu încredere: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte“.¹³ Apoi, pe măsură ce faceţi „cu voioşie toate lucrurile care stau în puterea [dumneavoastră]“,¹⁴ puteţi fi siguri că Domnul va face restul şi lucrurile se vor rezolva cu bine.

Salvatorul a promis: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă“.¹⁵ Pe măsură ce vă încredinţaţi „soarta în mâna Domnului“,¹⁶ veţi simţi pacea Duhului.¹⁷

În al treilea rând, iertaţi-vă de păcate şi imperfecţiuni. Tatăl Ceresc nu se aşteaptă să deveniţi perfecţi în totalitate în această viaţă. El a ştiut că ai Săi copii vor face greşeli, pe măsură ce învaţă din practică în timpul vieţii de pe pământ. Dar „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea“,¹⁸ încât prin planul Său de fericire a oferit un Salvator milos.

Isus a spus: „Eu, Domnul, voi ierta pe cine vreau Eu să iert, dar vouă vi se cere să-i iertaţi pe toţi oamenii“.¹⁹ Începeţi cu dumneavoastră înşivă şi iertaţi şi pe alţii. Dacă Dumnezeu nu-Şi va aminti de greşelile noastre de care ne-am pocăit,²⁰ atunci de ce am face-o noi? Evitaţi să vă pierdeţi timpul şi energia retrăind trecutul.

Pentru a vă ierta pe dumneavoastră înşivă şi pe alţii, trebuie să aveţi încredere în ispăşirea lui Isus Hristos. Profetul Zenoc s-a rugat: „Tu eşti mânios, o, Doamne, pe acest popor, pentru că el nu vrea să înţeleagă îndurarea Ta pe care Tu i-ai arătat-o lui datorită Fiului Tău“.²¹ Tatăl nostru Ceresc se întristează atunci când noi limităm puterea sacrificiului ispăşitor al Fiului Său. Pe măsură ce vă exercitaţi credinţa în Isus Hristos, puteţi beneficia de „ştergerea vinovăţiei“²² dumneavoastră. Dacă vinovăţia rămâne după o pocăinţă sinceră, credeţi-i pe conducătorii preoţiei atunci când vă spun că sunteţi demni.²³

În al patrulea rând, păstraţi-vă speranţa în viaţa veşnică. Dacă vă imaginaţi că păcatele dumneavoastră anterioare, fisurile din caracterul dumneavoastră şi deciziile nepotrivite vă împiedică să primiţi toate binecuvântările lui Dumnezeu, gândiţi-vă la experienţa lui Alma cel Vârstnic. Referindu-se la anii tinereţii sale, când a fost un preot destrăbălat al ticălosului rege Noe, Alma a admis: „Eu însumi am fost prins într-o cursă şi am făcut multe lucruri care erau odioase în ochii Domnului, ceea ce m-a făcut pe mine să mă pocăiesc cu durere“.²⁴ Totuşi, pocăinţa lui Alma a fost completă şi ispăşirea lui Hristos atât de nesfârşită, încât Alma a devenit profet şi i s-a promis viaţă veşnică.²⁵ Pe măsură ce vă daţi silinţa să fiţi supuşi şi să vă pocăiţi, şi dumneavoastră veţi primi un loc în împărăţia celestială prin ispăşirea şi harul lui Isus Hristos.²⁶

În al cincilea rând, bucuraţi-vă de fiecare zi. O sursă de bucurie este slujirea, pentru că atunci când sunteţi ocupaţi să-i ajutaţi pe alţii, veţi avea o capacitate mai mică de concentrare asupra lipsurilor dumneavoastră. Salvatorul ne-a învăţat cu înţelepciune: „Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui“.²⁷

Veţi avea parte de o bucurie mai mare în viaţă pe măsură ce eliminaţi pesimismul adultului şi-l înlocuiţi cu optimismul caracteristic copilului. Optimismul este virtutea care ne permite să vedem mâna iubitoare a lui Dumnezeu în detaliile vieţii noastre. Un imn preferat ne sfătuieşte: „Toate binecuvântările, rând pe rând, bine numără-le; Vezi ce multe Dumnezeu ţi-a dat“.²⁸

Vă mărturisesc despre Tatăl Ceresc, care în marea şi minunata Sa dragoste îi cuprinde pe copiii Săi. Mărturisesc despre Isus Hristos, care are „puterea de a [ne] salva“²⁹ de nepotrivirile, imperfecţiunile şi păcatele noastre. Depun mărturie despre Duhul Sfânt, care ne va însoţi sufletul imperfect, dar pocăit. Sfinţi credincioşi şi demni, care vă luptaţi împotriva cursei diavolului³⁰ din zilele din urmă, „să dea Dumnezeu ca greutăţile voastre să fie uşoare prin bucuria Fiului Său“.³¹ În numele sacru al lui Isus Hristos, amin.